Cand iti gasesti copilul intr-o mare de lacrimi la gradi, dar aparent nu s-a intamplat nimic

Cand iti gasesti copilul intr-o mare de lacrimi la gradi, dar aparent nu s-a intamplat nimic

Una din acele intamplari la gradinita care ne iau pe toti prin surprindere. Totul s-a intamplat luni dupa amiaza.

Nici nu aparem in pragul salii de grupa ca il si vad venind la mine cu ochii inlacrimati.  “Intamplari de la gradi, imi zic gand, iar au avut un concurs pe care nu l-a castigat” Il iau in brate si incepe sa planga il hohote. Ma dezarmez si incerc sa il rog sa se aseze. Plange si mai tare si spune ca trebuia sa vin mai repede. Il strang si mai tare la piept si astept sa se linisteasca. Abia daca isi scoate nasul de la pieptul meu cand eu incerc sa caut cu urechea o conversatie inauntru. Copiii se jucau in continuare netulburati. Il mangai si il intreb din nou ce s-a intamplat.  Izbucneste in plans ca pana si taticul ce se afla cu noi in holisor ramane surprins. Plansese deja  cat pentru o luna intreaga si nu ne adresa  nici un cuvant in plus:

-Mi-era dor de tine, trebuia sa vii mai repede…

Doar intuitia mea spunea ca nu e acesta motivul real.  Copiii mai plang la gradinita, dar al meu NU plange la gradinita aproape niciodata.  Mai avusese momente de oboseala,  de revolta, nervozitate, nemultumire, dar momente ca asta niciodata. As fi vrut sa ii pun toate intrebarile din lume o data, dar ii spoream nelinistea. Am hotarat sa tac pana nu l-am vazut imbracat. Dupa ce i-am pus geaca s-a ridicat si a fugit in sala ca sa vada ce mai fac micutii fara el. Doamna il vede plans si ramane la fel de surprinsa, iese la noi si ma asigura ca nu s-a intamplat nimic notabil, David se jucase frumos pana sa venim noi. O cred si hotarasc sa il scot de acolo fiind convinsa ca intre patru ochi voi putea sa aflu adevarul.

Pe sacri era grabit si posac. Afara s-a ascuns in mana lui taica-su fara a da atentie intrebarilor mele. Drumul spre casa imi parea mai lung si aproape inedit, copilul meu vesel pasea tacut inainte fara sa se uite in jur. Am vrut sa ne oprim ca sa cercetez vreun semn ce ar putea trada raul din spatele atitudinii sale. Vizibil era intr-o suferinta, dar refuza sa comunice. L-am lasat in pace pana am ajuns acasa.

Aici mi-a aratat un genunchi vanat si s-a plans de o cazatura, dar la cate cazauturi are la activ imi era greu sa cred ca una il daduse peste cap. Intamplari la gradinita mai avusese si energia de care dispune nu-l scutise de situatii asemanatoare, insa acum se purta diferit

Plangea tacut si refuza sa spuna ceva. Cand l-am rugat sa ma tina in brate a venit in graba si a dat drumul din nou la hohote. Il mangaiam pe par si plangeam si eu fara lacrimi. Cand si-a scos nasul din ascunzatorare mi-a spus care era de fapt problema. Unul dintre copii rasese de el.

Da, stiu, doare. Copiii au si ei manifestarile lor, sunt ironici, duri si uneori nedrepti, dar lui cum sa ii explic asta?

Respir adanc si incerc sa fiu cat se poate de convigatoare.  Stergandu-i lacrimile si privindu-l in ochi ii spun ca astfel de intamplari la gradinita sunt obisnuite, ca acela care rasese de el se amuzase doar de cazatura si nimic altceva, ca nu poate fi prieten cu toti si ca uneori se intampla si lucruri care nu ii fac placere. M-a privit atent si cu un suspin. In sfarsit eram pe aceasi lungime de unda, doar ca gurita lui ascundea o alta problema pe care trebuie sa o tratam la stomatolog, gingia din stanga se umflase teribil si asta cu siguranta ii alterase starea,era insa prima oara cand nu reusisem sa inteleg ce s-a intamplat.

Intamplari la gradinita sunt multe, si desi sunt inofensive ele pot afecta emotional copilul. David copil sociabil si prietenos primeste mai greu un refuz.

Ce am invatat eu din asta, dar si din intamplarea de mai sus?

Sa ii inteleg emotia si sa il las sa se linisteasca. Sa pun intrebari la momentul potrivit si daca se poate,intr-o situatie confortabila pentru copil. Sa nu ma grabesc cu concluziile si sa ii dau copilului timp si atentie. Sa identific cu el problema si sa i-o explic cu rabdare. Cu rabdare. Tinandu-l in brate. Asteptand. Empatizand. Cu rabdare si intelepciune.

Chiar daca uneori e greu.

Va astept si pe pagina de facebook a blogului pentru o apreciere si o discutie in plus.

intamplari la gradinita

Sursa foto Unsplas.com

 

 



5 thoughts on “Cand iti gasesti copilul intr-o mare de lacrimi la gradi, dar aparent nu s-a intamplat nimic”

Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: