Am un copil bun si il felicit pentru asta

Am un copil bun si il felicit pentru asta

Am un copil bun, imi tot repet asta de vreo cateva zile fara sa vreau. am un copil bun si ma bucur ca a inteles ce inseamna lectia bunatatii, am un copil bun, chiar daca eu aveam tendinta de ai cere sa fie perfect, am un copil bun si eu sunt ultima care descopera asta.

Zilele trecute am fost impreuna cu un prieten si copiii lui la munte. Noi trei, ei trei, cu singura diferenta ca in familia lor e monoparentala. Era o atmosfera placuta, cu totii incercam sa ne deconectam si sa uitam de cotidian aplicand terapia prin ras si comunicare. Vatra Dornei era inzapezita, calma, senina si foarte primitoare. Locul era perfect pentru un sfarsit de saptamana minunat.

Copiii, toti trei baieti, sunt de varste apropiate incercau sa se apropie contrar geloziei care aparea intre cei doi frati. Se jucau frumos si faceau schimb de jucarii, asta pana pleca tatal lor din preajma.

Cand au ramas cu mine am remarcat unele lucruri, care m-au pus pe ganduri si totodata m-au facut sa-l pretuiesc pe David si mai tare.

Am instituit niste reguli, nimeni nu pleaca din camera fara sa imi spuna, nimeni nu se ascunde in curte fara sa raspunda la chemari si nimeni nu merge in camera sa de la etaj neinsotit. Le-am explicat ca trebuie sa evitam accidentarile, glumele proaste si tonul ridicat.

Toate bune si frumoase la inceput. Isi facusera de lucru cu niste popice, apoi se uitau toti trei la desene, apoi au colorat si au ascultat muzica. Nici nu am simtit ca am in grija trei copii.

Cand, din nu stiu ce motiv au inceput sa se certe. Cand i-am intrebat care ar fi problema? am primit din partea celor doi un ignor total. David s-a lipit de mine si mi-a spus ca unul dintre frati era suparat  ca nu i s-a acordat atentie. In clipa aceea i-am vazut alegandu-se si carandu-si picioare. Era momentul sa intervin, insa autoritatea mea de adult a fost din nou trecuta cu vederea, pentru ca la nici doua minute o zbughisera din camera si alergau fara tinta pe scarile casei in care eram cazati. Nu a fost chip sa ii aduc inapoi, Norocul meu ca afara ploua, atfel trebuia sa ii caut prin curte. Nu ma auzea nici unul. Atunci, singura metoda a fost sa le amintesc ca daca vor continua in acel fel va trebui sa suporte consecintele. Brusc s-au ivit in capul scarilor si s-au intors otarati in sufragerie. Tot ei erau suparati. Tot ei erau imbufnati,

Singurul care statuse langa mine si asista la fel de dezarmat la cearta era David, mezinul dintre ei.

Tatal lor s-a intors si m-am simtit nevioita sa ii spun ce s-a intamplat.

Reactia copiilor a fost una de opozitie si de razbunare impotriva mea si a lui David, la mine se uitau urat iar pe el ii excludeau din fiecare joc. Am inteles repede ca e o razbunare, l-am luat deoparte pe al meu si i-am explicat ca ei protesteaza si ca nu ar fi cazul sa se supere. Mi-a raspuns cu un frumos si matur.

-Ii inteleg, mami.

Mai tarziu, in lipsa noastra, David a primit un “involuntar” picior in gura, Tot el m-a rugat sa nu spun nimic, pentru ca il iertase pe posesorul piciorului si rezolvase singur problema.

Spre seara am primit din partea proprietarilor gogosi, singurul copil care a multumit pentru ele a fost David, inima mea facandu-se cat o paine.

La masa, unul dintre prietenii nostri s-a asezat pe scaunul pe care eu imi manifestasem intentia de a sta, fiindca imi era mai usor sa pun in farfurii. Baiatul meu s-a dus si l-a batut frumos pe umar spunandu-i ca acela era locul meu.

In noaptea aceea, pe cand dormea l-am privit cu luare aminte si fara sa ii tulbur somnul l-am pupat pe gene. Invatase atat de multe, cu toate ca de multe ori parea neatent la povetele mele. Aplica principii sanatoase si stia ce e recunostinta. Putea sa rezolve situatii de conflict si fara implicarea mea. Iar eu, eu … voiam sa fie perfect! El este insa un copil bun. Mahnita peste poate imi strangeam lacrimile in barba si speram sa nu tulbur linistea noptii si a somnului lui. Ii gresisem din nou, dar am constientizat asta la timp.

copil bun

Am crescut un copil bun fara sa imi dau seama.

Am fost langa el cu puterea exemplului, al meu, al altora, stiind cat de mult conteaza acesta in formarea lui ca om.

I-am explicat ca regula nu e facuta ca sa fie incalcata, ci pentru ca toate au o limita, un rost si un sens.

A invatat sa spuna multumesc pentru tot ce primeste si ca nu i se cuvine nimic.

Respecta pe cei mai mari ca el si parerile diferite ale celoralti de varsta lui,

Stie sa isi rezolve conflictele si sa nu foloseasca violenta.

Nu ma minte niciodata.

 

Tot episodul de la munte mi-a dovedit ca am un copil bun. Intelept, echilibrat si inteligent, atat de capabil sa imi mai dea mie o lectie.

Concluzia. Nu e nevoie de copii perfecti, nici de unii cuminti, ci de unii buni.

 

***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.

 

Share

15 thoughts on “Am un copil bun si il felicit pentru asta

  1. Ce dragut. Si eu fac ca toti dragonii acasa. Dar, constat ca pe strada sau la cele cateva evenimente la care am fost copiii mei stiu sa spuna multumesc si iti aduc eu daca este nevoie. Am ramas trasnita cand m-a cautau mamicile la ultimul eveniment de parentig la care am fost, numai ca sa imi spuna ce frumos am crescut copiii, mai ales cu maniere de gentalman.

  2. Intr-adevar, ai un copil bun! Felicitari! S-ar parea ca toata dezvoltarea personala pe care o mananca generatia noastra pe paine… da roade la ei! Sunt mult mai proactivi, sunt mult ma deschisi, iar noi suntem de felicitat ca OBSERVAM si APRECIEM ASTA! Nu le taiem aripile, nu ii invatam sa fie rai, nu le dam peste nas. Toti copiii sunt buni. Noi ne nastem buni… dar societatea ne face rai. Asa ca nu pot decat sa te felicit ca ii pastrezi piticului tau inocenta si frumusetea si il incurajezi sa fie bun! Educatia de calitate se simte!

  3. Doi băieți am și am încercat sa le dau o educație cât msi bună, bazata pe blândețe și compasiune, respect și stima de sine. Și la fel ca și tine am aplicat aceleași principii și nu am dat greș! Și asa este, avem nevoie de copii buni!

  4. Felicitari din tot sufletul
    Mi se pare deosebit de greu in ziua de astazi sa dai o educatie buna copiilor. Vad atatia copii fara bun simt in jurul meu ca mi se pare ieit din comul un copil educat
    Felicitari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: