Carti in Dar #2 cu Batranul care citea romane de dragoste

Carti in Dar #2 cu Batranul care citea romane de dragoste

Ce ati mai citit de-o luna? Carti bune? Carti bine vandute? Spuneti-mi ce v-a atras atentia in ultima luna? Asta e intrebarea celei de-a doua editii cu carti in dar.  Inca e un concurs proaspat, dar sper sa va obisnuiesc cu el, in ziua de 2 a fiecarei luni. Notati-va data si veniti sa imi luati cartile.

Azi am ales o carte din randul acelor carti bine vandute „”Batranul care citea romane de dragoste”” de Luis Sepulveda.

Antonio este spectaculos si frumos intrun mediul ostil, o jungla. Acest batran face ceea ce nu multi batrani fac, participa la civilizarea junglei, locul unde se afla de tanar, dar isi si duce batranetea intrun mod inedit, citind roamne de dragoste, carti pe care i le aducea dentistul locului. Este modul lui de a supravietui intrun mediu ostil vietii. El Idilio este despre viata, moarte si suprematia omului in fata naturii.

carti bine vandute

Batranul care citea romane de dragoste a fost ecranizat in anul 2001, in regia lui Rolf de Heer, cu Richard Dreyfuss in rolul principal.

Antonio Jose Bolívar, ramas vaduv inca de tanar, isi cauta linistea intr-un sat indepartat din padurea ecuatoriala, El Idilio. Isi petrece timpul la vanatoare si, pe masura ce inainteaza in varsta, cauta alinarea in lectura. Citeste romane de dragoste aduse de amicul sau, un dentist care, la randu-i, le ia de la una dintre prostituatele pe care le frecventeaza. Impartit intre viata normala pe care a lasat-o in urma si jungla pe care vrea fara succes s-o cunoasca, intre siguranta civilizatiei si intelepciunea traditiei, intre solitudine si chemarea semenilor, Antonio nu-si vede viata implinita, caci nu poate urma pe deplin nici una dintre caile pe care le alege.

sursa elefant.ro 

 

Acestea fiind spuse va invit la lectura. Scopul meu si al acestui concurs este acela de a promova cititul. Prima editie s-a desfasurat pe un parcurs de 10 zile si a avut 8 participanti. Tot 10 zile va avea si aceasta si (imi doresc) mai multi participanti. Ce ziceti?

Conditiile de participare sunt:

  1. Sa imi spuneti intrun comentariu ce titluri ati citit in ultima luna si sa le rezumati pe scurt. Apreciez comentariile mai lungi si nu cele ce contin doar titlurile.
  2. Sa raspanditi acest articol pe conturile voastre de social media. O sa vad si o sa verific fiecare distribuire.
  3. Sa nu fi castigat la cel putin 5 editii anterioare. Daca ati castigat o data reveniti si participati peste 6 luni. Vreau cat mai multi noi castigatori.

Concursul cu carti in dar se va desfasura incepand de azi 2 iunie pana pe 12 iunie inclusiv. Castigatorul va fi desemnat prin tragere la sorti pe 13 iunie dimineata. 

Veniti si luati cartea. Cititi si simtiti-va liberi, lectura ne face liberi.

Sursa foto.

Da mai departe daca iti placeShare on Facebook7Share on Google+3Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someone

4 thoughts on “Carti in Dar #2 cu Batranul care citea romane de dragoste

  1. Cartea se numeste Cer întunecat si e scrisa de Gulwali Passaelay .
    Fuga unui copil din Afganistan în Marea Britanie încearcă să tragă un semnal de alarmă cu privire la situaţia grea a refugiaţilor şi a celor aflaţi în căutare de azil prin relatarea propriei experienţe traumatizante a ceea ce a reprezentat-o fuga din ţara natală, străbătând opt ţări potrivnice imigranţilor, până în Marea Britanie. Dorinţa cea mai mare a acestui copil plecat în lume este ca în viitor un copil, citind această carte, să întrebe: Ce este ăla un refugiat?

    În 2006, când Gulwali avea doar 12 ani, iar fratele său 13, în încercarea de a le salva viaţa, mama lor plăteşte o sumă uriaşă unor traficanţi şi intermediari pentru a-i trimite din ţara natală, Afganistan. După moartea tatălui şi a bunicului lor, ucişi de trupele armate americane pe motiv că ar fi depozitat arme, viaţa ambilor copii era în pericol, aflaţi mereu sub ameninţări: forţele americane îi presau să devină informatori, iar reprezentanţii talibanilor, să devină luptători sau atentatori sinucigaşi pentru a răzbuna moartea părintelui, aşa cum era tradiţia în cultura acestora.
    Încă de la începutul călătoriei, cei doi fraţi au fost azvârliţi în iaduri diferite, iar la 12 ani Gulwali a trebuit să se descurce singur, să supravieţuiască pe acel drum dificil care i-a distrus orice urmă a inocenţei copilăriei. În Iran, Turcia, Bulgaria, Grecia, Italia, Germania, Franţa, chiar şi în Marea Britanie, a trecut prin umilinţe şi pericole inimaginabile, alături de mulţi alţi refugiaţi, şi rareori a avut vreo zi în care să nu fie martor la manifestarea cruzimii omului faţă de om, a sărit dintr-un tren în viteză, s-a sufocat zile întregi în camioane înfierbântate, a fost arestat şi închis de 2 ori, a trecut munţii pe jos, a dormit sub cerul liber în toiul iernii sau în camere supraaglomerate pe saltele pline de purici, s-a salvat de pe un vapor care se scufunda. Niciodată nu ştia unde este, unde îl vor duce intermediarii traficanţilor şi unde va ajunge, amintirile lui fiind acum doar un amestec de chipuri, peisaje, gânduri abia conturate.
    Autorităţile din ţările străbătute se purtau cu refugiaţii fie cu brutalitate, fie cu indiferenţă sau ură, fie ca-ntr-un joc pervers de-a şoarecele şi pisica: nu-i arestau, ci îi trimiteau înapoi în ţara sau locul de unde veniseră , nu voiau să ne ia libertatea, voiau doar timpul şi energia noastră preţioasă, astfel încât să renunţăm. Viitorul oamenilor din zonele de conflict care doresc doar pace, care doresc să aibă o viaţă liniştită, este sumbru: Occidentul iubeşte câinii aproape la fel de mult pe cât iubeşte războiul. Bush şi Blair şi-au consumat invazia, iar noi suntem căţeii nedoriţi ai bombardamentelor lor. Nu vor să ne lase să ne încălzim la focul lor, dar nu au curajul să ne omoare. Aşa că iată-ne aici, lăsaţi afară în ploaie şi frig, luptându-ne pentru orice firmitură care cade de la masa lor.
    Deşi plin de curaj şi determinare a străbătut zeci de mii de kilometri pe parcursul unui an, această călătorie i-a lăsat cicatricii mentale, fizice, emoţionale, nu voi scăpa niciodată de coşmaruri, nici de amintirea celor pe care i-am pierdut, nici de feţele migranţilor terifiaţi şi vulnerabili pe care i-am cunoscut în drumul meu. În Marea Britanie a reuşit cu dificultate să se integreze, după o perioadă de depresie şi o tentativă de sinucidere, iar cu ajutorul unei familii adoptive a luat note bune la şcoala care l-a desemnat consilier şi ambasador pentru cei nou veniţi din alte ţări. A conceput chiar un plan care acorda mai mult sprijin moral şi educaţional acestora, astfel încât elevii imigranţi să poată înota, nu să se înece”. Cea mai mare încununare a activităţii sale a reprezentat-o faptul că a fost ales să poarte torţa la deschiderea Jocurilor Olimpice din 2012, un imigrant musulman a reuşit să se facă demn de acestă manifestare onorifică.
    Milioane de refugiaţi se luptă nu doar să ajungă în Europa, dar şi să se integreze în această nouă lume, total diferită de a lor, cu reguli şi cutume diferite, fără să fie asimilaţi, ci să-şi păstreze identitatea naţională, să fie trataţi uman şi să nu fie priviţi doar ca nişte intruşi. Pentru toţi aceşti musulmani, jihadul este lupta din interior, acea confuzie şi durere care îi însoţeşte de când şi-au părăsit ţara natală, jihadul este bătălia din noi toţi: este o luptă pe care toţi trebuie să o ducem, în diverse feluri, indiferent care ar fi credinţa noastră sau dacă trăim fără nicio credinţă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *