Prima zi acasă cu bebeluşul un adevarat maraton

Prima zi acasă cu bebeluşul mi-o amintesc că şi cum ar fi fost azi şi nu cred că o voi uita niciodată, pentru că eu făceam atacuri de panică din orice iar Alex rămăsese şocat că în pampersul pe care îl schimbă găsise un penis…
Prima zi acasă cu bebeluşul nu e nicidecum aşa cum te aştepţi, ba mai mult, lasă-mă să-ţi spun draga mea proaspătă mama că e unică. Nici o primă zi acasă cu cel mic nu seamănă cu cealaltă şi e musai să o trăieşti ca să simţi cu adevărat cum e. Un singur lucru să ţii minte, e un adevărat tur de forţă. O să ţi se solicite atenţia, răbdarea, nervii, hormonii, stabilitatea emoţională, răbdarea şi inteligentă, dar toate pentru un scop nobil liniştea noului născut.
Urcăm scările mai încet decât un om ce cântarea o mie de tone, mijlocul mi se rupea şi durea mi se strecură până în degete, oricât de mult aş fi vrut să păşesc mai repede era absolut imposibil, operaţia mea de cezariana mă ţinea pe loc. O dată ajunsă la doi aveam senzaţia că am urcat pe vârful Omu, din prag bunicul mă chestiona ironic:
-No, ce a durat atât?
L-am privit aproape plângând, dar din fericire mi-am amintit că el nu a înţeles niciodată suferinţa unei femeii, că acum mă ura şi mai tare fiindcă alesesem să fiu mama şi că nu era cazul să plâng, astfel îi dădeam impresia că sunt slabă.
În camera ce fusese cândva a mea mă aştepta copilul. Era deja aşezat în pătuţul de lemn pe care îl detestam, dar din fericire dormea.
Eram de-a dreptul epuizată, dar trebuia să îmi iau rămas bun de la mătuşa ne însoţise până acasă şi să-mi antrenez răbdarea pentru următoarele două vizite anunţate.
Prima a fost vecina care mă ştia de mică… ea a venit repede să îmi spună să am grijă de cel mic, să îi dau lapte şi mâncare la timp.
 
A doua a fost naşa mea de botez care s-a minunat de frumuseţea pruncului din braţele mele şi s-a grăbit să-I pună bani sub pernă. Eu detest obiceiul de a cumpăra somnul copilului, dar nu era vreme să mă contrazic, oricum banii i-am luat şi i-am îndepărtat de pielea celui mic.
Când în sfârşit vizitele s-au terminat a venit vremea să las pruncul să doarmă, iar eu să mă întind puţin.
Nici bine nu mi-am sfârşit gândul că bunicul ne-a bătut în uşă:
-Ce mâncaţi?
-Nu mâncăm, sunt obosită, vreau să dorm până la următoarea masă a copilului.
-Nu se poate să nu mâncaţi.
-Te rog, am nevoie de puţin somn.
-Bine, bine, pleacă înjurând,
Strâng din dinţi şi încerc să dorn, Alex mă atenţionează că s-a trezit micuţul.
Vai, de ce s-a trezit, e flămând, să-l schimb, apar colicii?
Îl iau se întinde pe mine şi mă priveşte cu ochi mari, îl iau cu mine în pat şi îl pun la sân. Mănâncă şi adoarme. Adorm. La un moment dat, nu ştiu cât a trecut până când sar ca trăznită.
-Unde e copilul, cine mi-a luat copilul?
L-am pus eu în pătuţ, îmi spune Alex de la stânga şi mă priveşte uimit.
Mă ridic să mă conving, David dormea ca un înger cu mâinile în sus. Rămân înfiptă şi îl privesc printre zabrele.
Peste un timp…
Pruncul scânceşte şi începe să dea din picioare. Mă ridic din locul meu şi încep:
-Ce i s-a întâmplat? Îi e rău?? Colicii? Coliciiii? Hai ajută-mă.
Alex se ridică din patul nostru, vine şi ridică copilul de sub nasul meu şi mă anunţă mândru.
-A făcut caca, îl schimb eu.
Mă retrag în pat şi îl las să se ocupe de scutec, când de-o dată:
-Ce-i asta? Aşa arată un penis de bebeluş? Zicea bărbatul care îşi dorise foarte tare un băiat, dar nu schimbase niciodată unul.
Am râs şi pentru prima oară după multe ore am simţit că mă destind. Copilul a adormit fericit şi până la următoarea masa nici nu l-am simţit.
Aşa a fost pentru noi prima zi acasă cu bebeluşul şi te-aş putea sfătui să:
-ştii că va fi un a lungă. Îndată după externare eşti supusă unui stres, nu ştii cum va reacţiona copilul afară şi nici dacă totul e pregătit acasă, te vor supune toţi unui tir de întrebări, vă vor vizita mulţi de drag şi curiozitate.
-încearcă să ai răbdare, dar cere răgaz pentru tine şi copil şi retrage-te la timp.
-Nu te aştepta ca toţi să te înţeleagă. Pentru ei cuvântul lăuza e necunoscut.
– Hormonii îşi vor face de cap şi îţi vor da stări de nebănuit, încearcă să le controlezi.
– Oboseala va fi cruntă. TREBUIE să dormi!
asigură-te că ai totul la îndemână pentru a fi de folos copilului.
-Nu poţi să le faci pe toate singură, cere ajutorul celui de lângă tine.
Această primă zi  acasă cu e lungă, dar atât de actuală în minte, nici după cinci ani şi trei luni nu s-a şters deloc.
vă aştept pe pagina de facebook pentru o apreciere, o distribuire, o discuţie.

 
Sursa foto unsplash.com

Please follow and like us: