Ce nu-mi place la el?

Ce nu-mi place la el?

Soţul meu e acela care îmi poartă paşii atunci când îmi e mai greu, a cărui frunte o păzesc de orice şuviţă ce vrea să-i întrerupă somnul. Tot el acela care a dat vieţii mele sens. Acela pentru care mi-am înfruntat orice. Alături de care am luat-o de la capăt de mai multe ori. Am făcut lucruri ce păreau imposibile. El e Alex al meu şi doar al meu, bărbatul mai puţin perfect cu care pot cuceri lumea, dar care, în imperfecţiunea lui, mă supără puţin câte puţin. Îl privesc acum cum doarme, îi strivesc o şuviţă între degete şi mă întreb, pentru prima oară public, ce nu îmi place la el?

Când se va trezi nu o să îi placă acest titlu, o să strâmbe din nas şi o să mă intre retoric cu un ton apăsat: Ce nu-mi place la el?

Ochii lui albaştri, căci niciodată nu mi-au plăcut ochii albaştri, dar am putut să trec peste asta, pentru că, deşi nu zăresc lumină, ochii ăştia mă văd cea mai frumoasă.
Îi creşte părul în sus şi în toate părţile după o vizită la o frizerie de cartier.
Nu-mi place că-i impulsiv şi de multe ori acţionează în consecinţă, fără să mai ţină seama că sunt prin preajmă.
E prea prapăstios şi absolut de fiecare dată, dar de fiecare dată el vede nu doar partea goală a paharului, ci îl vede deja vărsându-se.
Într-un moment dificil şi magic al vieţii noastre el a ales să nu îşi dorească pruncul din pântecele meu.
Nu-mi înţelege pasiunea pentru flori şi ori de câte ori are ocazia le aminteşte prietenilor noştri că lui nu îi plac şi de asta nici nu mi le cumpără.
Nu-mi place nici fosta lui iubită, care la începutul relaţiei noastre era mai mult decât prezenta iar el se juca ciupind-o. O acritură ce nu mă prea are la suflet şi care încă îmi vorbeşte doar de complezenţă.
Ce nu-mi place la el? Că-i pasă de gura lumii şi se fereşte să nu intre în ea. Pe când eu mă întorc şi plec după prima vorbă fără rost.
Vrea mereu să întoarcă timpul ori de câte ori nu iese cum vrea el.
Îşi petrece puţin timp cu cel mic, iar acesta a ajuns să mă întrebe pe mine chestiuni pentru care ar trebui să se adreseze lui. Despre toate acestea un articol în curând.
Se teme de durere şi stă cu o măsea stricată de mai bine de şase luni.
E superstiţios şi pesimist.
Îmi spune prea direct lucruri pe care nu ar trebui să le spună în momente delicate, de exemplu: „da, nevastă-mea s-a îngrăşat” în toiul discuţiei cu gaşca.
Nu-mi înţelege umorul şi nici că uneori îmi face bine să plâng.
Îmi dau seama acum că acesta a fost un exerciţiu. Mă aşteptam să scriu câteva lucruri banale, dar am scos la iveală multe supărări şi parcă am eliberat o bună parte din suparea că azi a ţinut partea unei prietene ce aprecia că nu am de ce să vreau flori.
E important să vă spuneţi tot ce să nu vă place unul la celalt, să vă asumaţi ceea ce urmează să spuneţi şi să primit demn ce urmează să auziţi. Nu căutaţi perfecţiunea şi nu pozaţi în ipostaze ideale. Ele nu există. Suntem cu toţii oameni şi e firesc să nu ne plăcem întru totul.

ce nu imi place la el

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

Share

10 thoughts on “Ce nu-mi place la el?

  1. Al meu e anxios si se vaita cam mult iar eu il mai reped uneori pe tema asta, e mancacios si uneori ma dispera cu asta si e destul de incapatanat si atunci cand nu trebuie dar stiu ca ar face orice pentru mine si asta compenseaza tot.

  2. Știm cu toții că perfecțiunea nu există și că mai toate defectele se pot remedia. Întrebarea este dacă i-ai spus toate astea și lui. Și care este efectul, rezultatul după ?
    Felicitări pentru sinceritate și curaj!

  3. Cred ca atunci cand este al tau il vezi cu alti ochi si uiti ca are mici imperfectiuni pe care oricum tu nu le vezi ci doar sunt persoane binevoitoare care ti le puncteaza. Copilul meu este AL MEU si il voi sustine pana in panzele albe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: