Era o vreme in viata mea in care nu faceam din vizitele la medici un capat de lume, insa de cand am sarit de 30 de ani le-am amanat sau nu le-am mai facut din comoditate Nu stiu care a fost motivul, mai bine zis stiu, dar am zis ca nu e relevant sa ma tem ca o experienta neplacuta se poate repeta si totusi, spaima aceasta m-a determinat sa nu-mi mai fac nici macar anualele controale la ginecologie.
Cred ca am devenit mai romanca decat orice roaman si-am adoptat principiul : O sa treaca.
Dar n-a trecut.
Anul asta, dupa multele mese pline de sarbatori am simtit ca nu mai merge.
Durerile de stomac senzatia de greata, gustul amar din gura ma faceau sa cred ca, mai vechile mele probleme cu fierea au revenit. Neplacuta situatie in care ma aflam se datora nu doar nepasarii si lipsei de consideratie pentru sanatatea mea, ci si a imbuibarii din care facusem un obicei. Si ce era cel mai rau, eu stiam asta. Mancatul nesanatos, mancarea grasa, mesele prea bogate, saritul peste orele de masa sau mancatul la ore foarte tarzii provoaca, dupa cum si mie imi provocasera mari probleme digestive. In plus, imi adusesra iar niste kilograme, cele de care fugeam atat de mult.
Mi-am luat inima in dinti si mi-am facut o programare la gastroenterologie.
Unde banuielile mele legate de fiere s-au adeverit, mi s-a recomandat chiar o interventie laparoscopica pentru litiaza biliara. Pe langa canaliculi biliari mi s-a spus ca am steatoza.
Am plecat de la clinica cu anumite indicatii, cu recomandarea de a intervenii chirgical si de-a pastra o dieta igienico-alimentara. Partea proasta e ca aveam inima cat un purice si nu prea intelegeam de ce ma inspaimantasem atat de tare.
Totul era previzibil, insa pe mine ma durea mai tare gandul ca amanasem totul atat de mult.
Acum am timp sa mananc altceva, am timp sa mananc la timp, sa ma feresc de cele cate imi fac rau. Sa sustin clar ideea ca trebuie sa mentin o dieta si sa nu ma speri de lista interminabila a alimentelor pe care nu le mai pot consuma.
De ce oare ne facem singuri atat de mult? De ce impingem totul pana la limita si apoi ne speriem de consecinte? Nu stiu, eu am facut asta si acum imi pare tare rau.
Sursa foto clinicaromgermed.ro
Preventia este mama intelepciunii, multumesc pentru recomandare!
Din pacate noi, ca natie, observ ca nu suntem educati in sensul acesta, sa ne facem analizele si le amanam cat putem de mult.