Autor: Roxana

Inimioara lui…rasuflarea mea…

Inimioara lui…rasuflarea mea…

Inimioara lui…rasuflarea mea… Nu in cuvinte ar trebui sa scriu articolul asta, nu, ci in exclamatii, hohote de plans si imagini reprezentant fericirea absoluta, asa ar trebui sa-l scriu. Si totusi sarac si parca prea banal se scrie: Desi nu e prea normal tot emotia […]

Urmeaza ecografia a doua

Urmeaza ecografia a doua

Urmeaza ecografia a doua. Cand am decis ca vreau sa imi pastrez burtica am plecat de langa tatal pruncului intr-un mod brutal si dureros. A fost greu, dar telul meu unul singur, acela de a-mi strange copilul la piept. Poate e un hazard cum spune […]

Intamplari cu taximetristi

Intamplari cu taximetristi

Intamplari cu taximetristi Specia asta de ghiolbani manelistii in majoritate imi da deseori batai de cap provocandu-mi  totodata si  cele mai odioase scarbe. Un episod stupid a fost asta, urmeaza un colaj.

Floresti, comuna clujeana mare si foarte populata, dar dependenta inca de mijloacele de transport in comun. Firma Fanny face curse la intervale regulate si duce lumea spre oras, insa in rastimpul in care autocarele nu sunt prezente apar “rechinii”.

Niste snobi stupizi si ahtiati dupa orice venit fac pe taximetristii si mai inghit o halca mare de carne vie. Amplasati in puncte strategice cauta si iau dupa ochi patru pasageri, tariful pentru fiecare este de 4 lei, destinatia fiind un punct de reper ori in Cluj ori in comuna.

 

Zi ploioasa, grea, obositoare, trebuia sa ajungem la banca pentru ca prietenul nostru sa depuna o sesizare cum ca un bancomat nu ii daduse banii, dar acestia disparusera de pe card. Fanny plecase, singura cale era sa inotam pe coltii Rechinului. In parcare un individ matahalos si cu privire rautacioasa isi bea cafeaua. Vazand graba din gesturile noastre se ofera sa ne duca pana la Billa. Acceptam si dam sa ne suim intr-un renault luxos, prima remarca: “Aveti grija sa nu imi zgariati portiera.” Am inghitit si am urcat, eu am nimerit langa el. Mai era un nene langa ei in spate pe care il cunostea, schimbau pareri despre alte masini de lux din Germania si despre inmatriculare.

Din cand in cand isi arunca ochii rai spre mine ca sa-mi aminteasca sa tin picioarele bine ca sa nu murdaresc nimic, sa nu misc bratul ca sa nu ating nu mai stiu ce si sa nu ZGARII Nimic. Pana cand am pus piciorul intr-o balta nu i-au incetat atentionarile. Am inchis frumos in urma si i-am urat in gand sa i se umple ” bijuteria” de urme. Daca stii ca nu vrei sa iti murdareasca vulgul minunatia de masina de ce dracu o mai scoti la produs?

Bucuresti, zi plina, nevoie de taxi pentru ajunge la timp din Baicului in Vitan langa Prosper. Chemam un taxi, apare un balbait care, nu doar ca nu stia unde trebuie sa ajungem, ci imi dadea si Libertatea sa citesc despre noua casa a Andreei Marin (cat). Am scapat pana la urma de vanzatorul de ziare si am jurat sa nu ma mai uit nici cand la ce citesc cei de la volan.

Deva, urma un drum la gara, mergem in statie si luam prima masina, cand ma sui lovesc un pet de plastic ascuns bine. Inauntru un mos ce mirosea rau a duhoare, pornise deja si era tarziu sa coboram. Cu betivul nu mergeam decat un kilometru spre marele nostru noroc.

 Aceeasi sera la intoarcerea acasa gasim un individ relaxat, dar fitos care imi cere 5 lei, aveam bancnote de un leu si erau exact 5, i le intind, numara si palmeaza una ca sa imi ceara in plus. Rusine magarule!

Dupa cum se vede Romania e invadata de specimene din ce in ce mai diferite care conduc bolizi pe roti si in mana carora ne lasam fie si pentru o clipa viata. Ca sa nu sufocam de tot soselele cred ca ar trebui sa ne transformam in zburatoare.

povestile mele vor continua pe tema asta, de intamplari cu taximetristi nu duc lipsa.

sursa foto

 

15 ani de dor!

Sunt 15 ani de dor …de cand… Nu te mai strig. Nu ma mai strangi in brate. Nu ma mai intrebi daca am intrat in pubertate. Nu imi mai faci supa de rosii. Nu ma mai pregatesti o petrecere surpriza pt ziua in care ajungeam […]

Toane de graviduta

Toane de graviduta

Ca orice viitoare mamica si eu m-am schimbat foarte mult. Mi-s trupul greoi si dureros. Emotiile si mai puternice, iar sensibilitatea si mai acuta, dar dincolo de starile astea mai exista ceva greu de dus: Poftele. Poftele sunt parca piatra de moara si n-am simtit […]


%d blogeri au apreciat: