Acasa » Renunţ la blog…nu, îl ajut să crească!

Renunţ la blog…nu, îl ajut să crească!

renunt la blog

În ultimele zile am şters mult conţinut de pe pagina asta, vreo 9 pagini şi nu mai ştiu câte postări. Toate vechi. Cu conţinut irelevant, ieşit din actualitate sau nepotrivit cu ceea ce vreau eu să scriu. A fost o vreme când am vrut să renunţ la blog, să-mi închid conturile de socializare şi să plec. Definitiv. Pe urmă, am cântărit şi am conştientizat că pagina asta, aşa cum e ea înseamnă mult pentru mine. Am pus mult suflet în unele articole şi-ar fi păcat să le arunc pur şi simplu. Mai mult decât atât, privind contextul pandemic şi nu numai, viaţa s-a mutat online, eu de ce aş renunţa la ea exact acum?

Nu am avut suficientă putere sau suficientă încredere în mine să vă scriu constant, dar experienţa mea că mamă, a noastră ca părinţi e importantă pentru mica mea comunitate. Există posibilitatea să reinventez acest spaţiu şi să îl pun în valoare. Valoarea e tocmai experienţa de care vă spuneam.
Mai demult, vorbeam şi de terapia prin scris, terapie la care recurg şi acum în pragul renunţării. Nu-mi plac nici sfârşiturile, nici lucrurile făcute pe jumătate, aşa că îmi zâmbesc şi o iau de la capăt.
Aerisesc şi şterg tocmai ce nu se potriveşte aici şi… îmi fac o listă de subiecte pe care o să le abordez de acum încolo, aproape zilnic.
Lista mea din excel e lungă, peste 70 de articole şi idei noi cuprinde, aşa că, nu trebuie să renunţ la blog. Nu asta era dorinţa mea de fapt, ci aceea de-al creşte mai mult. Şi cum să-l cresc dacă nu-i scriam nici un cuvânt? Cum oare? Îmi părea inadmisibil că, un om ambiţios şi determinat că mine să renunţe, doar pentru că… nu avea încredere în el. Unde e motivaţia de care am nevoie? E în textul acesta, proaspăt publicat, unde vorbesc, puţin romanţat despre familia mea extraordinară! Da, am o familie extraordinară, care, prin inerţie şi adeziune mă face şi pe mine extraordinară! Zâmbesc soarelui şi îmi spun că aici e ancora perfectă, pun mâna pe taste şi scriu.

Nu am să renunţ la blog, ba din contră, o să vă las câteva dintre ideile mele de viitor.

Şi-o să vă spun că îmi doream neapărat o fată, înainte să învăţ să fiu mama de băiat.
Cum s-a întâmplat că în primele săptămâni după naştere să plâng o dată cu copil şi să-mi tot repet că sunt o mamă rea.
Ce au încercat unele persoane să facă pentru că eu să renunţ la copil?
Sunt o răsfăţa, singura femeie într-o familie extinsă şi exclusiv masculină.
Despre clasa pregătitoare, online, offline şi schimbările de comportament.
Pandemia mi-a adus şi lucruri bune, am numărat vreo 25 şi trebuie să vi le spun.
Avem un al doilea copil pisoi, Thomas despre care am o sumedenie de lucruri de scris.

Am început să vorbesc mai bine engleza, zilnic ascult câte ceva în limba lui Alain de Button.
Munca mea, atât cât e îmi aduce multe satisfacţii şi mă învaţă, din nou, să mă disciplinez.
Fac echipă bună cu mine, cea care se trezeşte la 5 şi am câteva idei de împărţit.

Spuneţi şi voi, aş putea să renunţ la blog când mai am atâtea şi mult multe de scris?

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

renunt la blog

Sursa foto unsplash.com

Tags:

2 thoughts on “Renunţ la blog…nu, îl ajut să crească!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *