Copilul nu vrea la serbare, oare de ce?

Copilul nu vrea la serbare, oare de ce?

Pentru cei mici serbările de la grădiniţă sunt un motiv de reală bucurie. Aşa credeam şi eu până să îmi trântească fiu-meu un “Nu!” cât toate zilele în faţă. Am dat un pas în spate, mi-am scuturat surpriză de pe chip şi am început să mă întreb cum se face ca al meu copil nu vrea la serbare? L-am întrebat şi pe el, dar mi-a tras încă un “nu vreau!” peste nas şi a plecat.

Copilul nu vrea la serbare, de ce? Şi, mai important, ce e de făcut?

Urmând logica firească am dedus aşa:

  • Există posibilitatea să nu îi placă rolul primit. Era iepuraşul puf alb, din povestea Puf alb şi puf gri, de care eu sincer, habar nu aveam. Există posibilitatea să îşi fi dorit un rol de prinţ, ori de urs, un animal mai puternic..
  • Costumaţia, îi alese nişte hăinuţe albe din garderoba, însă alţi copii avea costume cumpărate… noi nu aveam bani pentru un astfel de costum, acum cel puţin. La anul, în grupa mare mi-am promis să îi achiziţionez unul chiar dacă îl va îmbrăca o dată.
  • Să nu îi placă poezia, aceasta sună aşa:

“Lăsa, lasă frăţioare,
Te-am iertat şi rău nu-mi pare,
Fără tine nu aş putea
Să mă joc şi nu aş vrea,
Tu să fii nefericit,
Chiar dacă ai mai şi greşit.
Mama ne-a învăţat odată,
Ca orice greşeală se iartă,
De-o recunoşti îndată
Şi nu o mai repeţi niciodată.”

Nu e cea mai frumoasă poezia, dar are totuşi un mesaj, pe care, atunci când am repetat-o împreună am încercat să îl subliniez şi să-l ajut să îl înţeleagă. În mare parte reuşisem. Problema era că, băiatul meu făcea greu trecerea de la prima la a doua strofă, întotdeauna uitând să spună “tu să fii nefericit”. Dacă privesc mai atent, există o frântură, o discontinuitate între cele două părţi, însă asta primise şi nu prea mai avea timp să schimbe.

  • Timiditatea şi teamă de ridicol în public, cu toate că nu e un copil timid, David are momente când se emoţionează în prezenţa mai multor persoane. Momente în care cere aprobarea şi susţinerea mea şi în care devine total nesigur. Cu teamă de a nu se face de râs în faţa mulţimii de la serbare îmi venea cu “nu vreau” categoric.
  •  să nu înţeleagă exact termenul de carnaval, cu care doamnele educatoare numiseră serbarea de sfârşit de an.
  • Să repete din inerţie refuzul de a merge la grădiniţă, dintr-un motiv care îmi scapă, cum deja v-am povestit aici.

Copilul nu vrea la serbare, dar trebuia să îi explic ce înseamnă serbarea şi care e rolul său.
L-am luat deoparte, între patru ochi şi l-am întrebat pe rând asupra fiecărui aspect. Intuisem bine, nu îi era drag Puf alb, atunci i-am explicat că are un rol diferit, care îl va scoate în evidenţă şi care, datorită poeziei cu mesaj îl va face special. Dragostea dintre frati este subiect aparte. A zâmbit şi m-a aprobat.
Asupra hainelor i-am spus adevărul, că nu avem bani pentru un costumaş în acest moment şi de asta e nevoie să poarte ce are. S-a întristat, dar până la urmă mi-a spus că şi hăinuţele lui albe sunt frumoase.
Poezia prezenta aceeaşi problema, nu îi plăcea versul cu pricina, îl supăra că se încurcă, dar i-am spus că asta e absolut normal şi că nu ţin neapărat să reproducă o perfect, mai mult, că nu e important să îi placă versurile lui. S-a luminat la faţă şi a început să le recite de data asta gesticulând.
C-am ajuns la timiditate, am văzut cum pleacă ochii şi atunci i-am spus că şi eu am emoţii, că e ceva firesc să le aibă, dar important e să le dea afară, să le trăiască fără teamă, că e mai important ce simte el decât ce spune lumea. Cu convingerea că m-a înţeles l-am asigurat că deşi voi fi emoţionată, poate mai emoţionată decât el, voi fi acolo să îl susţin indiferent cum i-ar ieşi momentul. Eu credeam in el.
I-am explicat ce însemna deghizarea şi cum au devenit ei personaje şi serbarea în consecinţă a devenit carnaval.
Dacă luăm refuzul ca atare şi nu încercam să îl înţelegem împreună cu siguranţă ar fi ratat serbarea, însă nu a fost aşa. Carnavalul a fost un succes, iar emoţionatul Puf alb a fost mereu cu zâmbetul pe buze.
Vă povestesc mâine.
Nu lăsaţi refuzurile să pună bariere şi să ducă la renunţări. Încercaţi să comunicaţi. Explicaţi-I celui mic tot ce nu înţelege. Încurajaţi  socializarea şi înţelegeţi-I fiecare emoţie.

Vă aştept şi pe pagina de facebook pentru noutăţi zilnice.

nu vrea la serbare

Sursa foto unsplash.com



5 thoughts on “Copilul nu vrea la serbare, oare de ce?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *