Într-o dimineaţă, absolut din întâmplare, am trecut pe lângă o mămică şi un băiat ce mergeau spre acelaşi drum cu noi, la grădiniţă. În clipele în care am fost aproape am auzit nişte cuvinte grele, care şi pe mine m-au întristat, darămite pe puiul ce om ce îşi târa cizmuliţele înainte.
„Eşti un afurisit, o belea! Ai grijă cum te porţi azi…dacă mai aud că ai fost rău acolo te las. „ Îl priveşte crunt şi adăugă : „Eşti la fel de nemernic ca şi tac-tu!”. Copilul tăcea resemnat, probabil că nu era pentru prima oară când frustrările adulţilor căpătaseră forma cuvintelor şi se vărsau asupra sa. Tăcea şi mergea, abia i se zărea nasul de după căciulă groasă.
Uluită, dezamăgită şi parcă dezgustată m-am întrebat de atunci într-una : Tu ce îi spui copilului când îl laşi la grădiniţă?
Îl ocărăşti de parcă ar fi făcut un păcat capital? ÎI aminteşti cât de mult ţi-a încurcat planurile şi ţi-a complicat viaţa? Îi spui că ai renunţat la tine pentru el? Îl ameninţi cu abandonul dacă nu e cuminte?
Crede-mă, nu doar că nu are nevoie de cuvinte cu astfel de încărcătură când merge la grădiniţă, ci, mai mult, nu ar trebuie să le audă niciodată!
Tu ce îi spui copilului la grădiniţă?
- Să fii cuminte!
- Să nu plângi că un bebeluş după mine?
- Nu te purta urât cu copiii!
- Ai grijă cum te porţi căci altfel aici te las!
- Nu te murdări ca un porc!
- Să nu te uzi tot!
- Să asculţi de doamna!
Nici una dintre poruncile de mai sus nu îţi ajută copilul în startul noii zile în comunitate! Toate afirmaţiile de mai sus îl umilesc, îl demoralizează şi îl fac să îşi piardă stima de sine. Gândeşte-te de două ori la liniştea şi confortul lui emoţional înainte de aţi elibera frustrările. Vrei să ai un copil obedient? Ai vrea să nu aibă nici o reacţie în faţa celorlalţi? Dacă îl ocărăşti chiar tu de la început şi îi aduci apelative nedrepte cum ai vrea să se poarte el drept şi corespunzător? Dacă îi pui pe umăr o aşa încărcătură emoţională negativă cum crezi că o va duce?
Copilul ar trebui să audă lucruri optimiste, calde, pline de dragoste şi de înţelegere înainte de a păşi în grupa.
- Te iubesc şi am încredere în tine!
- Să ai o zi grozavă alături de colegi.
- Abia aştept să îmi povesteşti cum te-ai distrat în aceste câteva ore!
- Sunt curioasă ce lucrări o să faci azi!
- Dacă ai o problemă nu te supăra, ai încredere în tine şi încearcă să o rezolvi.
- O să îmi lipseşti, dar timpul trece repede şi voi veni să te iau.
- Îmbrăţişează-mă ca să te iau şi puţin cu mine.
- Aici la grădi e doar loc de joacă şi de împrietenit.
- Sigur o să-ţi placă tot ceea ce o să descoperi cu colegii.
- Cere ajutorul doamnei, dacă ai nevoie de el.
- Plec acum, dar îţi repet că te iubesc!
Cuvintele pozitive crează punţi importante de comunicare, liniştesc sufletele şi oferă siguranță. Asta ar trebui să audă un copil când merge la grădiniţă în fiecare zi.
***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.
sursa foto unsplash.com
Cred că ai mei îmi ziceau doar “să fii cuminte”…
Vaiiiii ce mai plangeam in unele dimineti, ma duceau cateodata foarte devreme, pentru trebuiau sa ajunga la serviciu si eram singura la gradinita, apoi in diminetile urmatoare imi spuneau ca toti copiii erau invidiosi pe mine ca am fost prima si eu eram tare mandra si imi doream sa fiu prima in fiecare dimineata. Asta inseamna sa stii cum sa motivezi copilul.
Dacă aș fi părinte, cu siguranță i-aș spune lucruri frumoase, că doar este rodul iubirii dintre mine și tatăl lui, nu i-aș spune cuvinte de ocară pentru că nu aș avea de ce.
Jas era foarte incantata sa mearga la gradi…este adevarat ca noi o duceam cand se trezea ea, daca avea chef si asa mai departe. Mereu i-am zis ca nu este obligatoriu sa mearga si poate acest fapt o si determina sa-si doreasca ea colectivitatea copiilor.
Offf… ce cuvinte grele! Greu de dus chiar si de un adult, daramite de un copil. Ambilor copii le zic sa aiba o zi frumoasa, sa se distreze si sa fie atenti la cei din jur. Astfel incurajand observarea situatiilor si incercand sa-i fac sa fie atenti la ce se intampla in jurul lor. Este o calatorie grea, dar merita!
Fiecare copilaș are nevoie de incurajare, mai ales la vârsta grădiniței.
Aud și eu părinți care vorbesc foarte urât cu copiii lor și le știrbesc toată încrederea în ei… e atât de trist. Aceste cuvinte urâte, aceste amenințări fac răni atât de adânci în sufletul unui copil și se vor resimți și când vor fi adulți.
Off, e greu cand ne varsam frustrarile pe copii. Ei au nevoie de incurajari. Eu ii spun mereu ca timpul trece repede si nici nu isi da seama cand merg dupa el, asa incat a ajuns si el sa incurajeze alti copii sa nu planga, ca timpul trece repede si vine mami dupa ei.
Tatăl lui, îl duce la grădiniță. Din păcate, nu apuc sa îl duc din cauza serviciului. Dar, ii spun ca la puțin timp după ce ajunge el, voi ajunge și eu de la muncă. Ii spun sa se comporte frumos, sa asculte de educatoare. Dacă are o problema sa vorbească mai întâi cu educatoare, sa nu apeleze la violenta. Niciodată nu i-am vorbit urat, întotdeauna am evitat sa ii “pun etichete”
Mie îmi plăcea nu știu însă cum va fi și copilul meu.
Mmm asta depinde de grupa. In grupa mica plangea copilul si plangeam si eu dimineata cand il lasam. Era un sentiment de ruptura de ambele parti si totusi vroiam sa fie usor independenta. Ulterior am inceput sa-i gtransmit diverse in functie de comportamentul ei. Ii spuneam ca o iubesc, ca voi veni curand dupa ea si sa fie cuminte