Nu stiu cum sa incep, important e sa continui

Stiu, nu v-a fost dor de mine. Am lipsit pentru ca anul 2020 mi-a fost  deosebit de greu. Unul in care am trait extrem, am intalnit oameni speciali, am trecut cu bine peste starea de urgenta, am un baiat in clasa pregatitoare, am un loc de munca motivant si frumos si sunt pe cale sunt cumpar o casa.

Ma uit naucita la toate cate vi le-am scris si realizez ca le-am bifat pe toate in acest an deosebit, unul in care totul s-a rasturnat, dar care mie mi-a dat putere.

Sunt tare obosita acum, ma resimt si parca fac prea multe ne mai avand timp pentru nimic, dar doar pentru ca m-am asezat sa scriu ceva mi-a adus atata pace.

Mi-e tare dor de-o clipa de ragaz, insa pot sa pretuiesc ce am de cand ragazul e un vis.

Afara ploua si zarea seamna cu panorama de acum cateva zile. Aceasta priveleste minunata am placerea sa o descopar de fiecare data cand se apropie furtuna. Si imi place furtuna in oras, pentru ca, forta glasului ei acopera celelalte glasuri.

Cu ocazia asta va invit sa va abonati canalului meu modest de youtube pe care o sa-l fac din ce mai mare, tot cu modesteie.
De scris am scris, in caiet si nu public, am scris putin la viitoarea mea carte, o poveste de viata inspirata din realitatea mea.
De citit am citit cateva carti care m-am impresionat.

De la fiul meu am invatat sa il pretuiesc pe “acum” si sa profit de faptul ca nimeni nu investeste intr-un an de criza si am inceput a investi, a investi in casa noastra. Procesul de achizitie al unei locuinte Anl este unul dificil si birocratic. Am alergat prin tot orasul cu doua harti in mana doar ca dosarul sa fie complet. Intre timp pretul a crescut, a fost nevoie sa ii completam avansul. Sa ne strangem mainile, sa nu cedam si sa o luam de la capat. Acum asteptam si grea mai e povara asteptarii. In anul 2020 totul ne-a fost o asteptare.

In urma cu vreo doua luni abia daca mai stiam am balbai ceva in engleza, azi sunt in plin proces de reinvatare. ascult si inteleg multe carti in limba lui Shakespeare si fac exercitii zilnice de scriere. Spre marea mea mirare din ce in ce mai corecte. Pana la urma o sa scriu un intreg articol in engleza, veti vedea.

Am incheiat in sfarsit supliciul interviurilor la care am fost respinsa, am in sfarsit un loc de munca doar al meu. De acasa, usor si frumos. O sa il duc la capat cu atata drag si mandrie ca si dupa pensie o sa-mi fie dor de el.

Oamenii m-au ajutat sa fac lucruri nebanuite si sa am incredere in mine.
Relatia noastra a ajuns la al optulea an si e coapta ca un fruct hranitor si zemos. E ofertanta si matura, e plina de respect si de incredere. E altfel decat inceptul si totusi la fel de frumoasa.

37 mi-e anul din buletin si anul in care m-am vopsit pentru prima oara de dragul schimbarii.
Cam asta am facut, dar voi, voi cum v-ati descurcat in anul asta? Povesti-mi in comentarii.

Cu drag.

Ne vedem pe anul 2020 si

Share

6 thoughts on “Nu stiu cum sa incep, important e sa continui

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: