Interviu cu Alexandra Ali- Interviuri cu mamici#6

Interviu cu Alexandra Ali- Interviuri cu mamici#6
Rate this post

Pe Alexandra o stiu de multi ani si mi-e tare draga, am intalnit-o intamplator pe facebook si dintr-un comentariu in altul i-am ramas alaturi si i-am descoperit blogul. Imi placea sensibilitatea ei si ma fascina pasiunea-i pentru carti, azi vi-o prezint, insa in ipostaza de mama a doua fete in cadrul categoriei de luni, interviuri cu mamici, azi interviuri cu mamici#6. 

Interviu cu Alexandra Ali- Interviuri cu mamici#6

  1. Ai hotarat cand sa ramai insarcinata sau copilul /copii a/au venit pe neasteptate?

Pot zice 50-50? De ce?! Pentru ca ni i-am droit dintotdeauna, dar nu au fost planuiti in adevaratul sens al cuvantului. Emi implineste in vreo 3 luni 6 ani si a fost prima incercare. Punct ochit, punct lovit-cum s-ar zice. Maria are 2 ani si 2 luni si la ea mi-am dat seama ceva mai tarziu ca sunt insarcinata.

  1. Cum ai putea sa descrii perioada sarcinii/lor?

Of, super grea perioada. Ambele sarcini au fost dificile. La Emi am avut sarcina toxica timp de 6-7 luni, am slabit vreo 11 kilograme pana in acel moment, abia dupa7 luni am inceput si eu sa mananc cate ceva fara a da totul jos. Apoi un mic accident cu niste trepte si am avut o luna piciorul drept si mana dreapta imobilizate. La Maria alta ”minune”- deplasare de placenta, hemoragie abundenta timp de vreo 2 luni, multe internari, din nou stat numai la pat. Macar am putut manca cat de cat, fata de prima sarcina. Dar tot greu a fost.

  1. Ti-a fost teama de nasteri?

Ma documentasem atat de riguros: nastere naturala, totul bine si frumos. Pana cand am ajuns la un control in luna a 8-a si doctorita a zis ca exista stres fetal la copil, corodnul ombilical era in jurul gatului de 3 ori (nu inteleg cum a reusit, dar s-a miscat atata in burtica incat a facut-o sip e asta). Asadar am trecut printr-o cezariana de urgenta, fara sa am timp sa ma gandesc prea mult ca mie imi este frica, am facut totul de teama sa nu ii fie rau copilului, la mine nici nu m-am mai gandit. Abia acasa ajunse amandoua am realizat ce s-a intamplat sic ate puteau sa se mai intample, dar totul a fost bine, deoarece rezultatul final era un ghemotoc de fata in bratele mele.

A doua nastere tot cezariana a fost, tot de nevoie, din cauza problemelor de pe sarcina, la un moment dat aveam cosmaruri ca nu voi reusi sa duc sarcina la capat, dar multumesc lui Dumnezeu, Maria are deja 2 ani si e sanatoasa.

  1. Cum a fost momentul primei intalniri dintre voi?

Amandoua plangand.  Eu de fericire ca le vad, ele cine stie de ce. Poate pentru ca au intrat in lume asa de brusc. Dar sunt momente ce nu se pot uita.

  1. Ce nume ai ales si cum ti-ai venit ideea lui?

Emilia Elena – cu calendarul in fata, am luat fiecare zi la rand sa vad ce nume de fata imi suna bine. Stiam ca se va naste in mai, in preajma sarbatoririi sfintilor Constantin si Elena, asadar Elena a fost ca un dat (plus o bunica si o matusa sunt Elene). Emilia a fost prima alegere cand am facut lista si de la 5 nume am ajuns la 3, apoi la 1. Culmea, toate incepeau cu ”E” din cele 3. Cumva a fost un nume predestinat ei.

Sara Maria – Desi toata lumea ii spune Maria, inca din burtica. Nume ales de Emilia, nici nu se punea problema sa nu il aleg. Sara a venit pentru ca imi suna mie frumos.

  1. Cum ti-au schimbat copiii viata?

Orice copil iti schimba viata, vrei-nu vrei. Rutina nu mai este rutina. Fiecare zi este surprinzatoare, apar grijile, planurile bine chibzuite si date peste cap de o febra mare, apare joaca, rasul sincer, desenele animate si cartile imprastiate prin casa, apar multe perechi de incaltaminte, scutece, grija pentru sanatatea puiului tau, noptile nedormite, putina depresie, vegherea somnului celor mici, desi tu pici de somn, dar nu te poti abtine sa ii mai privesti o ultima oara inainte sa se inchida ochii si la tine. Apare gelozia intre frati/surori si metode de a-I face fata, apar primele cuvinte, unele stalcite, altele corecte de la prima pronuntare, apar zambetele acelea care te topesc, desi stii ca esti jucat pe degetele unei manute micute-micute. Apare colectivitatea si grijile cu bolile, cu obiceiurile proaste invatate de la alti copii (nu ca al tau ar fi mai breaz, dar uite, pe asta nu o facea inainte), apare moda (la fete) – ”Mami, dar nu sta bine asa! Mami, dar nu imi place! Mami, dar nu se asorteaza” – value si inca mai cate. Apare si joaca impreuna si te minunezi ca se inteleg si ca se poate, apoi iti aduci aminte de tine si de fratele tau si stii ca e trecator, asadar te bucuri mai tare de orice astfel de moment. Apar pupicii de noapte buna si afirmatii precum ”M-ai iubit tare!” (adica am pupat-o tare). E un carusel al emotiilor si starilor, e usor si greu, e minunat si uneori ingrozitor, dar nu as da asta pentru orice altceva pe lumea asta.

  1. Tati cum a reactionat? V-a afectat prezenta copiilor relatia de cuplu?

Tati a fost si el speriat, dar incantat. Desigur ca ne-a afectat. Acum suntem 2, imnediat suntem 3 si apoi 4. Deja nu mai facem ce vrem, luam in calcul si fetele in orice decizie luata. Sa le fie si lor bine, dar sa avem si noi parte de timpul nostrum. Pare cumva timp furat, dar am avut noroc. Tati a facut tot posibilul pentru ca fetele sa se stie iubite, rasfatate. Se joaca, are rabdare cu ele, le invata sa se comporte in familie, intre ele, in societate. Le spune povesti, fac jocuri de ghicit, le invata istorie si cum sa pronunte corect, cum sa se dea cu bicicleta sau rolele, prinde parul fetelor, le face baie, doarme cu ele, le duce in spinare, le ingrijeste cand sunt bolnave. Face c ear face orice parinte cu puii lui, zic eu.

  1. Care e cea mai frumoasa amintire pe care o ai de cand esti mama?

Cand m-am intors de la maternitate cu Maria si Emilia ne-a asteptat acasa, dupa Mos Nicolae, si Emi a primit un cadou de la Maria. Arata asa de fercita ca Mosul i-a adus si cadou si o surioara. Sau cand se tin in brate, cand se joaca si striga ca indienii, cand vorbesc ele in legea lor. Toate sunht frumoase.

  1. Care a fost cel mai greu moment?

Sa srau in spital cu cea mica. Cu Emilia mai ajungeam la Urgente, dar nu am stat in spital, dar cu cea mica am stat de 2 ori, destul de grav, nu avea nici un an. Greu de tot. Urat. Dar bine ca a trecut.

  1. Iti mai doresti copii?

Nu stiu. Poate mi-as mai dori daca as sti ca sarcina nu ar mai fi asa de grea, cu atat de multe problem. Dar deocamdata suntem bine asa.

  1. Iti e dor de viata de dinainte?

Imi este dor de anumite momente din viata de dinainte. Poate de putina libertate de miscare, de a face planuri pentru o seara libera imapreuna cu partenerul, de un somn bun. Dar nu as da toate acestea pentru viata dinainte. Clar!

  1. Ce lectie ai invatat de la copiii tai?

Suntem individualitati: fiecare copil este unic, special in felul lui, fara comparatii. Sa privesc viata ca o joaca, sa zambesc mai mult, sa rad mai cu pofta, sa iubesc mai mult.

  1. Ce le-ai spune celor care nu-si doresc copii?

Este fix alegerea voastra. Nimeni nu ar trebui sa va spun ace sa faceti. Vreti copii, bine. Nu vreti copii, la fel de bine. Doar sa nu faceti copii la presiunea celor din jur, inclusive al partenerului din relatie. Un copil nu e o solutie, este o viata care trebuie traita frumos si trebuie sa fii pregatit/a sa o faci o viata frumoasa, sa investesti timp, bani dar, mai ales, pe tine in aceasta noua viata.

  1. Vorbeste-ne putin despre copilul tau /copiii tai, ai tot spatiul si timpul din lume. 

Ups, aici ar fi multe de spus, dar poate nici chiar un roman, unii ar vrea sa mai ajunga si la sfarsitul acestui interviu, nu?

Ce pot sa spun despre fetele mele!?

Emilia este o cocheta, ii plac culorile, poneii, cartile, jocurile, rolele. Pare deja la cei aproape 6 ani ai ei o pre-adolescenta.Este inteligenta foc, foarte emotive, ii este frica de multe, dar la altele e neinfricata. E o contradictie pe picioare

Maria este o smecheroaica si jumatate. Nici nu are cum, cand e mezina. O priveste pe Emi ca pe cineva de urmat, asadar vrea tot ce vrea si Emi. Invata repede, stie sa te joace pe degete, are temperament volcanic, dar e si dulce foc. Avand familia asta, are si un debit verbal pe masura . E sociabila si ii place sa fie dragalita.

****

Multumesc mult, Alexandra, sa te bucure fetele in fiecare zi si sa aveti o viata frumoasa.

Noi ne revedem luni, rubrica in care mamele sunt luate la intrebari revine  la 11 trecute fix.

interviuri cu mamici#6

Sursa foto google.

 



5 thoughts on “Interviu cu Alexandra Ali- Interviuri cu mamici#6”

Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: