Cum ar fi fost viaţa mea dacă încă ai fi fost cu mine, mama?

Cum ar fi fost viaţa mea dacă încă ai fi fost cu mine, mama?

21 de ani, mama de când sufletul meu plânge în fiecare primăvară. 21 de ani, mama de când mă întreb în fiecare zi cum ar fi fost viaţa mea dacă tu ai fi fost lângă mine? 21 de ani, mama de dor nestins şi de întrebări pe care nimeni nu le aude.

Cum ar fi fost viaţa mea dacă m-ai fi putut vedea citind toate cărţile pe care mi le-ai cumpărat? Te-ai fi bucurat să mă vezi parcurgând cu nesaţ fiecare pagină din cărţile tale preferate, care, aşa după cum ai intuit, au devenit şi cărţile mele preferate. Te văd şi acum citind pe fotoliu lângă geam. Erai atât de pătrunsă de cartea de pe genunchii tăi încât nici nu m-ai auzit venind. Când m-ai simţit mi-ai zis: “Asta va fi o carte care îţi va plăcea foarte mult” arătându-mi coperta învechită de vreme a volumului trei din Mizerabilii. Şi ai gâcit fără să fi avut vreo putere de clarviziune, puteai doar să mă priveşti în suflet şi să vezi de pe atunci ce personaje s-ar fi potrivit cu el.
Cum ar fi fost dacă mi-ai fi fost alături în ultima zi de liceu? Mi-ai fi pieptănat părul aşa încât să-mi pui toate trăsăturile în valoare şi mi-ai fi spus să ţin spatele drept să privesc înainte, aşa încât rochia mea să cadă perfect. M-ai fi ţinut de man ape toată durata ceremoniei şi atunci când lacrimi mi-ai fi simţit în ochi mi-ai fi împrumutat ochelarii tăi de soare ca să le ascund.
Cum te-ai fi bucurat să mă vezi studentă? Cum m-ai fi încurajat în fiecare moment greu? Cu siguranţă mi-ai spus să privesc fiecare eşec ca pe o victorie şi cu siguranţă aş fi fost eliberată de poveri.
M-ai învăţat să privesc bărbaţii ca pe nişte tovarăşi de drum, dar ce mi-ai fi spus atunci când iubirea mă rănea? Cu siguranţă ai fi înţeles că suspinele mele vin dintr-o sensibilitate şi nu din slăbiciune şi mi-ai fi repetat a nu ştiu câta oară să zâmbesc chiar de mă doare. Tu erai mai puternică, puteai să priveşti detaşat ce se petrecea în inima ta, eu azi, după 21 de ani de când nu mai eşti am început să fac asta.
Cum ar fi fost ziua în care m-am căsătorit dacă tu ai fi fost alături de mine? Cu siguranţă nu aş fi fost singura care plângea.
Cum ar fi fost să îţi ţii în braţe nepotul, mama? Măcar puţin, aşa cum bunicul a reuşit să o facă… cum ar fi fost s îl poţi plimba prin parcuri şi să îi spui povestea fiecărui arbore în parte, ce povesti i-ai fi spus? Cum te-ai fi uitat la el văzând cât seamănă cu mine, cu noi.
21 de ani, mama de când îţi scriu scrisori ce nu ajung niciodată la tine, dar ele au acelaşi parfum de liliac care îţi era atât de drag şi au tot dorul ce creşte şi creşte în fiecare an!
Pagina de facebook va asteapta si ea.

viaţa mea



1 thought on “Cum ar fi fost viaţa mea dacă încă ai fi fost cu mine, mama?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *