Turişti şi nu călători

Am vazut prima data marea la 27 de ani intr-o zi de primavara. Era un soare bland si cand am coborat din masina il vedeam stralucind in nisip, desi inainte erau multe sanse sa ploua, am luat aceasta aparitie celesta ca pe un semn venit in intampinarea nerabdarii mele.
Si paseam greu printre dune si priveam printre lacrimi infinitul albastru dinaintea mea. Ma impresionau culorile, sunetul valurilor si frumusetea desavarsita a marii. Cand am ajuns la mal i-am multumit divinitatii pentru visul acesta implinit. Stateam acolo nemiscata primind binecuvantarea marii. Nici nu auzeam ca ai mei prieteni imi vorbeau, in urechi aveam o singura muzica, muzica valurilor. In ziua aceea am facut un legamant intre mine si mare, i-am promis ca atunci cand voi fi mama am sa o vizitez in fiecare an. In 2013 un alt vis s-a implinit, am adus pe lume un baiat si promisiunea mea avea din acea clipa un motiv pentru a se implini.
În 2019, numărăm deja al patrulea an cu vacanţe în familie şi am bifat mai multe staţiuni de pe litoral în jurnalul nostru de călătorie. Mie una îmi place teribil să explorez fiecare staţiune pe care o vedem şi să nu pierd nicio zi din cele petrecute lângă mare. În zilele ploioase sunt de regulă tristă, dar şi atunci alerg până la mal să-i fac marii o poză. De fapt, un dicton al vacantelor noastre este : Pe mal în fiecare zi indiferent de vreme.
Turist de profesie, mie imi place sa vad, sa constant, sa simt si sa iau in amintire tot ce ma inconjoara. Nu pot sa concep un sejur la mare petrecut langa piscina. E absurd sa se intinda marea la doi pasi si eu ca o snoaba perfecta sa ma balacesc in valuri fara viata, ca nu cumva sa ma atinga vreun fir de nisip sau mai rau sa vad vreo alga. Imi place sa simt tot ce-mi ofera plaja si statiunea implicit.
Mânată de spiritul curios şi susţinută de harta reuşesc să văd tot ce mă interesează.

 Îmi place să iau pulsul atracţiilor turistice,

Să simt momente în poze artistice,Să mănânc pe săturate,

Noi şi specifice bucate,Fie că-s reţete de prin partea locului.

Fie că-s preparate din carnea peştelui.

Să cumpăr de prin bazar un suvenir frumos.

Sa „fur” o scoica adusa de-un val generos.

Anul ăsta am propus o destinaţie nouă,la Neptun. Aş vrea să trecem în jurnal toate staţiunile litoralului românesc şi după aceea să plecăm din ţară. Am zis bine, nu? Că nu degeaba ne-am născut în România asta minunată. În acest asetiment am ales un hotel cu nume neaoş, Hotel Mioriţa Neptun, care deşi e situat la 700 de metri de plajă m-a convins să fac o rezervare. O să fie un sejur la mare perfect, am sentimentul ăsta şi de obicei intuiţia nu mă trădează.

Hotelul are 93 de camere superioare complet şi modern renovate, 230 de camere cu mobilier recondiţionat şi alte 20 de camere fără balcon aflate la parter.
Am ales Hotel Mioriţa Neptun în speranţa că voi putea să am o camera la etaj superior cu  vedere  spre piscină, ca un hotel care se respectă are una, nu spun că o să-mi petrec prea mult timp pe şezlong, însă o pozele pe care le voi face de sus ochiului albastru vor fi cu adevărat aparte.
Hotel Mioriţa Neptun
– Am ales de asemenea acest loc pentru puştiul căruia i-am făcut solemna promisiune nu va plăti nici pentru cazare şi nici pentru micul dejun. Dar mai ales pentru activităţile creative dedicate copiilor ce vor avea loc aici începând cu 1 iunie. E important să-l ştiu preocupat şi implicat în activităţi care să-l stimuleze şi să-l motiveze.
-Un alt aspect important ar fi că aici se servesc în regim de bufet suedez toate cele trei mese, astfel vom petrece mai mult timp pe plajă fără grijă că stomacul va avea de suferit.
-intr-un hotel proaspăt renovat, din 2018, cum e Hotel Mioriţa sigur am să găsesc şi o cameră pe gustul meu care nu e deloc greu de mulţumit. Cred că aici o să descopăr încăperi ce îmbină clasicul cu modernul şi asta va fi suficient.
– Mi-ar plăcea să văd sălile de conferinţă, chiar dacă nu voi călători în interes de serviciu.
De ce am ales un hotel de trei stele? Pentru că preţurile pe care le aplică sunt pe măsură bugetului nostru, o familie modestă cu un copil mic. Pentru că încearcă să vină în întâmpinarea fiecărei nevoi şi pentru că distanţa până la mare ne va permite să vizităm o parte din staţiune.Şi dacă tot veni vorba de plajă, o să mergem cu siguranţă şi La steaguri, cine nu a auzit de ele dacă şi eu am auzit?
Recomand Hotel Mioriţa Neptun pentru împlinit dorinţe şi pentru un sejur desăvârşit în Familie.
 
****
Text scris pentru proba a cincisprezecea a spring superblog 2019. Orice comentariu e un compliment.

 
 



1 thought on “Turişti şi nu călători”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *