Citeam fiecare carte pana la ultima fila chiar si cărţile care nu-mi plăceau. Îmi părea nedrept sa abandonez lectura, voiam sa le dau o şansă egala, sa nu ratez ocazia de a descoperi „acel ceva” interesant pe care îl puteau ascunde. Dezamăgirea era şi mai mare la final, atunci când nimic deosebit nu se arată. Am citit astfel multe cărţi şi am pierdut mult timp cu ele. Asta până să încerc să citesc Cum să opreşti timpul de Matt Haig. Aceasta a fost cartea care mi-a schimbat total atitudinea şi chiar m-a determinat să nu mai citesc cărţile care nu imi plac..
Cum să opreşti timpul nu a fost pe gustul meu. A avut prea multă fantezie, personaje slab conturate şi confuze, subiect departe de a mă cuceri. Aşa că am încetat să o mai citesc după 90 de pagini. A fost cea mai bună decizie pe care o puteam lua şi astfel mi-a fost mai uşor să îmi spun că nu voi mai lectura ceea ce nu-mi face plăcere.
Nu citesc cărţile care nu imi plac
- Fiindcă e absolut normal să nu-mi placă toate cărţile care îmi cad în mână. Nici dincolo de cărţi nu îmi plac toate şi nu le accept doar pentru că se întâmplă.
- Nu rezonez cu anumite idei şi nici nu trebuie să le rescriu în minte doar ca să-mi placă.
- Unele cărţi sunt prea proaste ca să intre în rândul preferatelor mele.
- Decât să citesc ce nu-mi place mai bine caut lecturile care mă motivează, pe care le simt aproape de valorile şi principiile mele, cărţi cu care pot descoperi şi redescoperi, cărţi din care învăţ, care mă motivează, la care m-aş întoarce cu drag.
- Nu am atâta timp de pierdut, iar o carte care nu îmi place mi-l fură.
De-a lungul timpului am citit mai multe cărţi cu care am pierdut timpul, am scris aici că nu înţeleg de ce cartea De veghe în lanul de secară e considerată capodopera, nici cum Arta conversaţiei de Ileana Vulpescu a devenit atât de apreciată. Cu astfel de volume nu aş vrea să mă mai întâlnesc şi de când am luat decizia de a nu citi cărţile proaste nici nu am să mă mai întâlnesc.
E dreptul meu să fiu în armonie cu lecturile mele. E dreptul meu să aleg şi să fiu liberă.
Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.
sursa foto canva.com
Da, sună logic.
De fapt, nu cred că există cineva care să citească ceva ce nu-i place.
Eu unul îmi cam dau seama de pe la pagina 50-100 ce și cum.
„De veghe în lanul cu secară” m-a dezamăgit și pe mine. Te înțeleg 🙂
Intamplarea face sa citim atat de multe dintre cele care nu ne plac, din pacate. 🙂
Ma bucur ca imi impartasesti parerea despre cartea lui J.D. Salinger, imi parea ca sunt singura careia nu-i place. 😀
Sunt 100% de acord cu tine! Nici nu ai idee… eu nu doar ca nu citesc cartile care nu imi plac, dar sunt categorii literare cu care nici nu ma deranjez. E drept ca nu le ofer o sansa din start, dar sunt extrem de selectiva tocmai pentru ca nu mai am timpul de altadata.
Cat priveste De veghe in lanul de secara… nu as zice ca am rezonat cu ea, dar nu intra nici la capitolul carti care imi displac. A fost ok… dar am si eu cartile mele care m-au terorizat. Pur si simplu. Sau carti pe care oricat as fi vrut sa le finalizez…nu am putut. De exemplu „Arta magica a durutului in cot”, care e tot mai „populara” pe net.. pentru mine a fost moartea pasiunii. A fost ok pana a inceput sa se repete aceeasi informatie la nesfarsit, fara sa mai prezinte nimic nou (asta ca sa vorbesc din domeniul meu, ca daca ma leg de beletristica…am un teanc de carti pe care am dormit) :))).
Dacă ma apuc de o carte încerc sa o citesc deși recunosc ca nu toate sunt neapărat pe gustul meu.. Poate ar trebui sa adop aceiași atitudine
Am citit Apocalipsa de Stephen King. Chinuitor! O mie si ceva de pagini carora eu nu le-am vazut rostul. Am citit pana la ultima incercand sa descopar ce anume o facea interesanta in ochii altora. N-am aflat.
Și eu abandonez ce mă chinuie, chiar nu pot citi dacă nu îmi face nicio plăcere. Te înțeleg perfect!
Nici eu nu citesc până cărțile care nu îmi plac. Nu am timp de pierdut.
De acord! Dacă nu mă captivează, o las din mână. Din fericire, de puține ori s-a întâmplat să găsesc astfel de cărți.
Rareori dau de cărți care să-mi displacă, însă, atunci când se întâmplă nu fac niciun efort să le duc până la capăt, ar fi o tortură prea mare pentru mine și pierdere de timp.
Ha ha, I can relate to that.
Si in ziua de astazi imi este greu sa renunt in mijlocul unei carti, chiar daca imi dau seama ca e proasta.
Mie mi-a plăcut Arta conversației. Dar da, sunt de acord ca nu trebuie sa pierdem timpul
De asemenea si eu. Daca nu ma atrage din primele file,nu mai continuu. ♀️
Pana acum nu mi s-a întâmplat, de obicei merg pe recomandari.
Sa stii ca mi s-a intamplat ca inceputul unor carti sa ma faca sa abandonez cartea, insa niciodata nu am abandonat o carte inceputa. Imi mai iau o pauza, citesc altceva intre timp, insa revin si termin si ce am inceput. Si culmea e ca de multe ori cartile care nu ma atrag la inceput imi plac foarte mult, unele sunt mai lente la inceput 🙂
Și eu mai abandonez cărțile care nu sunt pe placul meu. Îmi doresc să citesc mult prea multe și, la fel cum zici și tu, nu are sens să îmi pierd timpul, care oricum este limitat.
Cu doua cărți am pățit la fel, pur și simplu nu reușeam sa trec de primul capitol, nu ma atrăgea, din contra ma plictisea și îmi pierdeam răbdarea.
Le am și acum in biblioteca, nici nu îmi vine sa le arunc.
Nu citesc carti care nu ma atrag inca din titlu sau de la primele paginii, nu vreau sa pierd timp aiurea.
Si eu abandonez cartile care nu-mi plac. Sunt atatea carti de citit, de ce sa pierd timpul cu ele?
WOW! Chiar parca ai asternut gandurile mele aici. Daca simt ca o carte nu ma reprezinta nu o citesc pentru ca sunt convinsa ca va fi o pierdere de timp…timp in care as putea sa citesc ceva deosebit.
Love your article! Rezonez foarte mult cu ce spui tu aici. În trecut și eu obișnuiam să mă încăpățânez să termin o carte chiar dacă nu mă prea… Prindea. Acum am devenit mult mai tranșantă și dacă trec mai mult de două săptămâni și nu progresez cu ea… E clar!
De-obicei citesc recenzii înainte de a achiziționa cărți, ca să fac mereu cele mai bune alegeri.
De multă vreme nu mai citesc cărți care nu-mi plac și mi se pare normal. Așa cum avem un stil vestimentar preferat, un stil muzical sau comportamental, este firesc să avem unul și în cel al cărților. Singurul meu regret este că nu am reușit să scap de ele. 🙂
Felicitări!
De putine ori am intalnit carti care sa nu imi placa dar le-am citi totusi pana la sfarsit. De obicei sunt foarte selctiva inainte de a incepe carte, daca nu e stilul meu renunt, aleg altceva!!!