Amnezia de Cristina Lincu (recenzie)

Autor: Cristina Lincu
Titlu original: Amn3zia
Gen: ficțiune
Anul apariției: 2018
Nr. pagini: 192
Ecranizare:
Alte cărți de același autor: Eu, o mama (im)perfecta, Libera!
Nota mea: 5/5

O puteti cumpara de aici

Ţinând cartea Cristinei în mâini am avut impresia că trebuie să o citesc la malul mării. Ştiam coperta încă dinainte ca ea să ajungă la mine, dar o dată ce-am atins-o sentimentul meu s-a amplificat, am simţit că doar valurile îmi vor putea desluşi acţiunea cărţii. Şi mi-am ţinut cuvântul, anul trecut, la început de vară, Amnezia de Cristina Lincu, a ajuns cu mine la mal. Era o dimineaţă blândă, fără soare, în care tăcerile luau locul bucuriilor, simţeam vibraţia vieţii doar  atunci când valurile veneau timid spre mal şi cerul nu voia deloc să zâmbească. Atunci când am vrut să fac şi poza, soarele a trimis nişte raze să sărute apă şi parcă să o mângâie pe Ana pe coperta şi sufletul ei de după aceasta .
Am scris mai demult un articol prin care am stârnit diverse controverse, pentru că scriam în el despre toate cărţile scrise de bloggeri care mie nu mi-au plăcut, acum e rândul celor care mi-au plăcut şi am ales să încep cu cartea Cristinei Lincu, pentru că ea nu e (doar) blogger, e un om ce trăieşte prin ce scrie, care iubeşte cuvântul şi îl desăvârşeşte prin emoţii. Cristina e întâi de toate un scriitor desăvârşit, profund şi special. Un om de-o calitate rară şi abia apoi, un blogger de excepţie.
Am ţinut  să îi am toate cărţile în colecţie şi dacă am ratat-o pe prima, Eu, o mamă (im)perfectă, am primul ei roman, Amnezia, cel despre care vă vorbesc azi, citesc Liberă şi aştept cartea dedicată tatălui său. Îmi promit să cumpăr tot ce scrie.

Şi acum să mă întorc la Ana, cea pe care am lăsat-o la malul mării în acea dimineaţă de iunie.

Ana Moscaianu poate fi considerată o femeie oarecare, nu e o femeie pe care să o remarci, ci una cu care să te întâlneşti în fiecare zi, însă lupa ei pentru redobândirea dreptului la viaţă şi la adevăr o face o luptătoare. Iubirea ce o simte pentru un bărbat o înaltă şi o desăvârşesc deosebind-o de majoritate.
Amnezica fiind Ana se zbate între adevărul în care crede şi cele ce I se întâmplă fără a avea vreo cale de scăpare. Aparent, e doar o nebună ce vrea să dezbine o familie frumoasă ce avea gemeni, pentru că avea o fixaţie pentru cei doi copii. De fapt, criza nervoasă a femeii era justificată de un adevăr ascuns, unul pe care îl simte, dar ce nu îi e confirmat de nimeni.
Ana naufragiază pe marea învolburata a gândurilor sale, cade pradă disperării, tipa durerea, se zbate pentru aşi redobândi demnitate. Plânge. Suferă. Merge mai departe. E atât de singură şi totuşi atât de aproape de Adevăr.

Singura persoană care îi e alături e Ioana, prietena ei de-o viaţă, care, din păcate şi ea îi ascunde un adevăr cumplit, dar care o ţine constant de mână şi o călăuzeşte spre ţărm.
Încercând zadarnic să ajungă în preajma gemenilor, Ana are un accident despre care nu îi aminteşte nimic.
Toată lumea o compătimeşte şi o priveşte dezaprobator, iar în încercarea de a ajunge la ea însăşi, Ana descoperă taine de neatins despre cei din jur şi despre propria-i persona.
Ana trăieşte doar azi, fără de ieri fără de mâine. Un azi în care şi-a trădat cea mai bună prietenă, cea care acum, poate din răzbunare, amâna să-i spună despre acel “accident”. Un azi în care nu răspunde cu iubire bărbatului care o cere de nevastă. Un azi în care află că a iubit cu patimă un om care nu îi merită iubirea.
Radu Lumină, tatăl gemenilor şi omul căreia Ana i-a dăruit toată iubirea de care era capabilă, nu este nici pe departe omul pe care ea şi-l dorea şi nici acela care să merite jertfa iubirii.
Radu e omul pe care şi Ioana îl iubise cândva, dar care subjugat de interese meschine şi frustrări trecute alege confortul unei vieţi îndestulate în preajma unei femei avute, asta în defavoarea iubirii.
Cum vor împărţi cele două prietene iubirea trecută pentru acest bărbat? Vor rupe ele prietenia sau se vor ţine în continuare de mână?
Când şi de ce a avut Ana acel accident şi cine le va spune gemenilor adevărul despre dorinţa ei de ai avea aproape? Amnezia Anei unde îşi va avea sfârşitul? Care va fi noul început al vieţii ei?
Toate aceste întrebări mi le-a lăsat în minte Amnezia de Cristina Lincu. Un roman psihologic greu de pătruns, dar care mă poartă cu el departe în zare şi îmi ţine atenţia trează în fiecare moment. O scriitură frumoasa şi o poveste captivantă, una pe care vrei să o citeşti de îndată ce ai terminat-o!

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.

Please follow and like us: