Eu îmi duc copilul la şcoală

Eu îmi duc copilul la şcoală

Dacă vă întrebaţi ce mai fac trebuie să vă spun că… aştept. Aştept să vină toamna ce adevărata, căreia demult, îi scriam rânduri şi îi dedicăm mii de gânduri. Aştept să înceapă şcoala cu o mai mare emoţie decât fiul meu. Probabil vacanţa aceasta prelungită datorată pandemiei i-a furat entuziasmul. Aştept cu nerăbdare să primească nişte ordine clare de la clica conducătoare care să ne spună ce se va întâmpla în şcoli. Aştept ca micuţii să nu mă poarte obligatoriu masca. Aştept să nu mă mai trezesc cu groază că nu voi putea să-l ajut pe toată durata orelor de curs, că nu voi ştii cum se descurcă şi nici cum va reacţiona cu masca atâtea ore. Aştept să-şi cunoască noii colegi şi să-şi fac prieteni. Aştept să-I văd reacţiile şi să îi simt bucuriile. Mă nelinişteşte incertitudinea cu care intră în viaţa de elev, dar cred că voi avea destulă putere să-l susţin, să-l îndrum, să fiu acolo pentru el.


Aştept să facem şi pasul acesta.
La început am vrut să îi scot adeverinţa că suntem în rândul persoanelor cu risc şi să rămână acasă, apoi m-am răzgândit gândindu-mă că şcoala online nu e la fel ca şi cea clasică, că pe termen lung izolarea şi hiperproducţia nu e bună. Întâlnirea cu ceilalţi copii în parc nu l-a pus în pericol nu îl va pune nici prezenţa la ore dacă va respecta nişte reguli. Cred că, deşi e dificil, etapa asta îl va ajuta să înţeleagă cum e pandemia de fapt şi că toate sfaturile şi încercările de a-l familiariza cu igiena nu au fost de prisos. Aş vrea să nu îi lipsească interacţiunea pentru ca interacţiunea îl ajută la imunizare. Izolarea nu a eradicat virusul şi nici nu o va face. Nu aş vrea să înţeleagă că îl pot retrage de la şcoală dacă se sperie de ceva, îl pot retrage numai în caz de pericol iminent. Aş vrea să fie responsabil deşi nu are încă 7 ani. Am ales sa îmi duc copilul la şcoală pentru asta.
Aş vrea să ştie că sunt acolo pentru el aşa cum mă pricep mai bine şi aceasta este una dintre cele mai grele decizii pe care le-am luat, dar îmi duc copilul la şcoală.

Sunt cueioasa cum ati ales voi, ati optat pentru cursurile clasice sau pentru cele online?

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.

îmi duc copilul la şcoală

sursa foto unsplash.com

Share

5 thoughts on “Eu îmi duc copilul la şcoală

  1. e complicat… la noi e hibrid începutul, școala și clasa au ales super, jumate acasă, jumate online și apoi invers. e ideal și m-am bucurat. dar, deși sînt pro-mască, nimeni pe lume nu mă poate convinge că niște copii preadolescenți pot sta, tehnic, 6 ore pe zi cu masca non-stop. deci… sînt în ceața inițială.

  2. La noi se incepe cu 28 de elevi in clasa, nu ne-a intrebat nimeni pentru ce optam (am inteles ca anii terminali trebuie sa faca scoala face-to-face, desi nu dau examen decat la doua materii, deci puteau sa ii cheme doar la matematica si romana), niste reguli care mi s-au parut excesiv de stricte, sase sau sapte ore pe zi cu masca, fara pauze afara, supravegheati in permanenta. Sincer, nu stiu cat de bine se vor putea concentra in aceste conditii si eu as prefera scoala online, mai ales ca locuim cu mama, care este in varsta. Ar fi, cred eu, si mai eficient educational, in conditiile in care majoritatea copiilor nu raman cu mare lucru din clasa, oricum. E necesar studiul individual, fie in regim autodidact, la elevi mai mari, fie sprijinit de un parinte sau meditator. Nu fiindca elevii nu ar fi suficient de inteligenti, ci pentru ca sistemul de predare si programa sunt de asa natura. Ar trebui sa folosim tehnica de care dispunem, o multime de materiale si lectii online pot fi folosite si adaptate pentru o invatare dinamica si creativa. Cat despre socializare, poate avea loc la fel de bine si in afara scolii, fiindca in conditiile de care ni s-a vorbit, nu poate fi vorba de cine stie ce socializare. Sigur, eu cred ca si in conditii normale fiecare ar trebui sa aiba dreptul sa aleaga tipul de educatie pe care il doreste, importante fiind rezultatele.

    1. Tocmai de asta am renuntat la ideea de a sta cu mine acasa si sa faca lectii online. Are nevoie de interactiune si de copii in jur. Chiar daca nu ai copii, ai tras o concluzie buna.

  3. Roxana, eu am început sa lucrez la o grădinița particulara. Am înscris-o și pe Sofi. E la grupa mea. Îmi place ca se pune preț pe igiena, alimentație sănătoasă, activități în aer liber etc. Sper sa fie totul bine și s-avem parte de un an ușor, frumos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: