Furnizorul tău de experienţe m-a învăţat cum să cred în mine cu adevărat

Furnizorul tău de experienţe m-a învăţat cum să cred în mine cu adevărat

Furnizorul tău de experienţe  m-a trimis printr-un simplu voucher mic,

La un workshop de scriere creativă, unde eu nu mai știu  incropesc nimic.
Rememorez: Ce s-a întâmplat? Cum am aflat? cum m-am înscris?

Atâta ştiu : vreau a scrie viața m-a împins.

furnizorul tau de experiente

 

Şi ce e viaţa dacă nu un curs de experienţe dezvoltare personală
Pe care de nu ţi le-asumi se transformă în carusel şi te doboară.
Dar Albert Enstein spunea despre experienţele mai grele:

În momentul în care ne acceptăm limitele noi mergem dincolo de ele.

Limita mea eram eu însămi şi lipsa de încredere în propria-mi putere,
Dar de când mama plecase redefinisem dimensiunea de durere,
Învăţasem a nu mai plânge prea uşor,
Ştiam să îmi întind aripi şi să nu cobor,
De sus de deasupra norilor, de unde,
Doar razele soarelui mă pot pătrunde!
Gândeam la mama în această sală de curs,
Şi îmi pipăiam obrajii pe care lacrimi păreau că au ajuns,
Mă înscrisesem la acest curs de scriere creativă,
Când totul era un nonsens şi viaţa-mi în derivă.
Căutam răspunsuri dincolo de cuvinte,
Căci ştiam că povestea e singura care nu mă minte!
Iar mie îmi era drag să spun poveşti mereu.
Să le adun pe toate într-o carte, însă îmi era greu.
Doar că mamei înainte de-a pleca spre lumi mai bune,
I-am promis că voi să scriu povesti sub al meu nume.
Cu gândul la ea şi a mea carte,
Am pus neîncrederea la o parte.
Căci în acea zi de timpurie primăvara,
Când aveam să o văd pentru ultima oară,
În mana-i tremurândă lăsându-mi un sărut,
Să o mare promisiune, jurământ tăcut.
Era în 14 aprilie 1998
Şi despărţirea se apropia cu sunetu-i de clopot.
Eram un biet copil cu o nevoie de iubire cruntă,
Ce îşi privea mama murind sub o boală muta.

 

 

mama

Pe vremea aceea telefon nu aveam,
Departe de ea, în casa bunicilor paterni stăteam,
Îmi era interzis până şi s-o pomenesc,
Şi încercam din minte vestea că-i bolnavă s-o gonesc,
Când la uşa mă chemase cineva
Veşti de la mama îmi aducea,
Nu erau bune, dimpotrivă,
Am plecat în goană, sperând să nu se stingă.
Bunicii paterni mă urmau şi ei tăcuţi,
În faţa morţii toţi umblăm desculţi.
Mirosul puternic de spital,
Mă înfioră până în suflet iar şi iar,
Ochii îmi erau grei de atâtea lacrimi,
Pieptul îmi purta a suspinelor patimi.
În faţa uşii închise după care se afla,
Pentru prima oară am simţit că ar fi mai bine eu să mor, nu ea.
Picioarele mi s-au tăiat de greutatea ăstui gând,
Când un braţ şi un glas m-au susţinut zicând:
“E vremea de pe urmă în care…
Mama de tine are nevoie mare!”
Un halat alb şi o femeie mărunţică,
M-au motivat de adevăr să nu îmi mai fie frică.
Când uşa s-a deschis în salon s-a lăsat tăcerea,
Respiraţia grea a celor două bolnave atât se auzea,
A mea mamă era căzută într-o letargie,
Lumina de la geam venise să o mângâie,
Şi eu, şi eu cu manile frânte o atingeam,
Să alung orice durere, chin şi spaimă, atâta îmi doream.
Îmi culegeam timidă sufletul din iad,
Şi încercam să rup din a mea viaţă un dram.
Îi uram pe toţi cei care ne ţinuseră atât de multă vreme despărţite.
Şi în gând speram să se facă dreptate pe nesimţite.
Când mama ochii şi-a deschis a râs,
Cu un râs slab şi trist, a râs.
M-a strâns cu ultima-i putere către piept,
“Frumoasa mea, când eşti aici eu am pamantu-ntreg”.
Această declaraţie de iubire curată,
A pus în mine o forţă parcă nemăsurată,
I-am netezit basmaua, căci păr nu mai avea,
Şi am început să-i spun poveşti aievea…
Despre ultima carte pe care o citisem am început să-i spun.
Şi că pe Arghezi îl considerăm poetul cel mai bun,
Dar şi că îmi aflasem o nouă plăcere vinovată,
Cea denumită nefiresc amăruie ciocolată.
O aşteptam să mergem împreună către mare,
Să scriem visele pe cer cu multă înflăcărare.
Să hoinărim pe drumuri neumblate,
Jurându-i fără de cuvinte ca nici tata nu ne mai desparte.
Şi dintr-o dată m-am întristat…
Ca-n goana aceea să-i cumpăr flori de suflet am uitat.
Dar ea zâmbind cu o mână tremurândă,
Căuta Biblia de pe pernă să o ajungă.
Când a deschis cu greutate Marea Carte,
Înăuntru erau petale bine păstrate:
“Am flori de la tine, însă tu eşti floarea vieţii mele,
Când eşti aici ce nevoie aş mai avea de ele?”
Pe loc respiraţia i s-a îngreunat,
Dar mâinile-mi din mana-i nu a lăsat.
Voia să îi spun despre olimpiada la romană
Şi că o să fiu la şcoală tot timpul foarte bună.
Atunci a vrut să îi promit că în viitor,
De numele meu se va lega apelativul scriitor.
Îmi tot vorbea despre talentul meu de-a scrie,
Despre puterea de-a face cuvintele să-nvie.
Şi mă privea cu atâta admiraţie pură,
Încât cuvintele, “îţi promit!” sens de jurământ avură.
Câteva vorbe a mai zis şi-a dormit,
Am continuat să sper, s-o mângâi, până s-a trezit.
Dormea, căci somnul îi era singura alinare,
În acea luptă inegală şi din ce în ce mai mare.
A vrut să îmi mai spună că a noastră asemănare izbitoare,
Îmi va fii de folos când dorul va fi mare.
A vrut un altfel de rămas bun,
Şi eu, copil nătâng, îi repetăm că e la început de drum.
Dar întâlnirea ni s-a sfârşit de-o dată,
Căci răul a cuprins-o toată.
Neputincioasă am alegat după femeia mărunţică,
Ce i-a administrat ceva într-o clipă,
Şi-n mijlocul acelei lupte mi s-a spus să ies,
Am ieşit sub lacrimi ce curgeau cu iureş,
După minute ce-au fost ore, mama mă strigă din nou,
Însă strigătu-i a rămas ecou,
Căci nu m-au mai lăsat doctorii să trec de prag,
Şi în mintea mea şi azi dureros cuvintele-i se sparg.
“Să mai vină Roxana puţin…”
Aş fi vrut să am puterea să mai vin..,
Dar ultima întâlnire asta a fost, ultima…
Căci a doua zi timid, tăcut spre lumină ea plecă.

Sunt aproape 22 de ani de atunci,

Iar eu mereu îi scriu scrisori mai lungi,

Cu amarul unui dor prea mare

Ce n-are în lume asemanare.

***
De aceea am inceput sa imi caut in juramantul promisiune.
Cuvinte ce in foi de carte cu dragoste sa se adune.
Toata pasiunea mea pentru cuvant
Si-al mamei dor curat si bland.
Ma uit la manuscris si-mi zic.
Mai e un pic, mai e un pic.

***
Când am ajuns pe experimentează.ro, furnizorul tău de experienţe,
La secţiunea experienţe dezvoltare personală, am aruncat la coş suma de regrete
Şi m-am înscris la workshopul de scriere creativă, căci scrisul e în ADN
Iar eu trebuie să cred că forta-mi vine de acolo de unde cred că nu e.
Căci mama credea că-s cea mai bună povestitoare,
Şi îmi păstra compunerile că pe nişte opere de valoare.
furnizorul tau de experiente

Experienţa ce-mi forţează limita,
E de fapt aceeaşi ce libertatea îmi va da.
După 6 şedinţe nu doar că voi fi sigură pe al meu scris,
Dar voi atinge culmi ce păr de neatins.
Să vă vorbesc şi vouă căci poate va interesează,
Ce e furnizorul tău de experienţe şi cum funcţionează.
furnizorul tau de experiente

Experimentează.ro a pornit să fie ideea ce te scoate din banal,
Înlocuind recompensa standard cu ceva special.
Creând idei îndrăzneţe în jurul unui vis,
Împingând posibilul spre zări de necuprins.
De prin 2017 de când s-au înfiinţat,
Eliberează energii, idei cu potenţial nelimitat.
Gândiţi-vă că orice experienţă merită trăită,
Nu după banalul clasic, ci cât mai inedită.
Din experienţe învăţăm cu toţii multe,
Doar că acum e cineva acolo menit să ne asculte.
Şi vrerile ascunse şi să le direcţioneze,
Spre alte experienţe care să conteze.
E simplu, fie de cauţi : relaxare, romantism, adrenalina, travel, food and drinks ori sport şi hobi,
De acum ştii unde trebuie să vii.
E loc de unul sau pentru amândoi,
Nu regretaţi şi nu vă daţi -napoi.
Fa o surpriza, selectezi experienţa pe care vrei să o încerci, plăteşti foarte simplu şi online
Şi apoi primeşti fie pe mail, fie printat, un voucher şi va să fie foarte fain,
Căci valabilitatea lui expira în 12 luni ce te inspiră,
Completezi pagina de contact şi de îndată vei fi programat
Nu mai trebuie să faci nimic, respiră,
Ai tot parcursul şi-orice demers asigurat.

*
Un lucru ce-ar fi de semnalat,
De vrei voucherul printat,
Pentru el în plus 50 de ron la curier o să plăteşti,
Eu zic că-i mai uşor pe mail ca să îl primeşti.

De vrei să îi bucuri pe cei din jurul tău,

Apelează tot la furnizorul tău de experienţe şi îţi spun, zău
Le poţi face un card cadou.

 card cadou

 

De te-am convins nu îmi eşti dator,
Ai încredere şi forţa în zbor,
Ajungi acolo unde vrei să fii şi crezi.
Că libertatea e în tine dacă în propria forţă te încrezi.
Furnizorul tău de experienţe te aşteaptă,
Merită, bucuria va fi nemăsurată!

 

****

Fotografii de pe site-ul sponsorului si arhiva mea

Acest articol a fost scris pentru proba a doua a Spring SuperBlog 2020 după o dureroasă experienţa personala

Furnizorul tau de experiente

Share

17 thoughts on “Furnizorul tău de experienţe m-a învăţat cum să cred în mine cu adevărat

  1. Dezvoltarea personala poate fi considerat un moft de unele persoane. Insa in momentul in care iti descoperi trairi si emotii care nu stiai ca le ai sau ca sunt ascunse sub altfe forme, atunci realizezi ca dezvoltarea personala este o necesitate! 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: