Reading Time: 4 minutes

Sunt Etolia, cea mai bună cafea proaspat prajita şi implicit cea mai bună prietenă a Roxanei. Azi am să scriu eu câteva cuvinte despre ea şi despre obiceiurile ei de dimineaţă, pentru că mi-a scris în adn cu buzele atât drag de viaţă.
Îi aud alarma şi aştept cuminte aici în dulăpiorul din bucătărie. Îşi vâra leneşă picioarele în papuci, înveleşte copilul şi îl pupa pe frunte apoi merge spre fereastră. Un fior de frig străbate până la mine, aşa e la cinici dimineaţa, dacă nu ştiaţi vă spun acum, asta e ora ei de trezire.
Zice ceva de o înţelegere cu zorile, căci chiar numele ei asta înseamnă, „zori de zi”, o rugăciune către soare şi un timp numai al ei. Stă acolo, sprijinindu-şi capul de fereastră ca şi cum ar vedea începutul lumii undeva în eter. Mângâie motanul şi când se satură de contemplat zarile se intoacrce,  deschide dulăpiorul şi apucă instinctiv cutia mea. Îmi ating boabele uşor de pereţii acesteia în semn de salut, să ştie că m-am trezit şi că sunt gata să începem ziua împreună. Na râşneşte cu răbdare şi adulmecă parcă cu tot sufletul aroma mea, Roxana iubeşte mirosul de cafea proaspăt prajita iar eu o iubesc pe ea, îmi place să o fac fericită. Încă de la prima întâlnire de la magazinul de cafea, acel magazin cu cafea de specialitate, am ştiu că vom fi cele mai bune prietene, nu m-am înşelat.
Rasnita ajung în cafetiera şi în combinaţie cu apa ce fierbe mă transform într-o licoare puternică şi de neînlocuit, Roxana urmăreşte această transformare prin sticla aburită a cânii cafetierei. Abia aştept să îmi iau şi ultima picătură şi să ajung în cana ei. E vremea pentru un alt secret, doar al nostru. În fiecare zi ne spunem câte unul şi până la sfârşitul lumii o să scriem o carte despre secretele cafelei.
Mă toarnă în cană şi mă atinge cu teamă din nou. E timidă, eu prea caldă, dar amândouă suntem perfecte aşa:
Dacă vreţi să ştiţi şi voi câteva secrete ale cafelei, urmaţi exemplul Roxanei şi cumpăraţi cafea Etolia. Ca să nu spuneţi că sunt zgârcită în informaţii iată ce am să vă dezvălui şi vouă.

cafea proaspat prajita
O cafea proaspat prajita  e o mare şi importanta sursa de energie. Cel dintâi lucru de bifat pentru că, Roxana fiind mama de băiat activ şi vesel are nevoie să îl urmeze peste tot ce aceeaşi putere.
Cafeaua, implicit eu Etolia, o cafea boabe cresc performanta  fizică. Ceea ce e foarte important pentru prietena mea, a cărei mică deficienta e susţinută de puterea pe care i-o dau. Sunt foarte mândră că pot să o ajut.

Roxana se gândeşte că în familia ei  e o incidenţă mare de boli neurologice, de la Parkinson la paralizii pe toate le-au bifat, însă acum ştie că şi bându-mă pe mine reduce riscul apariţiei acestor boli şi la ea.
Tot prietena mea, deşi iubeşte mult de tot toamna, acum e într-o angoasă imposibilă. Ea spune că e deprimată, eu cred că trebuie doar să privească înainte, printre aburii ce ies din cană şi o să vadă lumea într-o culoare realistă, doar asta e rolul meu, să reduc tristeţea.
Şi cam gata, restul de secrete sunt numai pentru noi, dacă sunteţi curioşi aşteptaţi cartea de care vorbeam.

A băut jumătate din lucioare mea. Pleaca. Acum îşi aprinde veioză, căută un pix, un caiet şi o agendă. Se aşează la birou şi scrie.

Mai întâi în agenda

…subliniind cu atenţie tot ce o interesează, deşi nu pare, e o persoană organizată. Sunt în mâna stângă aştept să mai trag cu ochiul puţin. Întâi are bifate sarcinile pentru micul job. Cu roşu tot ce nu-i place, cu verde tot ce îi aduce bucurie. Apoi e timp pentru băiatul ei, toată secţiunea asta e scrisă într-o inimă. Se înţelege de la sine de ce. A treia parte e pentru activităţi diverse, iar la final plimbarea de seară. Roxana se plimba cu regularitate în fiecare seară şi acest obicei o face să se elibereze de stres şi să doarmă bine.

cafea proaspat prajita
Închide cu grijă agenda, bea cu poftă din cană şi deschide caietul.

Acest caiet este jurnalul ei, aici are voie să aibă secrete, să scrie tot ce nu vrea să afle lumea, să pună piedici timpului, să scrie scrisori către mama ei, să analizeze ziua precedentă şi să vadă ce a realizat în ea. Nu se opreşte din scris decât în jurul orei 6, atunci se îndreaptă de şale, închide caietul şi îşi ia cartea ce o aştepta cuminte lângă veioză.

Citeşte mai ales cărţi motivaţionale până când sună a doua alarmă, asta e ca să o anunţe că timpul pentru ea s-a cam scurs. E 6.
45 şi ea îşi trezeşte copilul.

ÎI spune cât de mult îl iubeşte, asta ca să-şi înceapă ziua binecuvânta, îl alinta şi îl trimite spre geamul deschis să îşi ia şi el bine meritată îmbrăţişare a aerului. Apoi copilul dispare în baie, prietena mea deretica în urma lui. Îşi doreşte şi azi să fie cea mai bună pentru fiul ei.

Ultima sorbitură pentru azi mă anunţă că trebuie să plece la şcoală. Aşează cana pe birou, ia copilul de mână şi pleacă, spre şcoală ştiu că traversează un parc, acolo prietenii mei salută fântâna se bucura de minunată culoare a toamnei şi zâmbesc fiecărui paznic ieşit în cale. Am învăţat de la prietenii mei să zâmbesc şi eu, tuturor şi fără să cer nimic în schimb şi ştiţi de ce, pentru că zâmbetul e o resursa de inepuizabil bine.

Nu sunt o cafea boabe obisnuita, sunt o cafea cu suflet datorita ei.

În poartă şcolii se despart printr-un sărut şi Roxana se întoarce la treburile ei. Visează la o lume mai bună, îşi aşează eşarfa mai bine la gât, face o poză spre eternitate şi aducere aminte şi pleacă agale pe un drum bine ştiu, urmărind timpul, traficul şi lumea ce se trezeşte la viaţă. Maine ne vom spune din nou secrete in zori de zi.

Articol scris pentru proba 7 a superblog 2021, cu foarte mare întârziere, dar cu foarte mare plăcere.

Pozele sunt personale, motanul si el, iar fotografia   de coperta de pe unsplash.com

superblog 2021
Reading Time: 3 minutes

Mi-am turnat un pahar de apă minerală şi-am deschis această foaie albă pe care nu era nimic, în dreapta mea apa respiră încet, bulbucii se ridică mândrii la suprafaţă şi-apoi timid mor. Sunt prea sensibile pentru a da piept cu realitatea şi de aceea îşi dau ultima suflare şi se fac una cu apă acolo unde se simt în siguranţă. Şi cuvintelor mele le e teamă de ridicol şi tocmai de aceea mor în tăceri. Azi, însă vreau să le fac să existe şi dincolo de teamă şi-am să vă spun o poveste, chiar dacă aceasta va să fie ultima sau singura pe care o voi mai scrie. Povestea asta va să fie înscrierea mea la SuperBlog 2021, competiţia de scriere creativă ce în fiecare an îmi pune răbdarea la încercare.

Îi erau picioarele înfăşurate într-un sal croşetat şi ros de timp şi mâinile subţiri şi slabe ţineau în mână o carte. „Pasărea spin” citesc fără să o tulbur, ştiind că e cartea ei preferată. Pe semne că m-a observat, căci dintr-o dată mă strigă cu glas stins.

-Vino lângă mine!
Mă apropiai încet dezamăgită că i-am întrerupt lectură, dar fericită că mai putem sta de vorbă puţin.
Mai ştii filmul acela cu preotul ăla foarte frumos la care ne uitam amândouă? Am găsit cartea cu acelaşi nume şi tocmai de aceea m-am aşezat să o citesc. Îşi pune grijulie semnul între pagini şi îşi întinde mâna către biblioteca. Mi-ar plăcea ca toate cărţile astea să îţi rămână ţie. Ştiu că le vei iubii şi le vei preţui la fel de mult ca şi mine. Şi dacă nu vor fi de acord să ţi le dea să îţi aminteşti că ţi le-am citit… ţi le-am citit aproape pe toate.
Am zâmbit şi-am strâns-o în braţe, îmi era teamă să nu o doară îmbrăţişarea mea. Slăbise mult, boala îşi lăsase urma adâncă pe obrajii ei frumoşi, gura îi se strângea şi ea dureros ca într-un ţipat. Din pieptu-i fragil abia mai auzeam glasul bland ce a fost odată. Singurii care îşi păstraseră forţa erau ochii ei că de migdala.
Ma bucur că ai moştenit de la mine dragul de carte şi pasiunea pentru lectura. O să vezi peste timp cât de importante sunt aceste daruri. Sunt singurele daruri pe care am putut să ţi le fac fără să mă împiedice nimeni. Cu o mână tremurândă trecu peste fruntea mea furând şi păstrând un zuluf câteva secunde. Sub fruntea asta înaltă se zbat acum multe gânduri, dar am să îţi mai strecor încă unul. Să îţi urmezi întotdeauna pasiunea indiferent unde te duce ea. Pasiunea îţi va da aripi şi te va purta pe acolo unde sufletul îţi va vrea să fie. Care e pasiunea ta? Mă întreabă căutând să mă privească şi mai bine.
Nu ştiu… am banguit.
Stiu eu, îţi place să scrii. Şi dacă scrisul ţi se pare a fi cea mai frumoasă cale de expresie nu-i pune piedici, ci lasă-l să se arate în cuvinte. Eu am păstrat toate scrisorile tale şi în fiecare ai câte o fărâmă dintr-un mare talent.
Am privit-o cu nesiguranţă şi şovăiala. Nu i-am răspuns, ci m-am ascuns în braţele ei firave aşteptând să cadă peste noi înserarea.

Acum ştiţi, nu a fost o poveste, a fost unul dintre îndemnurile mamei pe care, din timiditate şi lipsa de sine nu l-am ascultat. Îmi pare rău, însă cum părerea de rău nu mă ajută cu nimic cred că ar fi cazul să o încep să o ascult.
Competiţia asta de toamnă, SuperBlog 2021 începe şi cu mine şi nu am de gând să îmi mai las poveştile să moară în tăcere.

 

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.

 

superblog 2021

Sursa foto superblog.eu.

Curățenia care contează
Reading Time: 6 minutes

Curățenia care contează în familia Trandafir astfel se realizează:

Întotdeauna împreună.

Echipa de Hărniceii cu Mama inzestrată cu Mania Curățeniei și spirit de observație.

Tatal nu prea nerăbdator, dar pasionat de tehnologii de curățare.

Fiul responsabil cu expertiza Calitătii curățeniei.

In Etape:

  1. Gasirea spațiilor de depozitare și stabilirea sarcinilor precise pentru fiecare.
  2. Curatenia propriu zisa
  3. Retușul si observarea calitătii curățeniei

Curățenia este darul de căpetenie al femeii.

Reușita misiunii numită Curățenia care contează se datorează organizării, comunicării si cooperării dintre noi, cei trei Hărnicei.

De cand am devenit mamă am devenit si mai atentă la acest aspect, mai riguroasă, mai meticuloasă și mai severă și i-am antrenat și pe cei dragi in procesul curăteniei, chiar dacă ei erau pe cale sa piardă lucruri din casă, după cum istoriseam aici. De la isprava asta nostimă, de pe urma căreia era sa ramanem fără covor am înteles că trebuie să dețin controlul altfel, fără sa externalizez nimic spre curățare.

În contextul pandemic actual, curătenia a devenit și mai importanta și trebuie să se realizeze repede, eficient și in echipă. Pentru asta Familia Trandafir devine echipa Trei Hărnicei și îsi uneste forțele pentru o casă curată.

Cum motivez un soț nu prea dornic sa partice la curățenia care contează?

Prezentandu-i produsele Kärcher si vorbindu-i despre lor tehonologia inovatoare sau despre ușurința cu care le vom folosi, căt si despre timpul scurt în care vom face curățenie. Cu aceste trei idei magice l-am vazut cum se ridică si deschide laptopul și nu mopul. E dreptul lui să se informeze si să se convingă ca am spus adevarul. În fața monitorului soțul meu se edifică și se convinge că investita mea în noile produse de curătenie fusese cea mai bună.

  1. Astfel, află singur că, am apelat la Liderul mondial de pe piata produselor de curatenie. Kärcher este ea însăși o companie de familie.
  2. A produs primul produs de curățare ce folosea presiunea și apa caldă.
  3. Produsele sunt in continuă dezvoltare, peste 1000 de angajați implicați in procesul de cercetare și inovare, peste 600 de brevete și inventarea de noi solutii, un procent destul de mare, 90% dintre produse sunt pe piață de aproximativ 5 ani.
  4. Are o campanie de curățare a plasticului și astfel susțin natura.
  5. E preocupată de bunăstarea celor nevoiași și îsi pun la dispozitia produsele si utilajele pentru susținerea lor
  6. A ajuns în țara noastra. au o fabrica de aspiratoare la Curtea de Argeș , deține 7 magazine si acoperire națională pentru service.
  7. Deviza lor e inovație; competență; încredere.

De aici și pană a mă întreba cu ce sa inceapă nu a trebuit decat să își inchida laptoptul.

Cum determin un băițel să partice activ la realizarea acestui proces de primăvara?

Încercând să îl ajut să își ţină lucrurile şi jucăriile în ordine, mizând pe obiceiurile bune de a ne descălţa la uşă şi de a ne păstra spaţiul şi mâinile curate mereu, dar şi dându-i sarcini mici, acelea care să-l ajute să se simtă parte integrantă şi importanta în această curăţenie de primăvară. Produsele sofisticate şi aparatele cu abur nu le poate mânui, are doar 7 ani şi e prea mic pentru asta, dar poate să ne spună ce anume să retuşăm şi unde anume să revenim pentru că totul să fie impecabil, perfect..

curătenia care contează

Acestea fiind zise, sa incepem

Misiunea mea, Bucătăria, Baia şi Tapiseria.
Misiunea lui Pardoselile,
Misiunea noastră ferestrele.

 

Bucătăria

Principalul inamic în Bucătărie e grăsimea, grăsimea căreia îi veneam de hac doar folosind soluţii puternice, toxice şi urât mirositoare pe care le uram din toată inima. Pe lângă faptul că îmi iritau foarte tare mâinile şi nările, nici nu se dovedeau foarte eficiente. Oricât de mult aş fi insistat asupra unor suprafeţe, nu scăpăm niciodată complet de pete. Nu mai spun de stratul de grăsime depus pe hota ori cel depus pe aragaz. Un coşmar! Parea imposibil sa scap de ele pe termen lung

Am ales un aparat de curăţat cu aburi şi în faţa lui grăsimea dispare, asta fără a folosi detergenți. Aparatul de curatat cu abur Kärcher SC 1 EasyFix Premium 2-în-1 le curață pe toate, chiar si colturile sau locurile greu accesibile cu ajutorul furtunului de extensie.Rosturile pentru care uneori pierdeam şi ore întregi se curăţa foarte uşor, la fel şi colţurile. Elimină până la 99% din bacterii şi resturile de grăsime. Datorite duzei sale acest aparat se poate transforma într-un dispozitiv pentru podea. Pentru suprafaţa de jos are fie o perie rotundă sau o duză manuală. Nu intru în contact cu murdăria datorită sistemului de îndepărtare a lavetei fără atingere. E uşor, se depozitează în cele mai mici spaţii. Nu mi-e teamă că va fi acţionat de cel mic , datorită sistemului de blocare.

Am terminat totul în timp recod.

Cu ochii la rezultate am exclamat cât mă ţinea gura. “Asta e bucătăria visurilor mele.” Ceilalţi doi hărnicuţi au lăsat ce face făceau şi au venit să vadă cu ochii lor ce se întâmplase aşa miraculos. Au consimţit, primul ramând să mă îmbrăţişeze iar cel de-al doilea și mai mic dintre noi punand un deget pe faianță. Nici o urmă, totul curat şi strălucitor. Ne-am declarat pe deplin mulţumiţi.

Baia

La Baie am folosit tot aparatul de curăţat cu aburi. mai ales pentru “extraordinarele” depuneri de calcar din jurul robinetelor şi a locurilor mai puţin accesibile, la fel ca în bucătărie. Pentru mine igiena băii contează cel mai mult. Am obiceiul de-a da cu laveta peste toate obiectele pe care le atingem şi de-a igieniza constant vasul de toaletă, mai ales de când o foloseşte şi cel mic. Nici pardoseala sau cada nu scăpa ochiului meu vigilent. dar de azi mi-e mult mai simplu. Înainte vreme oboseam datorită aburului sau când trebuia să îngenunchez pentru pardoseală. Azi fac totul stand în picioare. Baia straluceste si e de un alb imaculat.

Tapiseria.

De când îl avem pe Thomas, motanul nostru cu ochii aurii, trebuie să am o grijă deosebită în perioada în care năpârleşte, iar produsele Kärcher mă ajută cu desăvârşire. Un aspirator vertical e aliatul meu perfect.

Aparatul îşi reduce dimensiunea, se înjumătăţeşte pentru o mai simplă utilizare printr-o apăsare de buton. E practic şi uşor de manauit. Nu are fir. Cu ajutorul bateriei funcţionează până la 60 de minute. Aspiratorul vertical VC 5 Cordless Premium are un filtru HEPA ce se curata automat și nu alterează calitatea aerului. Nu are sac şi mă scuteşte să fac alte investii şi, mai mult, nu mă lasa să ating murdăria. Canapeaua e salvată de duza pentru tapiserii. Însă el mai are şi o perie moale şi una pentru zonle greu accesibile înguste.

ȘI penultima zona în curățenia care contează este zona Pardoselilor.

Pentru pardoseli soţul meu soţul meu a ales un aspirator cu spălare. Încă de când a rătăcit covorul pe la spălătorie, acum are grijă de el chiar el acasă. Aspiratorul cu spalare SE 6.100 este ideal pentru covoare, dar si pentru suprafetele dure. Curata in profunzime. Indeparteaza orice miros, rezid sau murdarie. Lichidul din rezervor patrunde in covor si apoi se apira cu presiune. Poate fi folosit pentru orice suprafata, fie ca il foloseste pe covor, parchet, gresie.

Îl văd, e fascinat de sistemul de depozitare a propriilor accesorii şi a duzei cu uscare rapidă. Îl tot studiază de când aspira, mai mult cred că şi trage de timp pentru a-i înţelege mai bine sistemul. Mulţumit a venit să îmi spună să facem curăţenia mai des.

Zambesc si îl bat usor pe umăr. Am planuri mari

Ultima redută erau ferestrele, dar cu un aspirator pentru geamuri toată corvoadă s-a terminat. Adio dâre murare, adio detergenţi inutili, adio mizerii strânse în locuri inaccesibile, adio ridicări pe pervaz pentru spălarea pe dinafară.


Cel mic ne priveşte cu ochii lui veseli sărind fericit de pe un picior pe altul, se duce în inspecţia de final, cea a calităţii curăţeniei. Plin de patos a venit să ne spună: Ne-am descurcat că o echipă de curăţenie adevărată.

curăţenia care contează


Misiunea familiei Trandafir, misiunea celor trei Harnicei a reuşit, curăţenia care contează s-a efectuat ușor și fără a fi o corvoada. Fără a ne epuiza, fără a ne pune lucrurile în pericol să dispară.


De ce vă recomand cu toată încrederea produsele Kärcher? Pentru că de 86 de ani se perfecţionează continuu, au devenit cei mai buni, dar îşi menţin standardele şi deschiderea spre oameni, sunt în permanenţă căutare de soluţii inovative, noi, adaptate societăţii, pentru că preţurile lor nu sunt inaccesibile.


Cam astea fiind spuse despre noi, vă întreb la voi cum decurge curăţenia de primăvară? Cine organizează curățenia care contează?

Articol scris pentru proba întai a spring superblog 2021!
spring superblog 2021
Reading Time: 2 minutes

Nu va asteptati la asta, da, nici eu nu ma asteptam si totusi… Particip. Particip la Spring Superblog 2021, voi fi acolo de dragul competiei si de dragul schimbarii.

  • POT sa schimb ceva pe aici si in gandurile mele.
  • POT sa fiu mai echilibrata si mai determinata pana in prezent.
  • POT sa nu renunt.
  • POT sa nu ma mai compar cu ceilalti.
  • POT sa imi redescopar limitele!
  • POT sa inteleg ce greseli am facut in editiile anterioare.
  • POT chiar sa fiu mai buna, in comparatie cu mine din anii precedenti. Am si facut o imagine pentru asta.
  • POT chiar sa vorbesc despre superblog chiar daca nu mi-a fost usor, ascultati mai jos cate balbe am tras.
  • POT sa ma motivez.
  • POT sa ma organizez.
  • Vreau sa POT si asta e tot ce conteaza.

Superblog este singura competiei de blogging care tine oamenii aproape. A rezistat pana si pandemiei. Creste in fiecare an. Se transforma dupa nevoile de comunicare actuale. E serioasa. Atractiva. Interesanta. Tu de ce nu te-ai inscrie azi la editia Spring Superblog 2021? Eu am ezitat si imi pare rau. Incerc sa recuperez prin textul de mai sus, tu inscrie-te acum!

https://super-blog.eu/register

Nu ai nimic de pierdut, din contra. O sa ai numai de castigat. Trebuie sa fii acolo ca sa te convingi. Nu scrii pentru atii scrii pentru tine, pentru momentul tau de glorie, pentru a te face remarcat.

Superblog este pentru mine ocazia dea avea din nou incredere in ceea scriu.

Sansa de-a iesi din zona de confort si de prea bine.

Bucuria de a avea din nou prietenii aproape. Nu e lucru de loc putin!

Ai curaj sa ma insotesti? urmeaza pasii de mai sus si esti inscris.

Succesul fie cu noi toti, dar mai ales cu mine! Am voie sa fiu egoista? si daca nu am imi dau voie sa fiu.

blog generalist

Reading Time: 3 minutesAcesta este un blog generaist, din pacate. Toate incercarile mele s-au dovedit inutile si el nu s-a transformat intr-unul de nisa asa cum imi doream. E adevarat ca din cauza unor intamplari am scris mai rar, insa altii scriu si mai rar decat mine si tot isi fac blogul mai bun. M-am hotarat sa vorbesc despre un blog generalist si dejavantajele lui, asta ca la finalul acestui articol sa aflii de ce sa nu iti faci un astfel de blog.

 

Ce este un blog generalist?

Un talmes balmes, un suvoi de cuvinte din care nimeni nu intelege nimic:

  • nici google, cel care te tine sus, dar cu toate astea nu stie in ce categorie sa iti plaseze jurnalul.
  • nici cititorii carora te adresezi pentru ca scrii articole mult prea variate si fara interes pentru ei.
  • nici chiar tu, nici chiar tu pentru ca nu poti sa scrii despre toate, stii de ce? pentru ca nu te pricepi la toate.

Dezavantajele unui blog generalist:

  1. O plaja larga de subiecte, si nu le poti acoperi bine. Unele care te duc in derizoriu si altele care te depasesc categoric.
  2. Seo nu te ajuta, ci te saboteaza. Cuvintele cheie de pe un blog generalist creaza o confuzie in indexare si nu prea poti sa il vezi pe prima pagina asa cum ti-ai dori si ai si merita.
  3. Teme care nu te reprezinta si despre care nu iti face placere sa scrii, dar totusi scrii de dragul remuneratiei si a obisnuintei.
  4. Eventualii colaboratori iti ofera bani putini pentru ca potentialul blogului nu e unul foarte mare.
  5. E foarte greu sa iti faci promovare pentru ca iti stabilesti publicul tinta.
  6. Publicul tau, caci esti online si pentru cititori, e unul restrans si care, de cele mai multe iti e fidel de la inceputuri.
  7. Risti sa nu te regasesti in ceea ce scrii.

Vrei asta? Atunci renunta sa mai intretii un blog generalist. Incearca fara sa renunti sa il transformi intr-un blog nisat.
Daca vrei sa ai un public bine definit si un blog care sa te reprezinte scrie intocmai despre ce iti place si despre ce esti tu cu adevarat. Nu scrie despre orice, pentru ca risti sa ai o pagina fara personalitate. Daca te increzi in puterea cuvintelor da-le forta prin propria ta forta. Priveste in oglinda sufletului si scoate de acolo tot ce ai mai bun, Daca ai de gand sa fii sus si  sa ai un blog cu renume, usor reconoscibil fa-l autentic.
Am sa iti dau cel mai bun exemplu, acesta este blogul ce imi poarta numele, dar Roxana Trandafir nu poate sa vorbeasca despre anvelope si bocanci, dar nici despre masaje erotice sau porti inteligente, ea scrie despre familie si copii, despre carti… aici nu se regaseste si nici ea nu intelege cum a permis sa se ajunga atat de departe. Da un pas in spate si priveste totul in ansamblu.

Am facut mai multe greseli de-a lungul timpului si te sfatuiesc sa nu le faci.

-Am scris rar si nu am avut incredere in mine, deloc.
-Nu am dat importanta promovarii online pana acum, mi se parea ca nu pot gasi o solutie sustenabila si platita, dar m-am inselat.
-Cu Seo m-am familiarizat tarziu. Prea tarziu si mi-e greu sa iau articol cu articol ca sa-l duc pe calea cea buna.
-Am acceptat colaborari cu texte scrise de altii, nu e un lucru bun, pentru ca aceste articole nu au amprenta si nici vocea mea.
-Banii m-au motivat, insa nu au fost niciodata pe masura efortului, am intrebat in stanga si in dreapta daca pretul meu este unul corect si surpriza, dar ce sa vezi? Nu doar ca am aflat ca e ridicol pentru vremurile de azi, dar mai si trage piata in jos. Nu stiu sa negociez, dar e cazul sa fiu rationala. Am un articol luuung despre tema asta si daca am timp il scriu maine.
-Nu am fost o fire competitiva, pana in primavara asta cand am ajung dincolo de superblog.
Dupa aceasta analiza concluzia e una singura, e musai sa schimb ceva, pentru ca da, e vremea ca blogul ce imi poarta numele sa redevina al meu.

blog generalist

Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice.

sursa foto unsplash.com

gala spring superblog 2019

Reading Time: 6 minutesA (m) fost o dată la Gala Spring Superblog 2019 şi-am aflat multe lucruri interesante despre mine şi despre nişte oameni minunaţi, căci despre asta e sublogul, despre oameni şi emoţiile lor.
Participarea mea la gala spring superblog 2019  a fost prima dorinţă cu care m-am înscris în concurs şi singura care m-a făcut să nu renunţ pe parcurs. Deşi emoţiile au fost mai mari decât mine am reuşit să fiu acolo şi astfel, să câştig cel mai mare pariu cu mine însămi. Acesta a fost şi marele meu premiu, o realizare căreia astăzi pot să-I spun aşa, pentru că, în sfârşit, am avut puterea să ies din zona de confort şi să-mi asum toate astea în faţa lumii.
Staţiunea Neptun şi Hotel Mioriţa au stat sub semnul generozităţii pentru că, afară era un soare splendid, iar înăuntru nu duceam lipsa de nimic căci gazdele puseseră la cale totul. Să fii primit cu braţele deschise la un hotel şi să nu plăteşti absolut nimic pentru servicii şi cazare mi se pare un gest de mare generozitate. Pentru asta multumesc si aici doamnei Nedelcu.
La inceput nu gaseam intrarea. Şi ne învârteam fără oprire în jurul gardului căutând o portiţă, David alerga printre copaci, eu încercam să găsesc intrarea despre care ştiam din concurs, iar Alex nu mai avea răbdare. După mai multe ture în jur am zis o luăm la dreapta şi…în sfârşit o luaserăm pe unde trebuie.
Oboseala îşi spunea de acum cuvântul şi am fugit în camera să dormim puţin. Patul mare şi cald ne-a ţinut companie până spre seară.
Când am scos nasul în lume pe cine credeţi că am văzut întâi? Ghiciţi? Pe Claudia. Din pură întâmplare stelele s-au aliniat aşa şi ca să-I arăt cât de mult mă bucur, am ţinut-o în braţe pentru o clipă în plus, chiar şi atunci când prin zonă apăruse Albert şi ar fi fost frumos din partea mea să-l salut şi pe el. Claudia este genul de om pe care o dată ce l-ai prins în braţe nu-ţi vine să-l mai laşi, e atât de cald şi de blând încât nu ai cum să nu împrumuţi puţină linişte de la ea. Am luat şi eu, chiar de la prima îmbrăţişare.
A doua zi, în vreme ce superbloggeri au făcut turul ghidat al Mangaliei, noi, aşa iubitori de mare după cum deja ne ştiţi am ales să mergem pe plajă. Despre plajă din Neptun şi cum am prelungit sejurul cu două zile într-un articol viitor, acum mă întorc la gală şi la oamenii frumoşi pe care i-am găsit acolo.

La 17.00, sâmbătă, mai aveam o oră iar eu nu aveam cu ce să mă îmbrac, părul îmi stătea ca o mătură, iar la robinet curgea apă rece. Ceva mai rău se putea? Da, emoţia din stomac îmi mărea starea de nelinişte.
Până la urmă am renunţat la fusta şi m-am îmbrăcat în roşu, cu toate că ultimul lucru pe care mi-l doream era să atrag atenţia, părul mi l-am aranjat cu şampon uscat iar emoţia am îmbrăţişat-o şi am plecat spre sala de conferinţă.
Am ajuns printre primii şi am ales din priviri ultimul loc din ultimul rând, acolo nu mă vedea nimeni, puteam să mă fac nevăzută şi să scap de emoţii. Însă…, însă înainte e trebuit să-mi găsesc ecusonul, pe paleta galbenă de pe masă nu am sesizat că sunt aşezate în ordine alfabetică. În timp ce le priveam încurcată am zărit-o aproape pe Madalina. Am lăsat ecusoanele la locul lor şi-am felicitat câştigătoarea.
Madalina e un om perseverent, muncitor şi cu idei surprinzătoare care merită din plin marele premiu. Era ocazia mea să-I spun toate astea aşa că, nu am ratat-o. Dincolo de prezenţa impecabilă şi siguranţa de sine, am simţit o Madalina un om cald cu principii, acestea o fac ceea ce este, un lider. I-am spus-o şi ei şi mă repet şi  aici, a reuşit să gândească că un învingător şi asta a împins-o în cele din urmă în fruntea clasamentului. De când s-a înscris în cursa superblog şi până ce a luat trofeul ea a reuşit să câştige cele mai multe premii din competiţie. De ce? Pentru că ştie să scrie corect un articol, are curaj să-l facă diferit şi… şi nu s-a lăsat doborâtă de dezamăgiri. La superblog nu trebuie să te crezi cel mai bun, trebuie să devii cel mai bun. Madalina a învăţat asta de la predecesorii săi şi a reuşit.
Pe Emil Călinescu cel cu mâna mare şi caldă l-am remarcat încă de când a intrat în sală, nici nu aveam cum altfel, însă noutatea despre el e că are 12 bloguri şi încă nu ştie la care să se gândească atunci când aude cuvântul “blog”. Îi doresc să câştige competiţia asta într-o zi, pentru că asta îşi doreşte şi el.
Cristina Lincu a fost cea mai joviala şi mai asumată mama prezenta între noi, am văzut-o şi pe ea din prima, iar atunci când a început să vorbească am înţeles de ce nu îşi luase băieţii cu ea. Eu îl aveam pe al meu la dreapta şi abia dacă îl puteam ruga să aibă un dram de răbdare. Cristina continua să fie parte a comunităţii şi aduce după sine lucruri noi. Dacă încă nu aţi aflat inca, ea scrie si carti  asa ca,  puneţi-vă în coş volumele ei: Eu, o mamă imperfectă şi Amnezia, la fel am făcut-o şi eu pentru că, darul Cristinei de-a scrie e unul special.
Raluca Cincu a vorbit cel mai mult, însă m-a făcut să râd cel mai des, umorul şi rafinamentul ei sunt de notorietate prin blogosfera.
Irninis, Irninis este ca o adiere, blândă, caldă şi discretă, vine, te mângâie cu parfumul ei şi pleacă spre zări mai îndepărtate. Îmi pare rău că nu am îmbrăţişat-o, însă cu gândul am făcut şi asta. Irninis are multe de spus şi de scris, multe de adus din lumea ei în lumea noastră aşa că, vă invit să o citiţi.
Radu Tuglea căruia întâi de toate i-am zărit mustaţa, a venit să mă salute special. Am auzit asta şi deşi atunci nu am zis nimic, îţi mulţumesc acum, Radu. Exemplul lui este unul demn de luat în seamă, cu toţii ştim povestea bolii cu care se confruntă, însă Radu era acolo în faţa mea, zâmbindu-mi şi dându-mi putere. Asta înseamă să lupţi, asta înseamnă să nu te dai bătut, asta înseamnă să nu te dai bătut în faţa valurilor şi a greutăţilor. Eu l-am simţit un om cald şi prietenos, care, venise acolo să-şi revadă familia. Mulţumesc, Radu, mă bucur să facem parte din aceeaşi familie de acum.
Oana a fost un exemplu de ambiţie care pe mine m-a trezit ca dintr-un vis, o să mă gândesc la spusele ei şi la parcursul de la locul 90 după prima probă, la locul 5 după ultima. Bravo, Oana!
Am remarcat cum Almona a spus lucrurilor pe nume la microfon şi a avut curajul să-şi dezvăluie nemulţumirea data de informatiile eronate de pe site-ul Christian Tour. De la sponsor a primit asigurări că vor fi îndepărtate şi că, la celelalte probe din cadrul superblog nu vor mai apărea. Concluzia mea: Valeu, nu am scăpat de probe travel!
Lângă mine, acolo în fundul sălii s-a aşezat şi Lilia Toma, mama în fiecare zi, a cărui zâmbet a fost molipsitor si cu care al meu fiu s-a jucat constant. Liliei îi sunt dragi copiii atât de tare încât orice copil îi sare în braţe, alegerea titlului blogului ei nu a fost deloc, dar deloc întâmplătoare. Tot Liliei îi mulţumesc din suflet pentru îmbrăţişarea din momentul meu de maximă emoţie. Şi acum îi mai simt braţele în jurul meu.
Când mi-a venit radul eu nu am vorbit, am plâns, nu am să vorbesc despre asta, mai bine să tragem cortina peste acest amănunt.
Gala s-a terminat cu o poză la care nu ne-am strâns toţi, dar cred că a fost singura făcută în aer liber, (dacă mă înşel să mă contraziceţi), deci iată că are ceva aparte.

De la Gală am plecat un om mai informat, cu alte bloguri în listă şi cu exemplul unor oameni care, dincolo de orice concurs pot să-ţi ofere un gând bun şi o îmbrăţişare.
Mă bucur să fii dus această provocare până la capăt. Acum am un motiv în plus să ţintesc spre mai sus. Sunt convinsă că pot.
Superblog e o lecţie de viaţă, de ambiţie şi de autodepăşire. Merită să participi pentru a găsi un un suflet uriaş ca al Claudiei şi prietenia necondiţionată a lui Albert, căci acest concurs nu e despre sponsori şi advertoriale, ci despre oamenii si emotia lor.
Am plecat să aştept toamna…

 

gala spring superblog 2019

relatia de cuplu

Reading Time: 4 minutesAm terminat de citit romanul semnat de Sidonia Drăgușanu. E noapte. Mi-am aprins lumânarea parfumată şi am lăsat gândurile să alerge prin suflet. Te privesc cum dormi şi mă umple o stare nedefinită de bine. Simt cum toate fibrele mi se umplu de fericirea pe care mi-ai adus-o tu. Tăcerea nopţii da stării mele profunzime. Întotdeauna mi-ai spus, mai cu reproş, mai cu plăcere, că romantismul e cel care mă defineşte şi tot acela care te-a făcut să te îndrăgosteşti de mine. Te învelesc îndepărtându-ţi de pe tâmple o şuviţă şi te sărut cu degetele unde a fost locul ei.

Apoi mă întorc spre romanul ce mi l-ai adus în dar, Într-o gară mică, în care am descoperit o lume de care mi-era atât de dor, deşi tu, iubitul meu, îi spui roman desuet şi naiv cu o lume naivă, pentru mine e acesta o întoarcere la visele ce le aveam înainte de a te avea pe tine.
De-aş fi fost eu Dudu a ta, iară tu de-ai fost fost Petru al meu, în vremea în care iubirea se spunea în şoaptă, totul ar fi fost atât de diferit. Te-aş fi zărit din întâmplare, m-ai fi privit fără insistenta, ne-ar fi de-ajuns o simplă privire pentru a ne face inimile tresalte, nu am mai fi căutat în concret alte dovezi de îndrăgostire.
Aş fi rămas lângă a mea fereastră, cu luna jucându-se tainic în păr, în timp ce aşteptăm să te zăresc undeva pe strada mea, de-ai fi venit inima mi-ar fi cântat ode iar somnul mi-ar fi fugit de de la gene pentru o eternitate.
De s-ar fi întâmplat să ne întâlnim, ţi-aş fi aruncat priviri timide, pe când tu, tăcut şi sobru ai fi păşit pe alături aşteptând. Un semn, un cuvânt, o şoaptă, atât era destul se se aprindă focul. Şi totuşi, după o plimbare totul ar fi rămas la fel. Ne-am fi luat fiecare sufletul în mâini şi am fi plecat spre ale noastre case, eu la fereastra mea de juna, tu la al tău cămin ce mi-ar fi străin.
În vremea noastră, acum 7 ani când m-ai găsit era totul în mişcare. Şi timpul şi cuvântul şi gândul şi luna. Nimic nu mai mirosea prin preajmă a iubire, era doar zgomotul timpului ce ne grăbea apropierea topind etapele îndrăgostirii. Stăteam ascunşi fiecare după un ecran de sticlă, fără raze de lună şi plimbări nocturne. Iubirea venea, însă pe unde reci, iară inimii nu-i mai auzeam bătaia.
În ziua aceea toridă de august, când ne-am întâlnit prima oară, m-ai luat direct în braţe şi m-ai dus acasă. În visul meu romantic nu era deloc aşa… unde ne era privirea timidă, atingerea pe furiş, plimbarea pe sub bolţi?
Petru de-ai fi fost ţi-ai fi ţinut iubirea sub tăcere, eu ţi-aş fi fost scrisori deznădăjduite în file de jurnal. Mi-aş fi strâns în cuvinte fiecare speranţă, şi-aş fi dat lacrimilor mele culoarea dorului, iar dorul l-aş fi păstrat sub cheie, acolo unde numai eu aveam voie să ajung. Pe toate ţi le-aş fi trimis scrisoare, dacă aş fi avut curaj. Un dram măcar.
Relaţia noastră de cuplu a început brusc. Îmi era teamă. Te uitai la mine şi îmi spuneai să mă adaptez. Că nu ai vreme să aştepţi să ies din lumea mea. Şi te-am urmat. Şi te-am descoperit. Şi am învăţat să te iubesc din acea primă zi.
Nu erai acela din visele mele coborât, însă aveai puterea să fii sincer. Sinceritatea asta a ta spusă în faţă, fără ocolişuri, m-a convins că am ales bine. Ne-am ales.
Îţi mulţumesc că ai avut răbdare cu mine şi cu lipsa-mi de încredere. Nu a fost nicicând nevoie să-ţi scriu ce simt, ai simţit asta doar privindu-mă.
Şi chiar dacă nu te aştept plângând în pumni, te găsesc mereu acolo. Eşti gata să mă ţii de mână şi să mergem mai departe indiferent cât ar fi de greu.
Dudu de-aş fi fost aş fi aşteptat un răgaz să ne plimbăm pe sub castani, tu să-mi săruţi mănuşa, eu să-ţi admir profilul atât de bărbătesc.
Şi când iubirea noastră va fi fost să ajungă în văzul tuturor tu să-mi cânţi pe sub balcon serenade.
Dar Dudu nu sunt, nu mai visez sub clar de lună şi nu eşti Petru, bărbatul interbelic pregătit să-mi cânte. Eşti doar acela care m-a învăţat să am răbdare cu mine. Să mă iubesc aşa cum sunt, pentru că tu mă iubeşti. Nu-mi faci nici declaraţii, însă braţele tale mă ţin strâns aşa încât îţi simt inima dansând. Nu-mi aduci nici flori, însă mă faci să tremur cu fiecare amintire preţioasă de care nu ai uitat. Nu eşti perfect, nu eşti un domn, dar te iubesc aşa cum eşti. Pentru că atunci când mi-a fost greu ai ştiut mă faci să păşesc înainte prin tumultul întâmplărilor, prin zgomotul timpului şi prin tăceri.
Am ştiut că eşti acela pentru că nu ai încercat să pari altfel decât eşti în ochii mei.
Am ştiu că eşti acela lângă care o să îmi construiesc o altă lume, una reală.
Am şimtit că eşti acela pentru că ai ştiut să îţi dezveleşti imperfecţiunea în fiecare gest şi eu nu am căutat bărbatul ideal.
Am ştiut că eşti acela pentru că ai un parfum aparte, pe care numai pielea ta îl poate avea.
Am simţit că eşti acela pentru că ai fost singurul care m-a făcut să mă simt cea mai frumoasă din lume. Frumoasa ta.
Dormi acum, tot ce simt am să transform într-o scrisoare şi mâine ai să vezi că nu aş da timpul înapoi nici o secunda.

***

Articol scris din povestea noastra pentru proba a zecea a spring superblog 2019.

Relatia de cuplu