La ce ai renunța? Leapșa de (ne)lăsat

Reading Time: 4 minutes

M-am plâns mereu ca pe mine nu ma etichetează nimeni, că nu atrag suficient atenția ori că nu am destulă popularitate. Dar de când cu 2020 deja răspund la a doua leapșă. Prima a fost cu muzică, a doua e cu renunțări si vine de la Mona Rusinescu, o doamnă tare dragă inimii mele căreia îi mulțumesc tare mult pentru că m-a pus pe lista sa și apoi pe gânduri. Grea intrebare:

La ce ai renunța?

La ce ai renunța?

Laptop sau telefon?

La telefon. Mie nu-mi place să vorbesc mult, o fac mai mult in scris, prin mesaje, texte pe blog ori comentarii pe facebook așa că renunt in favoarea laptopului la telefon. Acesta din urmă e mai la îndemână și mai practic, dar laptopul îmi ofera o siguranța și o stabilitate in plus. Pot sa citesc pe el, pot să scriu, pot sa stochez ce îmi doresc, mă ține departe de agitație ori de cate ori nu am chef de ea, nu are nevoie de căsti și nu îmi oboseste foate tare ochii. Prefer monitorul generos și nu unul pe care să alerg dupa cuvinte.

 

La cărți sau TV?

La TV am renunțat demult, mă mai uit ocazional cănd e vreo știre importanta, altfel spectacolul mediatic imi e străin, il gasesc ridicol si făra rost. Pe când o carte imi e aproape mereu, in opoziție cu răspunsul anterior, aici aleg lucrul mai mic. O carte e o deschizatoare de drumuri și nu iți spala creierul.  Cărtile și lectura ne fac liberi, asta e sloganul meu inca de pe vremea cand aveam blog de carte. Apropos, Mona, astept să apara si cartea ta în care vei avea de scris în plus un autograf.

Hamburger sau pizza?

Hamburgerul imi stă în gât, deci nu pot sa-l mănânc, de ce aș mânca o tona de pâine cu o felie de roșie, o salată si o bucată de carne? Pizza e mai simplă și mai gustoasă, o asociez cu ieșirile in oraș din adolescenta, când pizza era un lux și se gasea greu, iar în jurul ei spuneam povești cât o viată.

CIocolată sau fursecuri?

Fursecurile au fost un coșmar al copilăriei mele. Le urăsc! Bunica facea fursecuri cu orice prilej și mă obliga sa le inghit. Pe cand ciocolata e ca o doamna rafinata, eleganta, ale carei veșmânt mă învăluie și mă duce departe. Ciocolata amăruie e plăcerea mea vinovata, cu greu renunț la ea chiar dacă  nu mănanc multă.

Chipsuri sau pufuleți?

La amandouă, pufuleții îmi  vin in minte tot din copilărie și știu că mi se lipeau în gât. Nu pot să cumpar așa ceva, nici în zece vieți, iar chipsurile, acele bombe calorice cu potențiatori de gust ma înspăimăntă. Am discuții întregi cu tata care în loc de orice îi cumpară celui mic chipsuri.

Filme sau seriale?

Singurul serial pe care l-am urmărit cu inima la gură în ultimul timp, asta fiind demult, a fost Downton Abbey, în rest nu mai am timp de seriale, sunt mai agitata si mai pusă pe fugă ca sa mai am vreme de un serial cap coadă, insă recunosc, îmi plac mai mult decât filmele pentru ca au în spate o poveste. Ritmul și agitația vieții ma fac acum sa aleg filmele.

 

Vacanța la mare sau la munte?

Saptămâna trecută pașeam pentru prima data pe munte, eram fascinata de plimbarea cu telescaunul, de senzația de libertate, de peisaj, de iarna, de liniște, de plenitudine nu pot sa renunț la mare. Pe plajă am un sentiment unic, greu de zugrăvit în cuvinte, aș putea sa stau și să privesc in zare ani la rândul. Îmi sunt familiare sunetele vapoarelor. Cunosc parca de demult cântecul apelor, văd pescarușii niste temerari, înteleg rostul fiecarei scoici si nu ma satur sa privesc răsăritul. Eu si marea avem o poveste de sfârșit si ultima perioada din viata mea la malul ei aș vrea sa fie.

Cam aceasta e leapșa mea, de v-a placut dati-mi de stire, am scris acest text cu o tastarura in română pentru programatori, cu diacritice, iertate îmi fie omisiunile, sunt din obișnuiță. Dau leapșa mai departe pentru:

Razvan de la 99xp.ro

si

Grațiela de la Gratielavlad.ro

 

sursa foto google,  canva.com unsplash.com si arhiva mea, ghiciti care?, da, mareea e a mea!

***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.