Interviuri cu mămici#10-Cătălina Coman

Interviuri cu mămici#10-Cătălina Coman

Dacă vă spun numele ei sigur o recunoașteți, e o bloggeriță cu influență in spațiul virtual, însă azi o veți cunoaște altfel pe Cătălina Coman. Ma bucur sa o descopăr ca mama și mai mult, să aflu ca desi a dus doua sarcini cu risc are doi copii minunati, pe Amira si pe Darius pentru că a avut curajul să iși asume toate riscurile. Felicitări pentru curaj,  Cătălina!  Interviuri cu mămici#10 o sa va placă

Interviuri cu mămici#10-Cătălina Coman

  1. Ai hotarat cand sa ramai insarcinata sau copilul /copiii a/au venit pe neasteptate?

In primul rand, vreau sa iti multumesc pentru invitatia de a fi parte din proiectul tau drag. Mai ales cand vine vorba de copii, ma mandresc la fel ca orice mama si ma bucura orice moment in care pot vorbi despre ei. Si, ca sa iti raspund la intrebare, as putea spune ca au cam venit pe neasteptate. La Amira chiar nu m-am asteptat, la Darius am hotarat sa facem un bebe, am incercat o luna apoi am decis sa mai asteptam, pentru ca intervenisera alte lucruri. Totusi, cand am luat noi decizia, el statea deja bine in burtica.

interviuri cu mamici#10

  1. Cum ai putea sa descrii perioada sarcinii/lor?

Hmm… ambele sarcini au fost grele si cu risc. Din cauza problemelor mele de sanatate, nici nu aveam voie sa fac copii, de fapt. La prima sarcina, toti imi spuneau ca sunt nebuna si sa avortez. Un doctor renumit chiar ma punea sa semnez pe proprie raspundere, daca vreau sa ma monitorizeze. Am cautat pana am gasit doctorita perfecta, care a avut incredere ca o pot duce la capat. Lunar faceam vizite la cardiolog si pana la urma a fost ok. La Darius, ultima perioada a trebuit sa o stau la pat, din aceleasi motive. Dar, pe cat de grele au fost, pe atat de frumoase.

 

  1. Ti-a fost teama de nastere sau de nasteri?

De nasterea in sine nu. Am fost nevoita sa fac cezariana la ambele nasteri si mi-a fost mai mult teama ca nu ma voi trezi din anestezie. Tocmai de aceea am si refuzat anestezia totala.

  1. Cum a fost momentul primei intalniri dintre voi?

Scurt, din pacate. Doar ce i-am vazut putin, cand mi i-a aratat doctorul. Am avut grija apoi sa recuperez.

  1. Ce nume ai ales si cum ti-ai venit ideea lui?

De mica am spus ca atunci cand voi avea o fata, o va chema Amira si daca va fi baiat, Darius. Nici macar nu stiu unde am auzit numele Amira si abia ulterior am aflat ca inseamna printesa, in araba. La Darius, am facut un pact cu sotul. Daca e baiat, ii pun Darius, daca e fata, sa aleaga el. Din nou cea norocoasa am fost eu.

  1. Cum ti-au schimbat copiii viata?

Nu doar ca mi-au schimbat-o, ci mi-au transformat-o. Am invatat sa ma bucur mai mult de viata, sa profit de fiecare clipa, sa zambesc mai mult. Am invatat sa fiu mai optimista si sa lupt cu indarjire, pentru ca ei merita sa aiba o mama intreaga la cap.

  1. Tati cum a reactionat? S-a schimbat relatia de cuplu?

Amira este din prima mea casatorie. Relatia s-a degradat treptat, nu neaparat odata cu nasterea copilului. Fiind impreuna cu sotul meu actual de cand avea ea 4 ani si jumatate, el i-a fost si ii este tata, in adevaratul sens al cuvantului. Cand a sosit si Darius, s-a intregit familia si suntem cu totii cu adevarat fericiti. In Sorin am gasit partenerul de care am nevoie, tatal potrivit pentru copiii mei si sprijinul in orice situatie.

  1. Care e cea mai frumoasa amintire pe care o ai de cand esti mama?

Sunt asa de multe, incat nici nu le pot numara. Cred ca cea mai frumoasa este de anul acesta, cand ei doi s-au chinuit sa imi faca mie o petrecere supriza de ziua mea. Momentele astea sunt nepretuite.

  1. Care a fost cel mai greu moment?

Cred ca de fiecare data cand se lovesc, cand sunt bolnavi, cand sufera este cel mai greu moment…

  1. Iti mai doresti copii?

Nu, imi ajung ai mei doi cat zece fiecare.

  1. Iti e dor de viata de dinainte?

Parca nici nu imi mai amintesc viata dinainte. J)

  1. Ce lectie ai invatat de la copiii tai?

Sa fiu mai buna, neconditionat.

  1. Ce le-ai spune celor care nu-si doresc copii?

Sincer, nimic. Nu stiu ce pierd. Decat sa nu ii doreasca, sa ii faca si sa ii abandoneze, mai bine sa ramana asa. Nu oricine este potrivit pentru a fi parinte.

  1. Vorbeste-ne putin despre copilul tau /copiii tai, ai tot spatiul si timpul din lume. 

Aoleu, daca incep e posibil sa nu ma mai opresc. Darius este un ghidus de 4 ani. Are o energie fenomenala si nu sta nici macar un minut intr-un loc, la propriu. Vorbeste continuu, face prostii cu nemiluita si ne joaca pe degete cum vrea. Este pasionat de mingi si dinozauri, mai nou si de engleza, pe care o invata de la desene. Este un santajist sentimental absolut adorabil. Amira are 11 ani jumatate si deja o vad cum se transforma din copil in adolescenta. Ii place sa citeasca mult, ii place sa picteze si este la fel de energica si vorbareata ca si Darius. Este incapatanata pana la Dumnezeu si mai sus si ar vrea sa faca doar ce are chef. Ehe, nu se poate.

Sincer, uneori am senzatia ca am 10 copii, nu doi. Asa de mari consumatori de energie sunt. Daca nu aud mamiiii de 1000 de ori pe zi, nu aud niciodata. Totusi, sunt minunile mele, ale noastre si ii iubim atat de mult incat uneori doare.

interviuri cu mamici#10

***

Pe Cătălina o găsiti vorbind despre Lifestyle si despre cărți la Porția de citit. Vă recomnad si o poveste cu Domnul Portocală

Până la o viitoare intâlnire cu o altă mămică va las interviul Grațielei, dacă nu ați trecut peste el.

Fotografiile sunt ale Cătălinei.

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.

 

 

Share

50 thoughts on “Interviuri cu mămici#10-Cătălina Coman

    1. Eu multumesc, Catalina, am invatat si de la tine o lectie, cea de curaj, una in care dragostea e tot ce conteaza. Va imbratisez

  1. Un interviu minunat! O admir pe Cătălina, atât ca Blogger, cât și ca mama, femeie. Nu știu cum reușește, dar le face pe toate bine de tot!

  2. Foarte frumos si emotionant! Asa de mult imi place cand vad oameni nascuti dintr-o dorinta mare a mamei de a le da viata…
    … Si mama avea probleme cardiologice si ne-a facut pe toti 3 cu semnatura. Mi se pare un act de curaj, demn de apreciere!

    De asemenea, Roxana, iti multumesc ca ai readus in atentie interviul meu! Apreciez!
    Felicitari pentru tot!

  3. Pe nisa pe care srie Catalina este singura care mi se pare mai pamanteana, mai simpatica, mai delicata. Zau daca imi dau seama cand reuseste sa scrie atata. Cred ca are un stil de organizare batut in cuie, alt fel nu imi dau seama. Pe zi ce trece vad cat de delicata este. Imi pare o mica printesica printre bloggerite.

  4. Cața e o super mama, altfel nici eu nu îmi dau seama când are timp sa facă de toate. În plus, este și o super femeie, hotărâtă și ambițioasă, face lucruri tare frumoase atunci când își pune în cap!

  5. Mi-a plăcut să citesc interviul, astfel am aflat lucruri noi despre Cătălina, pe care o admir foarte mult. Îi citesc blogul încă dinainte de a-mi face propriul blog, este un model pentru mine.

  6. O persoana minunata pe care am senzatia ca o cunosc foarte bine. Poza de familie este perfecta si reda starea de fericire.

  7. Frumos interviu. Felicitari atat tie pentru acest proiect cat si Catalinei pentru curajul de care a dat dovada si pentru grija pe care le-o poarta celor mici.

  8. O, daaa! O cunosc personal pe Cătălina și chiar mă miră răbdarea de care dă dovadă în relația cu copiii. Eu recunosc, aș fi un părinte dur, aspru, pentru că îmi pierd foarte repede răbdarea. :)))

  9. Sigur că știu de Cătălina de pe wordpress, chiar dacă avem sfere atît de diferite că nu ne-am intersectat pînă acum. Să o regăsesc la tine mamă e brusc o altă Cătălina… 🙂
    Îi doresc mult succes în această cea mai frumoasă poveste!
    Și, nu pot să nu spun, frumoase nume… <3

  10. Foarte interesante interviurile de acest gen. Chiar nu stiam multe din lucrurile pe care ti le-a dezvaluit.
    Imi place si raspunsul vis a vis de cei care nu vor copii. Intr-adevar, a fi parinte nu este pentru toata lumea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: