Interviu Florina-Interviuri cu mămici#7

Interviuri cu mămici#7 va aduce in atentie un interviu cu Florina, un om frumos şi sincer pe care l-am descoperit cu puţină vreme in urmă şi despre care mi-ar plăcea sa aflu mai multe împreună cu voi. Pasionata de psihologie, de croitorie, de scris, Florina e mamă de doi: fetiţă şi băiat şi în cele ce urmează o să ne prezinte o parte din experientele sale ca părinte. Blogul Florinei îl găsiţi aici: https://florina.turuga.eu/
interviuri cu mamici#7

 
 

Interviu Florina-Interviuri cu mămici#7

Bună Roxana, în primul rând vreau să-ți mulțumesc pentru invitație 🙂

  1. Ai hotarat cand sa ramai insarcinata sau copilul /copiii a/au venit pe neasteptate?

 
Copiii mei au venit pe lume exact când am i-am dorit, unul mai repede, ce-i drept, altul a mai întârziat puțin…

  1. Cum ai putea sa descrii perioada sarcinii/lor?

Ambele sarcini mi s-au părut grele, îți spun sincer. Primul trimestru la ambele sarcini a fost o trecere bruscă de la extaz la agonie și invers adică, ba 2 chisturi ovariene mari, un hematom în uter, ba suspiciune de sarcină extrauterină, tentativă de avort spontan cu internare și mai sunt… Din fericire, am reușit să le duc la termen pe ambele, iar copiii să fie sănătoși. Și ultimele două-trei luni la ambele sarcini au fost dificile, dar mi-am păstrat mereu credința în Dumnezeucă va fi bine.

  1. Ti-a fost teama de nasteri?

Sincer… am murit de frică. La prima citeam non-stop cartea aia cu „La ce să te aștepți…” și urmăream pe săptămâni să văd ce mai urmează, cât mai crește etc… Prima naștere a fost una după un travaliu lung-lung, naștere naturală, fără epidurală. A doua a fost naștere prin cezariană care, sincer, mi s-a părut extrem de ușoară din punct de vedere al recuperării, de dureri ce să mai zic, dupa 3-4 zile uitasem complet că am fost operată.

  1. Cum a fost momentul primei intalniri dintre voi?

A fost wow, nici nu se putea altfel, bebelușii sunt pur și simplu adorabili și miros atât de bine… La băiețel am plâns că-l așteptam de mult timp, iar la fetiță eram prea epuizată să mai am emoții de vreun fel, eram bucuroasă că am născut-o… în sfârșit.

  1. Ce nume ai ales si cum ti-ai venit ideea lui?

Numele fetiței mele l-am știut de când eram eu mică, am știut mereu că primul copil va fi fetiță, iar numele este numele bunicii mele care m-a crescut. Numele băiețelului e numele ales de soțul meu. Ambii copii au nume din calendarul ortodox.

  1. Cum ti-au schimbat copiii viata?

Tu chiar vrei să răspund la întrebarea asta că s-ar putea să ocup 100 de pagini. Uite, încerc să fiu foarte scurtă: maternitatea mi-a dat puterea să pot părăsi orașul în care m-am născut și am trăit mai bine de 3 decenii din viața mea (că așa am considerat că-i mai bine pentru copii, un oraș mai liniștit) și, crede-mă că eu nu mă omor după schimbări :), apoi m-am încăpățânat să am al doilea copil care, cum am zis, a venit când a vrut Dumnezeu, nu când am vrut noi, apoi m-am apucat de blog, de croit rochii fiică-mii, de scris povești, de început și terminat un master în Psihologia Muncii (la zi de 2 ani în timp ce copiii erau mici), de terminat de scris prima lor carte de povești – Tribunalul Pădurii (care sper să se găsească și în librării într-o zi), apoi… e de ajuns momentan.
Pe plan emoțional, m-au schimbat fundamental: deși sunt mult mai stresată, trăiesc totuși mult mai des emoții pozitive, sunt mai sensibilă și mai empatică și ar mai fi, dar mă opresc aici.

  1. Tati cum a reactionat? V-a afectat prezenta copiilor relatia de cuplu?

Nu au afectat-o, au consolidat-o, i-au dat culoare și ne-am transformat în cea mai bună echipă. Chiar într-una din zile, soțul meu mi-a făcut cel mai mare compliment pe care putea să mi-l facă, pun pariu că nu ghicești 🙂 Mi-a spus: „ești cel mai bun coechipier pe care puteam să-l am în viața mea”.

  1. Care e cea mai frumoasa amintire pe care o ai de cand esti mama?

Au fost atât de multe situații când am trecut de la extaz la agonie de când sunt mamă încât mi-e greu să-ți spun doar una. Am trăit totul la intensitate maximă: primii pași ai fiică-mii, modul în care băiețelul meu își îmbrățișează sora și-i spune te ubesc , când i-a căzut părul de bebeluș fetiței și am văzut că va avea de fapt o altă culoare decât cea cu care s-a născut, adică cea dorită de mine 🙂 ,când i s-a stabilizat culoarea ochilor, enorm de multe mai ales că eu i-am crescut singură, doar cu soțul, fără ajutoare si fără să intre în sistem prea devreme, deci le știu toate etapele. Încă îi descopăr zi de zi…

  1. Care a fost cel mai greu moment?

Cele mai grele au fost cele din sarcină, la amândoi am stat cu teamă până să-i nasc, apoi o singură internare în spital a unuia dintre copii, perfuzia din mânuța lui, astea sunt cele mai grele momente din viața de mamă. Știi și tu ce simțim noi când ei sunt bolnavi… :(.
Ar mai fi faptul că nu dorm de anul trecut din mai, pur și simplu în fiecare noapte băiețelul meu mă trezește, vine în cameră și restul de noapte o dorm în camera lui, cu patul perpendicular pe al lui, să-l pot mângâia, iar el se tot trezește… Încă sper la un somn de  8 ore încheiate.

  1. Iti mai doresti copii?

Păi… având în vedere că am o naștere naturală și o cezariană în urma cărora au rezultat 2 copii, aș putea, teoretic, să mai suport 2 cezariene, iar, dacă din alea 2 ar ieși doar o dată gemeni, aș putea în viața asta să dau naștere, în total, la 5 copii. Pentru că acum am 37 de ani, sincer, habar n-am dacă și câți copii o să mai fac, e bine însă că psihologic acum mă simt bine că, după cezariana aia mă simțeam așa de limitată la capitolul nașteri și eu urăsc limitările și îngrădirile.

  1. Iti e dor de viata de dinainte?

Nu de toată viața, îmi e dor să mănânc și eu o masă cap-coadă fără ca cineva să-mi ceară ceva, îmi e dor de multe alte lucruri pe care nu le pot face cu copiii atârnată de mine așa cum e zilnic, dar, având în vedere că l-am făcut și pe al doilea, e clar că mi-am asumat. La bătrânețe o să am timp și de mine…

  1. Ce lectie ai invatat de la copiii tai?

Ha-ha, vrei iar să-ți scriu un roman? Enorm de multe, au niște replici care mă pun mai mereu pe gânduri, au o inteligență emoțională destul de bine dezvoltată, știu să-și ceară drepturile și mă provoacă mereu, sunt într-o continuă evoluție de când sunt mama lor.

  1. Ce le-ai spune celor care nu-si doresc copii?

Le-aș spune că, dacă au doar 10% motive de îndoială că totuși ar vrea copii, să le pună pe celelalte într-o balanță și să vadă cât de mult cântăresc procentele alea ce par insignifiante că poate, cine știe, doar par… Aaa, și să facă repede pasul ăsta (la cântărirea motivelor, mă refer) pentru că pe copii e bine să-i faci cât ești tânăr, sănătos, răbdător și entuziast.

  1. Vorbeste-ne putin despre copilul tau /copiii tai, ai tot spatiul si timpul din lume. J

Îți spun doar atât: noi 3 (adică eu și copiii) formăm un trio al cornițelor: Capricorn-Capricorn-Taur. Îți poți imagina ce distracție e în familia noastră, nu?
Ca să înțelegi ce vreau să spun, cornițe = încăpățânare extremă uneori, ambiție, concurență, perfecționism…
Hei, eu încă am cele mai mari și ma ascuțite cornițe din casă, însă nu știu pentru cât timp…. 🙂
interviuri cu mamici#7
 
Mulţumesc frumos pentru timpul si răspunsurile tale, îmi cer scuze pentru intârziere, era ora 11,00 stabilită, insă azi timpul nu a fost de partea mea.
Săptămâna viitoare interviurile cu mămici revin.
Imaginile acestui articol sunt din arhiva Florinei.
 
 



3 thoughts on “Interviu Florina-Interviuri cu mămici#7”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *