Home » Blog si blogosfera » Superblog

Superblog

Superblog 2020 si o duminica in care nu se intampla nimic

Am sa va anunt ca azi nu se intampla nimic. Timpul e tacut. Norii sunt negrii. Eu nu fac nimic. Ganduri multe imi vin in minte. Le alung incercand sa nu ma abat de la starea-mi meditativa. E 13 septembrie. O zi sangeroasa a istoriei in care vreau totusi sa fac ceva. Ma intreb totusi ce si daca voi a putea sa il duc pana la capat? Sunt intr-un moment sensibil in care nimicul acesta e un rau necesar. In care nu stiu incotro ma poarta pasul si nici ce urmeaza. In care toate vin de-a valma si abia daca pot sa le apuc. Toata lumea a simtit anul 2020 ca pe o povara, pentru mine a fost unul motivant care m-a pus pe alte drumuri si m-a facut sa ajung acolo unde nu am ajuns pana acum din lipsa de incredere in mine. Si tocmai acum, in ziua in care nu se intampla nimic, ma gandeam la cate s-au intamplat pana azi.  Apasarea asta, starea mea meditativa si parfumul fin al toamnei ce pluteste in aer ma determina sa ma intorc din nou la scris. Si ce sa scriu pentru a face posibila o intamplare? Sa scriu de exemplu ca mi-ar placea sa ma inscriu la Superblog 2020? Sa ma mai inscriu cand de-atatea ori am renuntat? Cand dezamagirea nu m-a lasat sa merg mai departe? Cand asteptarile mi-au fost prea mari?Read More »Superblog 2020 si o duminica in care nu se intampla nimic

Casă de vacanţă nu la ţară, ci la mare…

Dintotdeauna mi-am dorit o casă de vacanţă, nu la ţară, ci la mare…
A fost dorinţa ce mi-a înflacarat visele din ce în ce în ce mai tare,
Încă de când am pentru prima oară ţărmul auriu,
În minte am avut casa de mai târziu.
Şi-o să mă întrebaţi de ce la mare şi nu prin altă părţi?
Răspunsul este simplu, acolo am simţit gustul adevăratei libertăţi.
La malul mării am simţit Cum sufletul mi s-a întregit,
Că locuri, senzaţii de demult ştiam…
Şi parcă de fiecare dată acasă mă întorceam!

Read More »Casă de vacanţă nu la ţară, ci la mare…

Franke în bucătărie, unde o poveste de familie se scrie

Mă văd și acum holbân-mă la chiuveta bucătărie,
Bunicul spăla vase iar povestea de seară îmi așteptam cu bucurie.
Pe vremea când nici cât un picior de masă nu eram,
şi urme de iubire cu degetul pe geamul aburit desenam,

Şi îl găseam pe dragul meu bunic cu mâinile-i dibace şi uriaşe,
Cum strecura un castron sub apă, şi-l curăţa cu mângâieri gingaşe.
Era atât de concentrat,
Încât nimic nu am mai întrebat.
chiuveta bucătărie a nostră era mică si veche tare,
Insă bunicul se mulțumea cu ce are!
Când vasele le-a terminat şi de aranjat în coşul pentru scurs,
M-a luat cu drag şi-n în braţe m-a strâns.
Stii tu, micuţa mea fetiţă?
Cum numim această mică odăiţa?
“Bucătărie sau inima casei,” i-am zis mândră.
Şi-am atins nasul cu mânuţa stânga.
“- Exact aşa, micuţa mea! Mă laudă şi mă pupă.
Dar tu ştii cine a fost Franke elveţianul genial?
Cel care a făcut din acest loc banal, un loc aparte, special!”
“Cine era și Cum aşa? L-am întrebat plină de curiozitate.
El a văzut în bucătărie loc aparte,
Unde 70% dintre acţiunile zilei se petrec,
Şi oamenii se adună împreună de pe-un pământ întreg.
Aici iau naştere cele mai gustoase bucate,
Şi cele mai bune reţete sunt preparate.
Prin 1911 el lansa o afacere în Elveţia,
Şi mai târziu, prin `25 prima chiuvetă bucătărie Franke o făcea.
A fost un vizionar şi-un curajos,
Şi nici o piedică din drumul sau nu l-a întors.
A luptat pentru visul lui împotriva marilor asupritori,
Şi nici războiul nu i-a furat ideile-valori.
După război, când migraţia a fost mare,
Iar nemţii au gândit cum să transforme spaţiul mare,
Într-unul mic unde să încapă,
Toată populaţia spre oraş mutată.
Aşa s-au construit aceste mici bucătarii.
Şi-aceasta, în care acum stăm tu şi cu mine.
Pe care Franke le-a decorat,
Le-a transformat cum se cuvine!”

“Ce om ingenios” am zis zambind,

“Asa e!” mi-a zis și el zâmbind
“Când vei fi mare, la casa ta, vei putea la produsele lui să apelezi,
Şi să decorezi inima casei tale cum visezi!”

***

Read More »Franke în bucătărie, unde o poveste de familie se scrie

Spring SuperBlog 2020 pe buzele primăverii

Primavara isi lungi picioarele subțiri afară. Era soare, dar vântul o facea să strămbe din nas. Sperase sa iasa din casa pe o vreme desprinsă din vise. Greșise, afară era inca februarie și iarna capricioasă nu se dezmințea. Îsi scutură ușor umerii ca să alunge frigul și iși puse balerinii ca să poată strabate intreg drumul mai repede. Se grăbea la întalnirea de taina a scriitorilor de bloguri, unde și ea trebuia să tină un discurs despre noua ediție a Spring Superblog 2020.

Read More »Spring SuperBlog 2020 pe buzele primăverii

Dana Codori- Interviuri cu mămici#8

Va era dor de Interviurile cu mămici? Si mie. Anul trecut a fost unul greu, nu am apucat sa mă implic prea mult ca sa dezvolt această rubrică, însă de acum sper sa mențin multă vreme. Cu ajutorul vostru, bineînțeles.

Azi vi-o aduc in atenție pe Dana Codori, un om talentat, misterios si frumos pe care am avut placerea să o descopăr datorită superblogului. Lumea Danei e plină de farmec, de culoare și de frumos, pe care o puteti accesându-i blogul de suflet sau locul de joaca. Veti găsi aici un om care își traiește intens emoțiile, trăieste, creaza și se manifestă diferit. Dana Codori este pentru cine nu stie încă, a câstigat ultima ediție de toamnă a superblogului dupa un parcurs incredibil si o idee clară, aceea ca v-a câstiga!

Read More »Dana Codori- Interviuri cu mămici#8

Rezolutii 2020

Suna pompos titlul asta, rezolutii 2020, insa sub vreau reunesc toate gandurile mele mici si frumoase ce vor a duce spre planuri mari si nobile. Asa dupa cum scriam anul trecut, nu cred neaparat in rezolutii, insa tot anul trecut m-a invatat sa cred in schimbari mici care aduc rezultate uimitoare. Asadar, imi asum lectia invatata si vorbesc despre lucruri practice cu aplicabilitate imediata.Read More »Rezolutii 2020