Un exercitiu de sinceritate, dupa multi ani am un jurnal personal

Un exercitiu de sinceritate, dupa multi ani am un jurnal personal
5 (100%) 1 vote[s]

Au trecut 14 ani de cand nu am mai avut un jurnal personal. Imi era teama sa incep unul din lipsa de timp sau din comoditate, aproape ca uitasem ca e intoarcere la mine insami, o refulare si o descatusare de emotii. La ce imi foloseste un jurnal personal daca am unul la fel de personal si in online? Diferenta e ca aici am limite, oricat de sincera si de deschisa as fi in jurnalul online nu o sa pot sa scriu intotdeauna totul. As deveni tinta unor rautati de care nu am nevoie. As deveni mai vulnerabila si mai fragila in fata tuturor. Nu vreau sa fiu o carte deschisa in fata nimanui si apoi nisa aleasa nu-mi permite sa-mi expun copilul atat de usor in public scriind chiar despre tot ce i se intampla.

Jurnalul personal imi ofera confortul de care am nevoie pentru a nu fi judecata, discretia si intimitatea peste care nimeni nu va trece. Scrisul in jurnalul personal e ca o eliberare de care incep sa ma bucur din ce in ce mai mult.

Ma gasesc diferita acum. Sunt mai reticenta, mai precauta, mai putin entuziasta si poate putin mai matura decat in anii tineretii in care totul se putea colora rapid in colori pastel si inca mai credeam ca pot sa schimb lumea.

Acum cred ca trebuie sa ma schimb doar pe mine, invat sa ma iubesc mai mult, pe atunci ma uram din toata inima, invat sa ma accept sis a-mi primesc emotiile ca pe ceva firesc nu ca pe niste palme.

Ma descopar mai inteleapta si gata sa nu mai particip activ la cele care nu ma privesc.

Demult asteptam sa pot sa scriu asta, dar chiar sunt mai organizata si cred ca exercitiul cu agenda mi-a fost de foarte mare ajutor.

Acum renecociez cu timpul si voi sa-l impart asa incat sa nu mai fie o corvoada. Sa fie timpul meu cu mine. Timpul meu cu cei dragi, timpul meu ca mama, timpul pentru pasiuni si timpul sa-mi fac timp.

In jurnalul personal va trebui sa am la fel o rigurozitate. Sa vorbesc cu mine insami asa cum nu am facut-o demult, sa imi marturisesc toate temirile si sa le notez fara sa le trec prin prisma judecatii. Sa observ schimbarile si sa incerc a-mi defeni proiectele cu mine insami.

Jurnalul personal presupune sa-mi scriu despre:

  • Emotii.
  • Dorinte.
  • Proiecte.
  • Rezolutii.
  • Frustrari.
  • Realizari.

Sunt oare gata pentru un exercitiu de sinceritate cu mine insami? Cred ca sunt , ca de abia a trecut o zi si eu ma simt mai libera si mai increzatoare. Am inceput sa scriu ieri pentru ca ieri trecutul mi-a adus o situaie teribila pe care din naivitate atunci nu am privit-o ca atare, acum m-a inspaimantat, dar m-a facut mai constienta. Eram prea fragila pentru lumea asta si in loc sa o schimb ajungeam sa ma frang.

Scriu acest articol pentru a intrerupe sirul celor de la superblog. Unde apropo, trec de la o extrema la alta si juriile imi considera textele aproape bune. Azi astept nota pentru o casa activa, dar cu siguranta nu va fi mai mult de 91.

Voi aveti un jurnal personal? Cat de greu este sa scrieti in el zilnic? Scrieti tot ce va macina si va bucura sau doar ideile pe care nu vreti sa le uitati?

Astept pareri cu interes.

Va astept si pe pagina de facebook pentru un like, un comment, un share.

jurnal personal

 

Sursa foto pixabay.con



7 thoughts on “Un exercitiu de sinceritate, dupa multi ani am un jurnal personal”

Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: