Fericirea, ah fericirea este o stare de normalitate şi o efervescentă atitudine. V-o spun eu, un om cândva trist, care confunda fericirea cu nefericirea. Am fost un om trist ce nu ştia să identifice bucuria şi să o simtă din plin, pentru că aşa a fost educată, cum că fericirea ar fi un deziderat îndepărtat greu de atins, nemeritat. Abia când am avut curajul să mă revolt şi să o iau de la capăt am înţeles cât de accesibilă, de frumoasă şi de simplă e fericirea.
Să nu vă fie cu mirare, mai sunt mulţi alţi oameni trişti ca mine, fiindcă în mintea noastră s-a strecurat încă din copilărie că nu merităm mai mult decât primim, e interzis la visare, la speranţă, la mai bine, la altceva. Şi-as, în sufletele noastre lipsite de lumină încrederii nu îşi făcea loc nici cel mai mic fior al mulţumirii depline. Îndrăzneala de-a privi spre altă parte ne-a adus, m-a adus mai aproape de fericire.
Şi ştiţi care e partea cea mai frumoasă? Că atunci când ai fost profund nefericit, dar ai atins mulţumirea poţi să te bucuri cu tot sufletul de ea!
Astăzi fericirea îmi e…
Familia mea minunată, bărbatul nevăzător în mâna căruia îmi stă astăzi liniştea şi băiatul meu minunat de care sunt atât de mândră
Marea pe care o iubesc până în adâncul sufletului şi în faţa căreia aş putea să tac pentru totdeauna.
Dimineţile în care mă trezesc înaintea soarelui ca să îmi fac timpul meu pentru lectura.
Soarele în scăpătatul serii care-mi colorează părul în cele mai frumoase culori ale lumii.
Sunt fericită atunci când îmbrăţişez un copac şi îi simt seva vibrându-mi lângă tâmplă.
Când se scutură salcâmii.
Se strecoară zorii printre draperii. Ori luminile străzii dansează dansul nopţii.
Îmi tresare sufletul atunci când bate vântul şi îmi aduce miros de zăpadă.
Stejarii înalţi până la cer.
Toamna, draga toamna.
Ori cerul plin de stele pe care încă le număr de la prima şi nu ştiu în ce an voi sfârşi cu ultima.
Sunt fericită atunci când, sub aburii ciocolatei calde, clădesc povestea unui alt decor.
Fericită mai sunt când la mine încă vine Moş Crăciun.
Desenând alături de cel mic lumi mai frumoase şi mai senine.
Pupicul de noapte bună. Secretele şi tainele noastre.
Baloanele de săpun pe care le iubim amândoi.
Florile, toate florile, dar mai ales trandafirii.
Fericirea îmi luminează privirea ori de câte ori zăresc câte un zâmbet de bebeluş.
Fericită atunci când simt miros de carte veche.
Simt între degete mătase.
Îmi toarce motanul lângă suflet.
Mă fericeşte şi verdele pădurii ori plimbarile în parc.
Învăţ să mă bucur de fiecare clipă, s-o conştientizez şi s-o valorific căci e irepetabilă.
Fericirea e de fapt atât de aproape pentru mine, atât de simplă şi de necuprins. Mulţumesc Dianei pentru că m-a inspirat să scriu acest articol si va indemn si pe voi sa scrieti.
Pentru voi cam ce ar fi fericirea?
sursa foto unsplash.com
Frumos de tot ai scris 😀 Să ai numai fericire în jur, Roxana! P.S. Știi deja ce mă face fericită.
Ce frumos ai scris, Roxana! Asa este, fericirea este despre momente si bucurii simple. Important este sa le vedem si sa le primim in sufletul nostru.
Vaai, foarte frumos ți-ai expus aici gândurile 😍
Foarte frumos ai scris!
M-am regasit in cuvintele tale pentru ca si eu, ca si tine credeam ca fericirea imi e interzisa, pana cand am zarit-o in ochii barbatului iubit, in bratele fiului meu care mi se inoada dupa gat, intr-un apus de soare, in cantecul marii, in verdele copacilor, in carti, in oameni si in scris.
Foarte frumos ai scris și foarte frumos ti-ai expus gandurile aici. Fericirea mea este familia mea
Cat de frumos ai scris totul.
Fericirea nu are o definiție, nu este o știință. Fericirea este ceea ce te face pe tine să te simți cu inima plină. Iar ceea ce ai sris tu este exact despre asta: fericirea ta.
Să fii sănătoasă și fericită! Să (vă) fiți!
Felicitări!
De cele mai multe ori fericirea sta in lucruri simple.
Fericirea este atat de importanta si totusi neglijata decat daca vine cu o intensitatea mare. De ar fi mai apreciata si cand este in doze mici…. am fi mai fericiti! 🙂