ma deprima sarbatorile
20Apr

Ma deprima sarbatorile, Pastele cel mai mult

Reading Time: 3 minutes

Ma deprima sarbatorile. De fiecare data. Nu stiu de unde au atat forta si incarcatura, dar de fiecare data eu sunt praf. Gatesc. Le preagatesc. Pastrez o parte din traditii, dar de fiecare data uit sa ma bucur. De fapt nu gasesc bucurie in nimic din ceea ce se intampla. Am uiatat sa caut adevarata semnificatie sau m-am indepartat de Dumnezeu. Nu stiu. Cert e ca sarbatorile sunt pentru mine ocazie de intristare si de mare insigurare.

Mai alses sarbatoarea Pastelui ma deprima. Ma deprima toate sarbatorile, insa asta cel mai mult.

Acum 22 de ani, in vinerea mare mi-am condus mama pe ultimul drum. Famfara tuna un cantec trist. Incepuse sa ploua. Eu imi taram picioarele pe poteca si refuzam sa ridic ochii din pamant. In urechi imi rasuna si imi rasuna zgomotul ciocanului ce ii inchidea sicriul. Pe atunci se bateau cuie. Fiecare era o insangerare in sufletul meu. Toata lumea imi spunea sa nu plang. Sa nu plang. Ca e mai bine asa. Ca asta-i viata. Cum sa nu plang? De ce e asa viata? De ce Dumnezeu o luase pe mama tocmai cand aveam atata nevoie de ea? Si ciocanul cadea si cadea fara mila… 

Apucasem sa ii spun dinainte ca eu nu o sa o privesc niciodata moarta, apucasem sa imi cer iertare, ma iertase si asta ma bucura. Aveam acea frica de morti ingrozitoare pe care nu puteam sa o depasesc.

Si ma intorc la drumul acela greu, pe carerea din mijlocul cimitirului in care imi taram picioarele si nu vedeam pe unde calc. Bunicul ma tinea de brat, dar parca era atat de departe. Il intrebam pe Dumnezeu cu gandul de ce mi-o luase? Ce avea sa fie viata mea de atunci inainte? Dumnezeu nu auzea si nu raspundea. Cand m-am oprit eram in fata unei gropi adanci. Nu am auzit nimic din slujba de inmormantare am inteles doar ca toata lumea se uita la mine cand trebuia sa o coboare pe mama inauntru. Si m-am intors si-am plans. Si nu am vrut sa arunc pamant peste ea. Nu am vrut sa ii pun o greutate in plus. Nu voiam decat sa plang. Toata lumea imi spunea din nou ca asta e viata, ca s-a sfarsit, ca nu mai am voie sa plang. Ca mamei nu i-ar placea sa ma vada plangand. De unde stiau ei asta? De ce se amestecau pana si aici in relatia noastra? De ce lacrimile sunt mereu ilegitime? 

S-a lasat tacerea. Pleca incet om dupa om. Nu mai ploua. Eu taceam privind cerul. Preotul s-a apropiat de mine si mi-a spus ca e dispus sa ma ajute daca am nevoie. Eu nu aveam nevoie decat sa inteleg, sa uit, sa accept.

Am ramas ultima si i-am mangaiat crucea. Un val de energie m-a patruns. Nu stiu de unde a venit. Nu am cautat raspunsuri. Am primit acea energie ca pe o mangaiere, nu ca pe un ramas bun. La poalele dealului era Vinerea Mare, viata mergea inainte si peste doua zile urma sa fie Pastele. Sarbatoarea Invierii de care eu de atunci nu ma mai bucur. De e pacat, pacatul meu sa fie. Dumnezeu nu mi-a raspuns inca la intrebari.

 

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.

ma deprima sarbatorile

foto arhiva mea.

Please follow and like us:
Pin Share

10 thoughts on “Ma deprima sarbatorile, Pastele cel mai mult

  1. Zguduitor… Sper să poți plînge acum ca atunci sau altfel, să poată trece. Poate se întîmplă o minune. Poate ți se dă vreun răspuns în vis. Nu am idee, dar îți doresc…

  2. adevarul e ca si pe mine ma seaca teribil chestia asta cu sa nu plangi… ba da, e ok sa plangi, asa te descarci. e urat sa iti conduci un parinte pe ultimul drum. te simti debusolat

  3. Îmi pare rău pentru această experiență neplăcută și pentru dorul imens pe care îl simți în fiecare an de Paște.
    Nici eu nu mai simt sărbătorile ca altădată, însă eu nu am un motiv plauzibil. Pur și simplu, simt că mă obosesc și nu mai suport pregătirile pentru sărbători.

  4. am citit si abia acum inteleg de ce te deprima….o imbratisare calda!
    Si nu uita, sarbatorile sunt sarbatori religioase, se sarbatoreste moartea unui sfant crestin, a unui om mare si bun ce s-a dus dintre noi, nu a mancarii sau curateniei. Gandeste te la asta de fiecare Paste: tu ai de sarbatorit si pe mama cate ti s-a dus, tot un om mare si bun si sfant pentru tine.

  5. Oh, viata ne aduce in anumite situatii uneori… Nu am cuvinte sa descriu! Ma doare sufletul acum cand citesc aceste randuri si sper sa ai puterea sa treci peste aceste greutati!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *