Motivele pentru care copilul nu voia la gradinita erau chiar sub nasul meu….

Motivele pentru care copilul nu voia la gradinita erau chiar sub nasul meu….

În urmă cu o vreme scriam despre refuzul lui David de a merge la grădiniţă şi despre încercările nereuşite de a-l face să spună ce se întâmplă de fapt. Am aflat şi care i-au fost motivele, numai că, de când cu concursul de primăvară nu mi-am mai făcut timp să le scriu aici.

la gradinita
Într-o zi la vremea întoarcerii acasă, pe când îl îmbrăcăm în hol, un coleg de grupă a trecut pe lângă noi şi i-a dat o palmă!! Gestul acesta gratuit a fost pentru mine o surpriza mai mare decât a fost pentru David. Am rămas uitându-mă după acel copil multă vreme. Pentru că era târziu am amânat discuţia cu educatoarea pentru a doua zi şi între timp l-am întrebat pe al meu puşti dacă astfel de situaţii au avut precedent. Nu mi-a răspuns, după cum mă aşteptam, dar acasă am făcut schimb de roluri şi în timp ce eu eram David şi el acel puşti am aflat cum i-au fost rupte desenele, i se dădea cu jucăriile în burtă şi primea palme gratuite doar pentru că se intersecta cu el.
Era absolut limpede că situaţia aceasta îi justifică atitudinea din fiecare dimineaţă, însă era timpul să fac ceva. Ştiam despre comportamentul colegului său, însă relaţia lor până în acea seară îmi părea absolut normală şi nu gândeam că şi el va să fie o ţintă a loviturilor celuilalt.
Am decis să nu-l obligăm să meargă la grădiniţă dacă nu voia şi am studiat mai atent problema.
La scurtă vreme după asta, mai multe voci ale părinţilor au semnalat nemulţumiri ce vizau acelaşi copil. Situaţia a degenerat, pentru că, deşi stiau despre comportamentul agresiv al copilului lor, părinţii săi căutau vinovaţi în altă parte. S-a lăsat cu plângeri pe la direcţiune şi la inspectorat împotriva uneia dintre educatoare, pe care, în parte noi, ceilalţi am susţinut-o prin declaraţii scrise.
Totul s-a sfârşit când acel băiat a fost mutat la altă grădiniţă. Din ziua în care nu a mai fost prezent, David nu şi-a mai manifestat dorinţa de a rămâne acasă.

Tensiunea, agresivitatea şi disconfortul emoţional îl panicaseră aşa încât nu mai ştia cum să-şi gestioneze starea. Îmi pare rău că de abia după ce a primit o palmă în faţa mea am găsit şi metoda de a-l face să se exprime. Îmi pare bine că factorul stresant a dispărut. Am învăţat să caut mai bine metode de-a comunica şi să-l ascult fără să fac presupuneri.
Acum discuţia noastră s-a mutat în direcţia “nu vreau să dorm la gradi”, însă până în prezent am găsit împreună soluţii pentru a se simţi motivat să o facă, una e să îi ajute pe ceilalţi să îşi facă patul.
Ascultaţi emoţiile copiilor voştri, ajutaţi-I să le exprime, nu-I repeziţi, nu-I catalogaţi, nu trageţi concluzii de unii singuri, căutaţi răspunsuri în alte surse, fiţi acolo pentru ei cu braţele deschise.

Va astept si pe pagina de facebook a blogului pentru mai multe impresii.

sursa foto https://ro.pinterest.com



5 thoughts on “Motivele pentru care copilul nu voia la gradinita erau chiar sub nasul meu….”

  • Of. Bine că sunteți bine. Dar, totuși, celălalt copil o fi bine? Nu este firesc să se manifeste așa. Mici răutăți vor exista mereu, dar chiar un asemenea comportament mă face să mă gândesc dacă nu e la rândul lui o victimă acasă. Cel puțin, emoțional vorbind…
    Îl îmbrățișez pe David!

    • I-am transmis imbratisarea si a multumit pentru ea.:)
      Despre celalalt nu stiu din pacate nimic. Cat a fost colegul lui David eu l-am simtit ca fiind cel mai trist copil, chiar il numeam in sinea mea copilul fara zambet. Manifestarile lui au fost repetate, dar parca in ultima perioada capatasera amploare si tocmai de aici si situatia creata. Pe mine m-a surprins atitudinea belicoasa care dezminteau orice comportament agresiv acasa si care in loc sa gaseasca o solutie au dat in educatoare.
      Cred ca e un copil uitat in fata televizorului cu care nu se joaca nimeni….

Lasă un răspuns