O foaie albă în faţa mea. O mie de sentimente în sufletul meu. Tu jucându-te prin preajmă fără griji. Eu sperând că pot să îţi scriu prima scrisoare de dragoste pentru acele zile totul va fi doar o amintire.
Scrisori de dragoste de la mama, asta am scris pe caietul pe care le voi aşterne, acesta vreau să îţi fie întâiul jurnal şi pentru că nu ştii să scrii am să o fac eu cu toată inima. Să-mi ierţi caligrafia tremurată, e plină de emoţia ce se transmite prin cuvânt. Şi e cu atât mai mare această emoţie fiindcă acest caiet cu scrisori va ajunge la tine în clipa în care eu voi fi pre bătrâna să-l mai scriu. Scrisori de dragoste către viitor aş fi putut să le spun, însă îmi păreau atât de impersonale. Sunt egoistă şi mă semnez încă de la început cu singurul cuvânt care mă face unică pentru tine “Mama”.
Deşi sufletul îmi bubuie de emoţie nu am creionat nici un cuvânt. Mă uit pe fereastră în căutarea inspiraţiei şi văd primăvara desfătându-se de lumina soarelui.
Mă trec fiorii şi mă întorc la tine, eşti preocupat să pictezi cojile de portocală fără să-ţi pese ce emoţii mă încearcă.
Eşti atent să inventezi culori şi mă întrebi din când în când cu ce ai putea să schimbi banalul portocaliu. Îţi răspund de departe parcă, detaşată de jocul tău, dar prinsă în gândurile mele. Aş vrea să nu încetezi a te juca niciodată, nici acum, nici când eu voi fi prea bătrână ca să-ţi scriu şi tocmai gândul ăsta mă nelinişteşte.
Cum să te ajut să păstrezi jocul cu tine, în tine când te-am adus într-o lume plină de alte preocupări? Cum să-ţi spun că peste timp vor veni vânturi reci vor şulfa peste vise? Cum să îţi descriu căutarea de sens când tu eşti chiar sensul? Cum să îţi las aripile să crească până dincolo de copilărie? Cum să-ţi fac ochii să privească până dincolo de zări? Îmi las creionul să atingă foaia albă, nici un cuvânt nu am fost în stare să scriu, dar mă aplec peste cojile tale de portocală pictate multicolor şi îţi cer voie să mă aşez.
Mă primeşti radiind de fericire şi întinzând mâna în care ţii pensula spre locul unde vrei să stau.
Mă tem să nu te tulbur, însă mi-ai văzut deja încordarea şi mă întrebi ce am păţit. Schimb vorba, da, nu fac bine, însă nu ştiu să-ţi răspund. Ating cojile de portocală uscate şi remarc că le-ai pictat foarte abstract. Ma-nfioara acesta atingere. Mă întrebi ce-I aia abstract şi îţi spun acest cuvânt şi înţeles poate fi perceput doar de minte, coajă de portocală pictată fiind rezultatul acestui proces al gândirii. Mă priveşti zâmbind şi pui pensula în albastrul cel mai intens de pe paleta, încercând să duci abstractul acolo unde îi e locul.
În clipa aceasta am înţeles că rostul meu lângă tine e să te ajut să crezi în fiecare idee pe care o ai. Să te ţin de mână în plină vâltoare a lumii, să te las să o vezi, să o simţi, să te joci cu ea, să o descoperi. Să-ţi dau drumul atunci când simt momentul şi să te asigur că am certitudinea că vei alege un drum bun. De fapt, orice drum vei alege ştiu că vei avea puterea să faci să fie bun.
Mă ridic şi iau caietul gol, aceasta va fi cea mai scurtă scrisoare pe care ţi-o voi scrie.
“Să nu renunţi niciodată la idee, la puterea de a zâmbi şi la joacă. Nici atunci când totul va fi lipsit de sens.
Cu dragoste infinită,
Mama”
Închid caietul şi îl pun în sertarul cu comori, acolo unde păstrăm cele mai de preţ amintiri.
Te-ai plictisit şi cauţi să altă preocupare, aşezi pensula şi paleta la loc, mă strigi în timp ce însiri cojile de portocală în calea mea…si parca sunt flori. Sunt ale mele scrisori de dragoste
Pagina de facebook va asteapta si ea, pentru un like, caci la o suta de aprecieri fac de-un concurs.
Text scris pentru CUVINTELE DE LUNI. Cuvintele de săptămâna aceasta au fost: flori, atingere, scrisoare.
Au mai scris azi:
O tâmplă rezemată de o petală de floare
Dincolo de timp
Flori puse la păstrat
Atingerea florii de mac
Născocire
Întâia poveste de neadormit
Azi vin cu flori și-ți scriu o scrisoare
Doamna Miau și Gașca din Cartierul Nou- capitolul 3
******Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice.
sursa foto https://unsplash.com/
Emotionanta scrisoare! Am trait fiecare cuvant! Felicitari!
Iti doresc ca aceasta scrisoare sa fie apreciata de fiul tau cand va fi mare si sa-ti raspunda cu aceeasi dragoste!
Sunt fericita, multumesc!
Cat de dragut si emotionant si eu tin minte ca aveam una de la mama.
Depinde si de mine, insa asta sper. Multumesc draga, Ella. 🙂
Emoționant! Mi-ai dat piele de găină 🙂
Atunci am scris bine, David e “vinovat”. Multumesc pentru impartasire. 🙂
Foarte frumoasa scrisoare! Atata emotie ai reusit sa transmiti prin ea!
Fiul meu e el insusi emotie. 🙂 Multumesc!
Emoționant, fără îndoială copilul tău va ajunge “om mare” datorita implicării tale, dedicarii
Asta imi doresc cel mai tare: Sa fiu mereu acolo pentru el. Multumesc, Oana. 🙂
M-au infiorat multe amintiri, citind randurile tale. Regret ca nu am scris copiilor mei astfel de scrisori. Dar incerc sa recuperez. Emotionant.
Intotdeauna e prea drevreme sa spui ca e prea tarziu, sunt sigura ca vei pune mult suflet in fiecare cuvant. Candva vor fi motiv de mare bucurie si de emotie deplina. 🙂 Multumesc ca ai trecut pe aici. 🙂
Minunat! Această scrisoare s-a născut cu cea mai frumoasă menire. M-au emoționat cuvintele și ceea ce ai reușit să transmiți. Frumos! Foarte frumos!
Aprecierea ta, draga Dana e o onoare pentru mine!
Emoționant! Sunt niște sentimente unice acestea pe care le-ai descris.Mi-ai amintit de scrisorile mele către copii.
Nu le-am dat sa le citească niciodată.
Sănătate și iubire, respect și înțelegere!
Foarte frumos!
WOW..Emotionant! Nu stiu daca as putea face acest lucru. Cred ca trebuie sa ai o putere sufleteasca extraordinara pentru ca fiecare cuvant asternut pe hartie si citit atunci cand tu nu vei mai fi pentru puiul tau va fi…ceva subliom
Superba scrisoarea! Doar o mama stie cate emotii pot genera aceste randuri!
Ai insirat foarte frumos cuvintele, trairile si sentimentele! <3
O scrisoare emotionanta care sunt convinsa ca va fi traita cu intensitate destul de mare de fiul tau cand o va citi