Logopedia și importanța corectării tulburărilor de limbaj la copii

Reading Time: 3 minutes

L-am cunoscut pe Albert atunci când avea doi ani şi am rămas impresionată de povestea lui. Ne întâlniserăm în parc, eu alături de băieţelul meu, el alături de mămica lui care e prietena mea. Nu ne văzuserăm până atunci pentru că ei fuseseră plecaţi în altă localitate unde locuiseră cu tatăl celui mic, acum relaţia adulţilor se terminase şi prietena mea se întorsese acasă cu el cu tot. L-am privit cu admiraţie, îi semăna ei perfect, chiar am remarcat acest lucru şi am dat să îi întind mâna pentru a-l saluta. S-a speriat, m-a privit îngrozit şi s-a ascuns după mama şi a început să plângă. Mi-am cerut scuze şi m-am retras îndemnându-l pe David să facă la fel. Diana, mama lui l-a îmbrăţişat şi l-a liniştit, apoi ne-am îndreptat spre o bancă. Nu am avut curajul să deschid discuţia, dar ea mi-a spus.

-Albert nu e prea comunicativ şi se împrieteneşte mai greu.

Urma să înţeleg imediat mai multe.

Nu ne-am aşezat bine pe bancă şi David a zbughit-o la joacă nu înainte de a-l chema şi pe Albert, el rămase ca împietrit locului cu o privire fixă. Diana îl scuză, spunând că el se joacă diferit. Nu i-am replicat nimic, am început a vorbi cu ea şi din când în când mă uitam la cel mic. Şi-a păstrat postură şi doar gâtul şi-l mişca uitându-se când la stânga când la dreapta după copiii ce se jucau în apropiere. Nu schiţă nici un gest, nu spunea nimic, nu îşi manifestă dorinţa de-a se ridica şi de-a pleca spre ei. Asta a fost prima întâlnire, la a doua întâlnire care a fost în câteva zile a avut aceeaşi atitudine. Tot speriat, tot tăcut, tot pe bancă lângă noi. Atunci Diana a avut curajul să îmi povestească mai multe.

– Nu am avut curaj să îţi spun, pentru că, vorbeam doar la telefon, însă Albert e un copil diferit, după cum vezi, a mers greu, abia la doi ani, de vorbit nu vorbeşte, nu se interacţionează cu copiii, nu e un copil asemeni tuturor copiilor. Mi-a spus şi două lacrimi i-au apărut în colţul ochilor.

Am îmbrăţişat-o uşor şi atunci a continuat.

– Nu are un diagnostic, dar tare aş vrea să ştiu ce are, să îmi spună şi mie „mama”.

– Pentru asta trebuie să mergi la specialişti, la psiholog, la logoped şi unde te mai îndruma ei sau medicul de familie.

– Da,a zis stins, dar mi-e frică de răspunsul unui medic.

– Stiu, însă lăsându-l aşa nu îl ajuţi, uite, mergi la logoped întâi dacă vrei, acolo vei putea să remediezi întârzierea în apariţia şi dezvoltarea limbajului. Cu câteva şedinţe de logopedie pentru copii îţi va spune şi ţie „mama”.

– Crezi? M-a întrebat.

-Sunt absolut convinsă, i-am răspuns, nu trebuie să te temi de nimic. La logoped vei trata tulburarile de limbaj

După ce s-a liniştit am început să o mai chestionez asupra vieţii lor din perioada cât fuseseră cu tatăl lui Albert, am întrebat dacă sunt alte cazuri în familia lui sau a ei de care să nu ştiu, dacă a avut probleme în timpul sarcinii şi nu le-a mărturisit. A negat aceste lucruri, dar a recunoscut că la început nu şi-l prea dorea şi foarte greu a început să îi vorbească. Apoi, după ce a văzut că nu poate merge şi nici vorbi s-a speriat şi nu a mai spus nimic nimănui.

Am luat-o din nou în braţe şi am asigurat-o de tot sprijinul meu.

Albert era în tot acest timp alături de noi se uită la copiii ce se jucau şi din când în când bea apă dintr-o sticlă. Când Diana i-a dat nişte biscuiţii i-a refuzat întorcând capul, când i-a oferit o banană i-a dat psete mana încât banana a căzut pe jos. Diana, cu tristeţe i-a spus că nu îi mai da nimic. La plecare, Albert voia să mai rămână s-a prins cu o mână de bancă şi nu voia să înainteze, deşi mama lui îl rugă să plece că se însera. Refuzul lui era categoric, se opunea cu toată puterea şi scotea nişte sunete guturale de protest. A plecat doar când i-a arătat că majoritatea oamenilor pleacă şi atunci a cedat începând să plângă în hohote.

La şapte luni distanţă, Albert însă spunea cel mai frumos cuvânt din lume, „mama” şi urmă o terapie individuală în fiecare săptămână. Azi, după aproape cinci ani, verbalizează, a scapat de  tulburarile de limbaj şi merge la  grădiniţă fără probleme Are rezultate vizibile şi încearcă să îşi trăiască frumos copilăria acceptând că este un copil deosebit.

Pentru mine a fost ca o lecţie de viaţă, am încercat să îl ţin aproape şi pe el şi pe Diana, alături de băiatul meu îi susţinem şi ne bucurăm de fiecare progres a lui Albert, tulburările de limbaj nu sunt un capăt de lume.

Sursa foto unsplash.com