Fără această doamnă visul meu de a deveni mama rămânea neîmplinit

Ajunsesem în sfârşit în sala de aşteptare a cabinetului ginecologic, păşeam tăcută prin încăpere ca să mă aşez pe ultimul scaun liber, deşi mai erau multe altele la fel înainte, cuibărită în el şi cu braţele încrucişaţi-mi pântecul aşteptam să îmi vină rândul. În fundal, muzica liniştitoare de la un radio era în contară discordantă cu zgomotul ce îl simţeam în mine. Fixând un anume punct de pe podea am stat aşteptând să fiu strigată. Simţeam cum toată povara lumii mi-ar apăsa pe umeri şi mă imobiliza în capcana gândurilor inutile. Eram singură. Tristă. Fără perspectivă. Total deprimată. Blamata şi Însărcinată.

Îmi amintisem cum, atunci când îmi făcusem testul de sarcină în urmă cu o lună, mă stăpâniseră cele mai copleşitoare emoţii, îmi tremurau picioarele şi nu ştiam dacă visez sau sunt trează, inima îmi cânta de fericire, îmi venea să ţip că aştept un copil, însă a doua liniuţă era ştearsă şi trebuia să apelez la un ginecolog pentru confirmare. Cu bănuiala în suflet şi cu teamă de reacţiile celor din jur am ieşit din baie, iubitul ce mă aştepta dincolo de ea nu îşi dorea un copil. De îndată ce i-am spus de bănuiala mea, am simţit că s-a pus între noi un zid, el avea calea sa, eu a mea şi a celui ce se năştea din mine, de atunci am simţit că v-a fi băiat.
Primul ginecolog la care am apelat mi-a dat un sfat… să avortez din pricina bolii fizice pe care o am. Cum să-mi omor oare copilul? Cum să cred că nu pot să cresc? Cum să-l ascult? Am ascultat doar strigătul ce venea din mine şi am spus “NU!”. Ginecologul m-a privit cu dezaprobare, iubitul s-a tulburat, ne-am certat şi eu am plecat la ai mei.
Acasă nu a fost mai bine, bunicul mi-a spus că voi naşte un monstru, tata era constant nervos şi agitat din cauza sarcinii mele, cunoştintele mă sfătuiau să “nu mă încurc” cu un copil, unii chiar se îndoiau c ail pot aduce pe lume. Singura care mi-a dat un sfat bun, a fost naşa mea, ea mi-a recomandat o doamnă ginecolog care pleda pentru sarcina şi ajuta toţi copiii să vin ape lume. Animată de gândul ăsta mi-am făcut programare la dânsa, însă în noaptea de dinainte nu am putut să închid un ochi şi m-am luptat cu toate gândurile şi reproşurile care îmi veneau în minte.
O mână era acum pe umărul meu, asistenta m-a chemă înăuntru, aşa am întâlnit-o pe doamna doctor care a crezut în visul meu şi care, m-a făcut şi pe mine să cred în el. . Asta se întâmpla acum exact 6 ani, în aprilie.  Doamna ginecolog din faţa mea m-a ascultat cu răbdare şi atenţie şi atunci când mi-a izbăvit povestea mi-a spus ceva ce nu o să uit niciodată.
“ Viaţa din tine e cea mai importantă, pentru ea o să mergem împreună pe drumul spre termen, trebuie doar să crezi.”
Cu gândul ăsta m-am suit pe patul pentru ecografii, mi-am dezvelit abdomenul şi am aşteptat. Gelul rece mi-a dat fiori, însă în încăpere s-a auzit imediat cea mai frumoasă muzică, muzica inimii pruncului ce trăia în mine. Doamna îmi vorbea, însă eu nu auzeam decât cel mai sublime dintre cântece şi lacrimi multe îmi cădeau pe obraz. În momentul acela nu mai eram singură, în mine era un miracol, lângă mine un om minunat. Cea care a crezut în visul meu cel mai de preţ.
Urmă o altă ecografie peste o lună, atunci aveam 8 săptămâni de sarcină, însă până la ea era necesar să trec printr-o serie de analize. Îi dăruim emoţii din nou fiului meu, căci îmi era teamă că vor fi proaste, m-am înşelat, toate confirmau o stare de sănătate bună şi asta a luat cea mai importantă dintre griji şi a făcut-o fărâme, pruncul era în siguranţă.
Sarcina creştea şi eu învăţam să mă lupt cu emoţiile şi să le las să se exprime. În primul rând l-am iertat pe acela care mă sfătuise să avortez, căci bărbaţii, fie ei şi ginecologi, nu pot fi în locul unei viitoare mame. Apoi m-am împăcat cu iubitul cu care am şi pariat că v-a avea un băiat. Abia după am învăţat să nu îmi pun pe suflet cuvintele celor din jur. Exerciţiul a fost chinuitor, căci îmi rupeau bucăţi din carne, însă a fost şi o bucurie doar să le arăt pântecul ce creştea şi creştea.
Îmi amintesc că atunci când am mers să aflăm dacă în pântecele meu se afla  David sau Carmen, doamna doctor a întors monitorul şi spre mine, Alex stătea la capătul patului aşteptând şi prima care a observa că o să ne bucurăm de David am fost eu. Când doamna a confirmat că e băiat, taică-su de la picioarele mele tremură atât de tare încât mişca tot patul. Doamna ne-a asigurat că năzdravanul e bine şi că v-a fi un activ. Eu jubilam şi aşteptam să îmi mănânc tortul de îngheţată pe care îl câştigasem în urma pariului.
Un alt moment emoţionant alături de doamna doctor a fost acela al stabilirii posibilei daţi a naşterii, care nu a fost deloc una obişnuită, ziua de 11 noiembrie avea să ne schimbe perspectiva cu care ne gândeam la cel care mă mângâia pe dinăuntru, avea să fie un lider, până şi ziua săptămâni urma să fie luni, prima. În mine era un mic lider, un învingător.
Respectul pe care îl port doamnei doctor nu e doar datorită visului la care s-a făcut părtaşă, ci şi faptului că pe parcursul întregii sarcini şi la naştere nu a vrut de la mine niciun ban. Tot ce a făcut a făcut cu o plăcere desăvârşită, ascultându-mă, explicându-mi fiecare etapă şi zâmbindu-mi continuu atunci când hormonii mei îmi jucau feste.
În ziua cea mare, luni, 11 noiembrie 2013 doamna făcuse efortul de a veni din oraşul vecin de la spitalul unde lucra, pentru că eu să nu mă supun stresului unui drum, am născut prin urmare, în oraşul meu cu intervenţia dumneaei.
Pe masa de naşteri, în vreme ce mie mi se prindeau de mâini perfuzii, dânsa mi-a strâns degetele şi mi-a spus aşa:
” Azi o să se întâmple un miracol, o să aduci pe lume cel mai iubit copil, ţi-am spus că asta va fi posibil!”
daruim emotii
Acestei doamne i-aş închina ode nescrise, pentru că a fost singura femeie din preajma care ne-a înconjurat cu iubire, pe mine şi pe puiul abia zămislit. În plină iarnă, înainte de sărbători, atunci când m-am prezentat la un control de rutină şi în pântecul meu se instalase rutină i-am cerut voie să îi dau un cadou.
De la Borealy.ro site specializat cu un altfel de comert  online din ramura, Cadouri de sarbatori am ajuns la ceva special, îmi părea greu să aleg din ramura cadouri pentru medici, dar am rămas la un ceas şi nişte cercei cu perle naturale, rafinate, elegante, deosebite pentru o doamnă cu stil.
daruim emotii
Această doamnă îmi e alături şi azi, cu toate că nu ne mai întâlnim pentru a-mi dărui emoţii, ci doar veşti bune. Însă, pentru că a crezut în mine atunci când nimeni nu credea o să îi fim veşnic recunoscători.
 
daruim emotii
 
Povestea noastră spusă încă o dată pentru proba a patra spring supeblog 2019
daruim emotii
 
Sursa foto arhiva mea si logoul sponsorului.



5 thoughts on “Fără această doamnă visul meu de a deveni mama rămânea neîmplinit”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *