Mă văd și acum holbân-mă la chiuveta bucătărie,
Bunicul spăla vase iar povestea de seară îmi așteptam cu bucurie.
Pe vremea când nici cât un picior de masă nu eram,
şi urme de iubire cu degetul pe geamul aburit desenam,
Şi îl găseam pe dragul meu bunic cu mâinile-i dibace şi uriaşe,
Cum strecura un castron sub apă, şi-l curăţa cu mângâieri gingaşe.
Era atât de concentrat,
Încât nimic nu am mai întrebat.
chiuveta bucătărie a nostră era mică si veche tare,
Insă bunicul se mulțumea cu ce are!
Când vasele le-a terminat şi de aranjat în coşul pentru scurs,
M-a luat cu drag şi-n în braţe m-a strâns.
Stii tu, micuţa mea fetiţă?
Cum numim această mică odăiţa?
“Bucătărie sau inima casei,” i-am zis mândră.
Şi-am atins nasul cu mânuţa stânga.
“- Exact aşa, micuţa mea! Mă laudă şi mă pupă.
Dar tu ştii cine a fost Franke elveţianul genial?
Cel care a făcut din acest loc banal, un loc aparte, special!”
“Cine era și Cum aşa? L-am întrebat plină de curiozitate.
El a văzut în bucătărie loc aparte,
Unde 70% dintre acţiunile zilei se petrec,
Şi oamenii se adună împreună de pe-un pământ întreg.
Aici iau naştere cele mai gustoase bucate,
Şi cele mai bune reţete sunt preparate.
Prin 1911 el lansa o afacere în Elveţia,
Şi mai târziu, prin `25 prima chiuvetă bucătărie Franke o făcea.
A fost un vizionar şi-un curajos,
Şi nici o piedică din drumul sau nu l-a întors.
A luptat pentru visul lui împotriva marilor asupritori,
Şi nici războiul nu i-a furat ideile-valori.
După război, când migraţia a fost mare,
Iar nemţii au gândit cum să transforme spaţiul mare,
Într-unul mic unde să încapă,
Toată populaţia spre oraş mutată.
Aşa s-au construit aceste mici bucătarii.
Şi-aceasta, în care acum stăm tu şi cu mine.
Pe care Franke le-a decorat,
Le-a transformat cum se cuvine!”
“Ce om ingenios” am zis zambind,
“Asa e!” mi-a zis și el zâmbind
“Când vei fi mare, la casa ta, vei putea la produsele lui să apelezi,
Şi să decorezi inima casei tale cum visezi!”
***
Read More »Franke în bucătărie, unde o poveste de familie se scrie