Altfel… si totusi Alice de Lisa Genova

Altfel… si totusi Alice de Lisa Genova

Altfel.. si totusi Alice m-a ravasit, m-a cucerit, m-a indurerat, m-a facut sa nu ii dau drumul. Duminica trecuta am deschis-o intamplator si pana nu am terminat-o nu m-am despartit de ea, asta in defavoarea multor altor carti incepute anterior.
Eu nu ma dau in vant dupa literatura americana, dar cartea Lisei Genova este atat de bine scrisa incat am pus-o sus in topul personal, Altfel… si totusi Alice este oricum o poveste de care nu am cum sa ma despart.
Cand am facut cunostinta cu Alice Howland ea era o femeie de 50 de ani aflata pe culmile carierei ei de profesor in psihologie. Tinea prelegeri, scria carti, inova in domeniul psiholingvisticii si era cunoscuta international. Marea ei pasiune pentru limbaj o facuse sa ajunga atat de sus. Si, ca o ironie a sortii, tocmai cuvintele o tradeaza  abandonand-o parca, dar tot ele ii arata ca ar trebui sa se ingrijoreze.
Un lapsus, un cuvant ce nu putea fi gasit ii aduce profesoarei un semn de intrebare in minte, dar pentru ca era prinsa in proiectele si cursurile ei de la Havard, hotaraste sa-l ignore. Mai mult, atunci cand pierderile de memorie se repeta, ea banuieste ca s-ar apropia de menopauza. Consultul unui specialist ii arata un alt diagnostic, suferea de Alzheimer cu debut precoce.

Socul si negarea merg mana in mana pana cand e nevoita sa le marturiseasca alor sai despre marea ei problema. Acasa o astepta un sot iubitor si el profesor in biologie si trei copii, pe acestia din urma boala ii ameninta in mod direct.

Alice nu excelase ca mama fiindca se dedicase cariei, dar era momentul sa gaseasca o punte de legatura ei.Contrar asteptarilor, Alice e inteleasa si sprijinita de copii, chiar si de Lydia cu ale carei pasiuni nu era de acord, dar privita cu suspiciune de sot, care, incerca sa demonstreze ca nu ar avea cumplita dementa
Cand lucrurile se confirma, Alice incearca sa ramana aceeasi, sa se lupte cu pierderile de memorie si cu cursurile, sa faca sport si sa nu se rataceasca, sa citeasca mult pentru a compensa timpul in care nu ar mai fi in stare, sa se pregateasca pentru fiecare zi, sa cunoasca alti bolnavi de Alzheimer cu debut precoce si chiar sa-si scrie o scrisoare pentru acele vremuri in care va uita aproape tot.

Citatul care m-a marcat e asta:

„Sa fii diagnosticat cu Alzheimer e ca si cum ai fi insemnat cu un A stacojiu. Asta sunt acum: o persoana cu dementa. Asa m-as defini pentru o vreme si asta este felul in care ceilalti continua sa ma defineasca. Dar nu sunt ceea ce spun sau ceea ce fac sau ceea ce imi amintesc. Sunt, in mod fundamental, mai mult decat atat.
Sunt sotie, mama, prietena si, in curand, bunica. Inca simt, inteleg si sunt demna de dragostea si bucuria acestor relatii.”

Constientizarea bolii, lupta cu ea, participarea inca activa a tot ce inseamna noua viata, asumarea problemelor, dar si dependenta de iubirea celorlalti sunt legaturile pe care o femeie bolnava le valideaza pentru a se simti prezenta, vie.

Un singur personaj din Altfel… si totusi Alice m-a scos definitiv din pepeni, el este John, sotul femeii, care, desi face eforturi sa o ajute nu o accepta in noua stare, o priveste ca pe o nebuna, nu-i intelege nevoile si nici nu o ajuta cand lucrurile devin foarte dificile. E mult prea egoist sa se gandeasca la sotia lui, prefera sa isi continue munca de cercetare si sa se indeparteze. Oribil, i-as fi devastat laboratorul cu mana mea. Nici o clipa nu s-a gandit la ea, nici o clipa nu a crezut ca putea fi el cel bolnav…

Iubirea si viata impreuna nu i-au fost acestui om o motivatie suficienta.

Recomand cu toata inima Altfel… si totusi Alice, inca o carte care va v-a emotiona, dar una care va ramane unica in felul ei.

Sursa foto

Da mai departe daca iti placeShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someone

12 thoughts on “Altfel… si totusi Alice de Lisa Genova

  1. Nici eu nu am citit cartea, dar am văzut filmul… M-a întristat îngrozitor, nu aș putea să mai citesc cartea știind despre ce este vorba. Am și eu pe cineva în familia soțului cu această cumplită boală, dar a trecut de mult de stadiul reflectat de citatul ales de tine.

  2. Am vazut filmul – si abia am reusit, din cauza ca nu prea vreau sa vad filme cu si despre suferinta (stiu ca exista, am vazut zilnic oameni suferind). 🙂 E un film… dur. Probabil ca romanul e si mai si…

  3. Nu am citit cartea si nici filmul nu l-am vazut.
    Dar prezentarea ta este excelenta. Din pacate sunt atatia oameni care sufera de o astfel de boala iar medicatia actuala nu stiu cat amelioreaza sau temporizeaza, din pacate!

    O saptamana frumoasa sa ai!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *