Mamele nu sunt obosite niciodată

Reading Time: 3 minutes

Zilele  mi-au fost lungi şi grele, nici măcar nu am avut timp să simt cum a trecut starea de urgenţă. Nu am avut nici timp să scriu, dar las oamenii dragi să-mi scrie, şi uitaţi ce articol am adus, titlul va spune tot si unde mai pui că e scris de un bărbat? Mulţumesc pentru el invitatului meu din seara asta, Răzvan. Apreciez nespus aceasta mulţumire adusă mamei tale, E atât de simplă şi de plină de sinceritate încât nu are cum să nu mă sensibilizeze!

 

Mă gândesc cum să încep articolul ăsta, să nu pară că am furat o introducere din Ion Creangă. Încă de când eram mic apreciam foarte mult timpul petrecut cu mama. Tata era plecat destul de des cu serviciul, iar în puținul timp pe care îl petrecea acasă era destul de absent.

Nu m-am supărat niciodată pe el și am înțeles situația. Se juca cu mine din când în când, dar de multe ori adormea cu lingura-n farfurie, la propriu. Poate că nu a fost cea mai bună decizie să stea atât de mult departe de familie când eram eu mic, dar nu pot să îl judec. Biznis-ul lui plătea facturile, iar mama trebuia să ajute cu ce poate și să aibă grijă de cel mic.

Mai jos o să povestesc câteva lucruri pe care mi le amintesc cu drag și care mi-au dovedit că mamele nu sunt obosite niciodată.

Alien:

Țin minte că m-a certat mama de vreo trei ori că în loc să mă pun la somn, mă uitam la Alien. Problema nu era neapărat că mă culc târziu, ci că filmul horror nu o să mă lase să dorm. M-am împotrivit vehement și i-am arătat că am personalitate…

La 10 minute de când s-a terminat filmul, băteam la ușa de la dormitor și o rugam pe mama să mă lase să dorm cu ea, că-mi era frică… Ba mai mult, am rugat-o pe mama să-mi aducă și animăluțele de pluș cu care dormeam în mod normal, că le era frică și lor… Mama a făcut minim trei drumuri sufragerie-dormitor, ca să-l facă pe fii-su fericit, deși era proapăt trezită din somn. Mamele nu sunt obosite niciodată.

Răceală cu frisoane:

Eu nu prea bolesc, iar răcelile le duc de cele mai multe ori pe picioare. Îmi amintesc însă de un episod de pe la 14-15 ani, când aveam febră aproape de 40 și frisoane. Mă învelise mama cu trei pături și avea grijă să vină din oră în oră la mine să verifice dacă sunt bine. Efectiv, a pus alarma să sune din oră în oră, îmi schimba câte o pătură prea udă, îmi lua temperatura și îmi dădea haine uscate și medicamente, când era cazul. Mamele nu sunt obosite niciodată.

Pregătiri pentru serbare:

Eram destul de măricel și urma să avem serbarea de Crăciun, de la școală. Eu trebuia să învăt o poezioară și să o spun când îmi venea rândul, ca la o piesă de teatru. Pentru că eram încăpățânat, i-am spus mamei că am învățat și că n-am nevoie să repetăm împreună, să mă lase să mă joc. Doar că nu învățasem, iar a doua zi era serbarea.

Îmi amintesc că m-am trezit după miezul nopții, am aprins becul de la baie și m-am apucat să repet cu voce tare în fața oglinzii. Începusem de mai puțin de 10 minute când am auzit ușa de la dormitor cum s-a deschis încet. Mama și-a luat cana de cafea, și-a așezat un scăunel pe coridor, în fața ușii de la baie și mi-a zis: “Hai să te ajut. Citesc eu bucata de dinainte, ca să te prinzi la serbare când e rândul tău. Tu zi acolo și, unde greșești, te corectez!”. Mama avea treabă a doua zi, dar a preferat să-l ajute pe fii-su încăpățânat să învețe poezia. Mamele nu sunt obosite niciodată.

Și sunt sigur că nu doar mama mea e așa. Îmi imaginez că și gazda acestui minutat blog face la fel de multe sacrificii când este vorba de puiul ei.

Cred că asta e prima lecție ce se face la școala de mame. Să se asigure că Bambi este mulțumit și primește ajutorul, ori de câte ori e necesar. Să-l lase să se chinuie să se descurce singurel și să-l ajute și susțină doar atunci când e nevoie.

Articolul a fost scris de către Răzvan, care de obicei are opinii despre experiențe, călătorii, oameni și suport IT pe 99xp.ro.

 

Sursa foto unsplash.com

 

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.