Reading Time: 4 minutes

Îşi pregăteşte conştiincios ghiozdanul şi mă întreabă cum va fi în clasa întâi? E puţin neliniştit, însă încurajarea că va fi grozav îi mai diminuează emoţia. Acum îşi priveşte cu atenţie caietul cu teme de vacanţă şi e mândru că l-a terminat demult. Nu a fost uşor, însă cu răbdare şi regularitate l-am finalizat împreună. A fost nevoie şi de mine, pentru că, la nivel de clasa pregătitoare nu înţelegea şi nu putea să citească enunţurile complet şi corect, în rest nu am participat decât în cazul în care avea nelămuriri.
După cum îmi e obiceiul, ratam şi acest subiect, însă, am citit un articol pe aceeaşi tema recent şi am zis că e utilă şi experienţa noastră.


Cum explici unui copil absolvent de clasa pregătitoare că are nevoie de teme de vacanţă?


La festivitatea de premiere, pe lângă diploma, medalie şi felicitări, a primit un ditamai caietul de comunicare în limba română pentru a-l parcurge în vacanţă. Mi l-a aruncat direct în braţe şi a decretat.

-Doamna ne-a spus să ducem cele mai frumoase caiete înapoi la şcoală, dar eu nu ştiu şi nu pot să îl fac! Nu ştiu să citesc!

 -Sunt aici să te ajut, l-am asigurat, dar deja îşi găsise altă preocupare şi a şi uitat de tot ce însemna acest caiet.


L-am răsfoit şi-am observat că nu e doar gros şi voluminos, dar are şi un grad mai ridicat de dificultate decât caietul tip pe care îl urmase la clasă. Avea să fie dificil să îl parcurgă, să îşi impună un ritm.


I-am dat un timp, câteva zile libere, avea nevoie de relaxare după anul greu ce tocmai se terminase. Apoi, i-am dat o mică evaluare, trebuia să văd la ce nivel se afla. L-am pus să citească un text mic şi să scrie câteva cuminte: muzică, floare şi adevăr. La citit s-a descurcat cât de cât, silabisea şi lega cuvinte simple, nu recunoştea însă, literele a, y, q, g şi h. În scris, insa situaţia era neplăcută. A scris: muca, foae, adar. Avea multă materie de recuperat, iar eu trebuia să am multă răbdare. Am păstrat pentru mine rezultatele micii evaluări, însă l-am înştiinţat că vom avea mult de muncă. Temele de vacanţă tocmai această misiune o aveau, de acoperi lacunele şi de a pune o piedică în calea uitării.


Cum se impune corect şi fără oboseala un ritm al efectuării de teme de vacanţă?


Încă de la prima pagină am stabilit de comun acord că, v-a lucra minim două zi. Am convenit si ca face asta fără să aştepte recompense şi fără să ceară ceva în schimb, important era să observe şi el rezultatele. De asemenea, a fost o regulă de start să îşi facă aceste teme dimineaţa, când avea mintea odihnită.
Totul a decurs bine, rigoarea şi organizarea ne-au ajutat mult, lucra cele două pagini fără obiecţii, doar că uneori voia întâi să se joace şi să plecăm prin oraş. Nu am aprobat abaterea decât atunci când dimineaţa aveam activităţi pentru care merita să facem o excepţie, că de exemplu participarea la un curs de pictură, altfel, nu l-am lăsat să se abată de la program.


Cum menţii copilul motivat fără să faci presiune?


Au fost şi zile în care era total lipsit de chef, de entuziasm şi de atenţie. Socotea că totul e inutil, prea mult şi extrem de solicitant. I-am ascultat opiniile şi i-am dat o pauză. Am reinventat gimnastica degetelor împreună şi am trecut prin plictiseala cu brio, chiar dacă arunca toate creioanele pe jos, se întorcea cu spatele sau îmi spunea că sunt o mamă rea.
Ce-am făcut? i-am prezentat pe scurt situaţia de până acum, mentionand punctele lui forte şi evidenţiind progresul. Îi vedeam zâmbetul înflorindu-i pe buze de fiecare dată când porneam o reuşită. Nu l-am criticat pentru greşeli, ci i-am explicat logic unde sunt ele. Tacea, strangea creioanele si ...Revenea încet, încet la treabă depăşind targetul de două pagini uneori.


După teme ştia că va alege el o activitate pe care să o desfăşurăm afară sau în casă, că va putea să ia decizii în ceea ce priveşte destinaţiile turistice din Bucureşti şi că nu i se va refuza nici o plăcere.
La început a fost greu, am trecut prin crize de plâns, aruncări cu creioane şi catalogări exagerate, i-am dat însă voie să aleagă, să se simtă în control şi  apreciat. Cu tact  şi rabdare am depăşit momentele.

 

Îi văd progresele, iar lui îi e de-a dreptul drag să îmi dezvăluie ce scrie acolo unde eu nu zăresc.


Am lucrat ceva şi la mate, mai mult decât la limba romana, şi pentru că îi plac cifrele mai mult, acolo totul i se pare floare la ureche.
Cam asta a fost experienţa noastră cu temele de vacanţă. Le găsesc utile pentru că iau fost de folos în calea uitării, nu l-au îndepărtat prea mult de ceea ce înseamnă activitatea şcolară şi cu siguranţă, i-au făcut un serviciu.

Ştiu că nu mai sunt obligatorii pentru clasele primare, însă tot rămân utile şi de neînlocuit.

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

Sursa foto arhiva personala si unsplash.

 

 

 

Please follow and like us:

8 Replies to “Teme de vacanta,o necesitate sau o munca in plus? Experienta noastra.”

  1. M-am lovit de niște experiențe pe care poate ar trebui să le fac cunoscute. În orice caz, concluzia este că temele de vacanță nu trebuie să depășească o anumită limită, să nu fie epuizante, deoarece copilul trebuie să simtă că este în vacanță, are nevoie de asta.

  2. Mi se par necesare si sa fie facute constant, in cantitati mici pentru ca daca le faci fix la final de scoala parca nu are sens… Desigur mi se pare ok sa nu fie foarte multe pentru ca si copiii au nevoie de o pauza mentala in vacanta si lipsa de stres.

  3. Vreau sa te felicit epentru rabdare si perseverenta. Sunt cruciale pentru copil si dezvoltarea obiceiurilor ce au legatura cu scoala. Imi doresc sa va fie tot mai usor – lucru ce mi-l doresc si mie : ) Clasa 1 si clasa a 6-a vin si cu alte “minuni” … nu doar cu teme!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *