Reading Time: 3 minutes

Cafeaua este una dintre cele mai consumate băuturi în întreaga lume și, deși este acuzată de efecte nedorite asupra sănătății, există și numeroase laude la adresa ei. Pentru starea de sănătate a unora este bună, pentru starea altora nu, însă un lucru este cert: cine își începe ziua savurând o cafea bună va avea parte de mai multă energie și de o stare de spirit deosebită.

Plăcerea de a savura cafeaua în fiecare zi nu le poate fi răpită unora, iar motivele pentru care există persoane care nu se văd trăind fără cel puțin o cafea pe zi sunt numeroase. Iată mai jos câteva informații despre cafea boabe și despre efectele pe care le poate avea aceasta asupra omului, respectiv care sunt virtuțile și beneficiile acesteia. 

Ce este cafeaua și de unde provine?

Greu de crezut pentru unii că există un arbore de cafea care face posibilă obținerea acestui elixir magic. Arborele de cafea este un arbust tropical care se cultivă pentru boabele sale a căror prăjire dezvoltă mirosul atât de iubit de consumatorii din întreaga lume. Există mai multe varietăți de cafea, însă două dintre acestea sunt extrem de cunoscute: cafeaua arabica și cafeaua robusta. 

Cofeina este principiul activ al cafelei, fiind o substanță care are acțiuni fiziologice însemnate. Cofeina se absoarbe rapid în organism, iar efectele sale asupra creierului uman pot fi rapid resimțite. 

Câteva dintre virtuțile și beneficiile cafelei 

Motivele pentru care oamenii consumă cafea sunt numeroase. Unii o fac pentru gustul de care se pot bucura, alții o fac pentru energia pe care o resimt sau pentru a ține departe durerile de cap. De fapt, beneficiile pe care le are cafeaua asupra sănătății nu se opresc aici, acestea putând fi diferite de la un consumator la altul.

În primul rând, cafeaua este recunoscută drept o sursă importantă de antioxidanți, iar aceștia sunt recunoscuți și apreciați pentru beneficiile potențiale pentru sănătate. În acest sens, consumul de cafea ar ajuta inclusiv la protecția împotriva bolilor de inimă sau la prevenirea cancerului. De asemenea, pentru mulți consumatori cafeaua poate avea un efect de destresare, de calmare, chiar de la aromele deosebite pe care le are. Cafeaua te poate face mai fericit, fiind una dintre băuturile care ajută consumatorii să stea departe de depresie, dar în același timp te poate ajuta să scapi și de durerile de cap, datorită efectului vasoconstrictor pe care îl are. Cu toate acestea, cantitatea de cafea consumată este importantă, deoarece în cazul în care se consumă cantități prea mari, poate fi obținut efectul opus. 

Cafeaua ajută și la îmbunătățirea funcțiilor digestive. Aceasta ajută la stimularea secrețiilor gastrice, crește motilitatea intestinală și are un efect diuretic, cofeina pe care o conține cafeaua mărind puterea urinară.  

Prin puterea de stimulare a sistemului nervos pentru care este recunoscută, cafeaua este consumată de multe persoane pentru puterea de a reduce oboseala sau stările de somnolență, putând fi consumată mai ales de cei care au nevoie să se mențină într-o stare activă pentru perioade mai îndelungate. 

A savura o cafea devine mai mult decât o simplă plăcere. Consumul unei cafele aduce cu sine toate aceste beneficii și nu numai, iar din aceste motive, ar trebui să nu eziți în a include în meniurile tale zilnice o cană de cafea pe care o poți savura singur, la începutul zilei, alături de prieteni sau în orice moment în care simți că ai nevoie de un plus de energie. 

Curajul de a fi vulnerabil

Reading Time: 3 minutes“Vulnerabilitatea nu înseamnă doar să cunoști victoria sau înfrângerea, ci să înțelegi că ambele sunt necesare; înseamnă să te implici cu toată ființa în ceea ce faci.”
Seth Godin

Vulnerabilitatea este un cuvânt care sperie, intrigă oamenii pentru că, de multe ori, acest termen este folosit greșit. E de-ajuns să răsfoiți ziarele sau să citiți articole pe internet cu titlul “Este vulnerabilă” pentru a vă da seama că da, vulnerabilitatea este ceva de evitat, de temut, un exemplu de așa nu, de nesuportat, de a nu te arăta așa cum ești cu adevărat. Mass media este domeniul în care este folosit într-un mod total eronat.

Dar, mă bucur că o autoare cunoscută, Brené Brown, a cercetat îndeajuns tema încât și-a expus concluziile la care a ajuns într-o celebră și amuzantă lucrare: Curajul de a fi vulnerabil.

Brené Brown reușește cu brio în “Curajul de a fi vulnerabil” să demonteze cele mai întâlnite mituri legate de vulnerabilitate.
Mitul cel mai des întâlnit este că vulnerabilitatea înseamnă slăbiciune. Sincer, asta credeam și eu. Și cam asta am învățat și-n familie, asta am învățat și de la foști prieteni: a-ți arăta sentimentele te poziționează în categoria oamenilor slabi, temători și neîncrezători.

Nu putem să depășim ideea că vulnerabilitatea e o slăbiciune, decât atunci când încetăm să facem confuzie între “a avea emoții” și “a fi un om slab” și să considerăm că emoțiile sunt un fel de handicap.”

Alt mit este cel care spune asta: “Nu stă în firea mea să fiu vulnerabil“, adică ceva de genul “Eu sunt puternic, sunt bărbat sau avocat, președinte și nu-mi permit să fiu vulnerabil”. Eu, personal, nu pot iniția conversații cu oameni care-și pun bariere de genul acesta și nu le permit celorlalți să afle ce e-n mintea lor. Mereu vor avea conversații de complezență, de suprafață. Cred că v-ați dat seama că nu spun neapărat să dezvăluie ce știu eu ce intimități sau picanterii din viața lor și de asemenea nu zic de cei din cealaltă extremă care-ți dau toate detaliile, poate mult prea multe, acei “gură spartă” pe care-i evit cu desăvârșire. De asta cred că uneori e benefic să-ți expui anumite gânduri sau să îți arăți emoțiile. Asta te face uman, viu, prezent, curajos, puternic.

Alt mit la fel de răspândit: “Să fii vulnerabil înseamnă să renunți la intimitate.”
De fapt, e tocmai opusul. Nu poți stabili legături profunde cu alți oameni dacă nu îți deschizi sufletul, dacă nu-ți expui gândurile și emoțiile. Tu alegi ce dorești și ce anume din viața ta merită împărtășit celorlalți, dar sincer, legături autentice am văzut doar acolo unde oamenii își spun și cele mai banale și prostești gânduri și idei. Asta îi apropie și mai mult, între ei se stabilește o conexiune puternică. Desigur, asta nu-ți garantează că vei primi din partea celorlalți același lucru, dar, hei, până la urmă, asta înseamnă vulnerabilitatea: CURAJUL DE A FI TU ÎNSUȚI, CEL REAL, FĂRĂ MĂȘTI.

Alt mit demontat de autoare este: “Cel mai important este să te descurci de unul singur.

Ei bine, dorința oamenilor de a se descurca singuri este tot mai puternic întâlnită în zilele noastre și tot mai lăudată. Dar, și cea mai întâlnită practică ce duce direct spre epuizare, stres și colaps mental. “Avem nevoie de ajutorul celorlalți. Avem nevoie de oameni care să ne permită să experimentăm noi moduri de a fi, fără să ne judece. Avem nevoie de cineva, care să ne ajute să ne ridicăm, atunci când cădem învinși în arenă.

“Vulnerabilitatea nu este nici bună, nici rea, în sine. Nu e ceea ce se cheamă “o emoție negativă ” și nu e întotdeauna o experiență pozitivă, luminoasă. Vulnerabilitatea stă la baza tuturor emoțiilor și sentimentelor. A simți înseamnă a fi vulnerabil.”

Principalele idei pe care le-am notat sunt:

 

  1. Vulnerabilitatea este egală cu a te arăta așa cum ești, de a-ți deschide sufletul.
  2. Pentru a fi vulnerabil ai nevoie de curaj.
  3. Vulnerabilitatea se găsește în orice formă de creație, fie ea articol, pictură, poezie, muzică, discurs, dans și altele.
  4. Vulnerabilitatea te apropie mai mult de oamenii pe care ți-i dorești în viața ta.
  5. Acceptă-ți imperfecțiunile și nu mai căuta perfecționismul în toate aspectele vieții.
  6. Îndrăznește cu orice preț.

Sunt Aniela Ciugureanu și mai multe articole scrise de mine le găsiți pe blogul meu https://lumeaanielei.com/ și mă puteți urmări pe social media pe Facebook cu Lumea Anielei.

Multumesc frumos, Aniela, am avut o zi lunga, dar recenzia ta e aici

Curajul de a fi vulnerabil

zorba grecul

Reading Time: 5 minutesRelatia mea cu Zorba Grecul este una dubioasa. Complicata, cum ar zice Facebook. Insa pana sa ajung la Zorba Grecul, vreau sa vedem exact ce inseamna carte preferata pentru mine.

Adica, spun din start, nu am o carte preferata. Asa cum nu am un film preferat, un spectacol de teatru preferat, o piesa de teatru preferata (putini stiu diferenta dintre PIESA si SPECTACOL) ori o culoare preferata. Nici macar un autor preferat. The one and only.

Exista, insa, cateva elemente importante, cativa indicatori. In cazul cartilor, 3 criterii, 3 indicatori, ar fi relevanti:

  1. Cat de bine ti s-a intiparit in minte acea carte? Multe carti n-au trecut testul timpului. Pe unele le-am uitat dupa 1 luna. Pe altele le tin minte ca si cum le-as fi citit ieri.
  2. Cat de mult ai apreciat ecranizarile si adaptarile teatrale? La unele le apreciezi putin spre deloc, la altele le adori de-a dreptul.
  3. Cat de des iti AMINTESTI de o carte?
  4. Cat de mult TE REPREZINTA acea carte si acele personaje?
  5. Cat de mult si cator persoane ai recomanda acea carte? Dar ecranizarea/ecranizarile ei? Dar adaptarile teatrale?

In cazul Zorba Grecul, primele 3 chestii sunt bifate cu prisosinta, de-a dreptul ingrosate. 5 este iarasi bifat, insa cu punctul 4 am o problema. O MARE problema.

Sa le luam pe rand, caci discutia mi se pare relevanta NU DOAR despre Zorba Grecul.

Incep prin a spune ca acea carte o simt in mine, simt ca ea mi-a intrat in cap si nu mai iese de acolo. Cand am vazut la Timisoara adaptarea ei teatrala, mi-am dat seama cate replici stiam. Nu le-as fi putut reda daca as fi fost intrebat, dar cand le auzeam mi le aminteam. Stiam continuarea lor, era de parca cineva imi deschisese o cutie. Nu doar senzatia de deja-vu (care la noi, la olteni, se cheama “senzatia de deja-fu”), ci si senzatia de “ce prost am fost ca uitasem asta”. Ele erau acolo, in mintea si in sufletul meu.

Ecranizarea am adorat-o si, de fapt, de acolo stiu foarte multe replici. De fapt, o consider printre putinele ecranizari mai bune decat cartea. Cand am citit cartea, ABIA in 2019, aveam senzatia ca, de fapt, o mai citisem. Iar adaptarea teatrala de la Timisoara mi s-a parut excelenta nu pentru ca era in sine excelenta, ci pentru ca m-a (re)adus in lumea lui Zorba. Aveam (si inca am) senzatia ca as adora ORICE adaptare teatrala sau cinematografica a cartii.

De amintit imi amintesc foarte des de aceasta carte si in special de acest personaj. Vad putin din Zorba in multe persoane ori personaje. Il caut pe Zorba, ca sa fiu mai precis. Imi amintesc de Zorba Grecul de fiecare data cand aud o melodie greceasca, de fiecare data cand intru intr-un restaurant grecesc. Am impresia ca Zorba e acolo, langa mine. Si, culmea, eu nu am fost niciodata in Grecia. Oare cat de mult si de des l-as cauta pe Zorba ACOLO?

Sa va povestesc o faza amuzanta de asta vara/toamna, de la Timisoara (caci festivalul s-a desfasurat la sfarsitul lui august si inceputul lui septembrie). Un prieten fotograf, care se plimba foarte multe, a spus ca si-a luat o excursie in Grecia imediat dupa ce a vazut spectacolul Zorba Grecul. L-am intrebat daca are legatura cu spectacolul, la care el a recunoscut: “Marturisesc ca nu am constientizat, dar cred ca da. Cred ca, inconstient, spectacolul m-a facut sa-mi doresc sa merg acolo.”.

Ajung la punctul 5, fara sa vorbesc de punctul 4, si spun ca Zorba Grecul este tipul de carte pe care o poti recomanda oricui, indiferent de varsta, de ocupatie, de gen literar (ori cinematografic) preferat. Cand esti fan SF, evident ca ai niste SF-uri preferate, niste filme ultra-nisate care ti se par geniale, dar care nu sunt pe gustul NEfanilor SF. La fel in cazul thrillerelor ori al filmelor siropoase.

De ce am pus acest punct 5 drept criteriu? De ce n-as putea avea drept carte preferata una specifica genului meu? Pai evident ca as putea, dar mie mi se pare ca o carte buna, una care MERITA acest titlu, trebuie sa fie una UNIVERSALA, una care transcede unui gen literar sau altul. Una care vizeaza doar fanii unui singur gen literar este o carte foarte buna, dar nu este atat de buna incat sa convinga si restul cititorilor.

Asa cum, cand eram student la facultatea de sociologie, consideram ca cei mai buni profesori nu sunt cei care pot fi intelesi doar de cativa studenti, ci aceia care pot fi intelesi chiar si de catre cei care n-au tangenta cu domeniul sociologiei. La fel si cu scriitorii: esti cu atat mai bun cu cat te adresezi unei categorii mai ample de cititori. Nu trebuie sa devii ultra-comercial, sa scrii banalitati, insa nici extrema cealalta, in care esti inteles de putini oameni, nu e de dorit.

De ce nu ma reprezinta cartea? Aici as putea sa scriu pagini intregi, poate chiar o carte intreaga. Nu voi scrie aici despre asta, ci voi spune doar ca am foarte multe de invatat de la persoane si personaje cu care, de fapt, nu am foarte multe in comun. Invat mai multe de la cei diferiti de mine decat de la cei care-mi sunt asemanatori.

Zorba Grecul NU este cartea mea preferata, tocmai pentru ca nu bifeaza punctul 4, dar este cea mai apropiata de acest concept. Daca as vrea sa ma laud cu ale mele cunostinte sociologice, v-as spune ca exista un ideal-tip de “carte preferata”, iar Zorba Grecul este cartea care se apropie cel mai mult de acest concept. Daca v-as fi zis doar asta, as fi fost fix cum nu-mi doream sa fie profesorii mei de la sociologie.

Zorba Grecul este o carte minunata, extraordinara, insa recunosc ca sunt influentat si de magnifica sa ecranizare. Simt ca am citit-o si ca o iubesc dinainte s-o fi citit efectiv. O iubeam inainte sa am un contact direct cu ea. Sper ca intelegeti ideea si senzatia.

Nu pot sa inchei fara sa va spun CINE SUNT si mai ales DE CE am scris acest articol aici. Emil Calinescu este numele meu si detin 11 bloguri. 5 dintre ele sunt link-uite aici, pe restul le descoperiti singuri.

Gazda mea de astazi m-a invitat sa scriu despre cartea mea preferata. Provocarea suna, de fapt, un pic altfel: sa fac recenzie la o carte pe care as recomanda-o oricand si oricui. Nu stiu ce intelegeti voi prin recenzie, insa definitia mea personala si blogosferica a recenziei este: Recenzie – acel articol prin care reusesti sa convingi cititorii sa citeasca o carte (ori sa vada un film/un spectacol de teatru). Si fix asta am incercat eu prin acest articol.

La final sunt putin invidios: articolul acesta a iesit atat de bun incat cumva ma oftic ca nu e publicat pe blogul meu. Insa apoi imi dau seama ca asa fac eu de obicei: guest-post-urile sunt, de fapt, cele mai bune articole ale mele. Pe vremuri se spunea ca cea mai buna marfa e cea data la export. Cam asa si cu articolasele mele.

Iar Zorba Grecul este, intr-adevar, o carte pe care o recomand oricand si oricui. Este printre putinele care are aceasta calitate.

Desspre Emil Calinescu nu va spun mai multe, a spus el destule, insa va marturisesc ca mie tare-mi place de el, pentru ca are puterea sa fie asa cum simte. E un copil inocent ascuns intr-un om mare, daca nu ma credeti pe cuvant, nu-i problema, urmariti-l si va veti convinge. 

 

La cererea invitatului m-am jucat un pic cu canva si cu…

zorba grecul

Reading Time: 4 minutesM-am gândit mult la cartea despre care să scriu, pentru că îmi este destul de dificil să aleg doar una. M-am simțit ca în momentele în care cineva din anturajul meu mă întreabă care este cartea mea preferată și, brusc, se face alb și nu îmi pot aminti nici măcar un titlu.

 

Răsfoind printre paginile din mintea mea, mi-am dat seama că știam deja cartea despre care voi scrie. Este aceeași carte pe care o recomand de câte ori am ocazia, este cartea care mi-a deschis drumul spre genul thriller, spre mister, spre logică, spre găsirea răspunsului pe baza gândirii analitice.

 

 

 

Despre „Fata din tren”

 

Personajul principal este Rachel, o femeie divorțată, dar încă ancorată în trecut și în relația pe care a avut-o cu soțul ei Tom. În fiecare dimineață, Rachel ia trenul spre Londra, unde pierde timpul până la întoarcerea acasă, pentru că nu are curaj să îi spună colegei de apartament că nu mai are o slujbă. Fără căsnicie, fără job, Rachel intră în depresie și se lasă pradă alcoolului. Se folosește de pahare de suc în care toarnă gin, singurul mod prin care poate uita de viața ei, de lipsurile pe care le are.

 

La polul opus, fostul soț Tom și-a refăcut viața, are o soție mai tânără și un nou-născut, ei locuind în casa pe care Tom și Rachel o aleseseră pentru ei și pentru familia pe care urmau să o aibă. Visurile lor au fost destrămate în momentul în care Rachel nu i-a putut oferi copilul mult dorit.

 

Din nefericire pentru Rachel, fosta casă este chiar în drumul spre Londra pe care ea îl parcurge zilnic cu trenul. Își vede casa, își retrăiește viața și se gândește la cum ar fi fost viața ei alături de Tom dacă ar fi putut avea un copil. Zi de zi, Rachel se adâncește în depresie, visând la o viață pe care nu o poate avea și privind pe geamul trenului. Astfel, vede un cuplu pe care îl consideră perfect; pentru că nu îi cunoaște, Rachel el spune „Jess și Jason” și se gândește cum ar fi să fie și ea ca ei.

 

Tabloul perfect zugrăvit de Rachel dispare atunci când o vede pe „Jess” cu un alt bărbat pe balconul casei și nu poate concepe ca străina aceea să își înșele soțul. La scurt timp, „Jess”, pe numele real Megan, dispare și întregul orășel începe să o caute, principalul suspect fiind chiar soțul ei, Scott.

 

Rachel se trezește în curând angrenată în viețile acestor personaje, intrând și în vizorul poliției care începe să bănuiască o legătură între ea și Megan.

 

 

Opinia mea

 

„Fata din tren” este printre primele romane thriller pe care le-am citit, fiind și cel care mi-a deschis apetitul pentru acest gen literar. Am empatizat mult cu Rachel, situația în care ea se află fiind destul de dificilă. Este evidentă depresia în care se află Rachel, stare pe care nu o poate depăși singură, alegând calea ușoară – alcoolul. Din nefericire pentru ea, nimeni nu o poate ajuta pentru că nimeni nu știe că este alcoolică și că nu mai are nici măcar job.

 

Cartea este scrisă din punctele de vedere ale celor 3 femei-personaje: Rachel – fosta soție a lui Tom, alcoolică și depresivă, Anna – actuala soție, femeia cu care a înșelat-o pe Rachel și Megan – străina pe care Rachel o vede din tren și bona fetiței Annei și a lui Tom. Într-un oraș micuț de la periferia Londrei, pare că toată lumea se știe cu toată lumea și că nimic îi nu poate perturba liniștea și aerul boem. Doar că liniștea aceasta e doar o mască pentru secretele locuitorilor, pentru aventurile lor, pentru tot c se întâmplă în spatele ușilor închise de parte de ochii iscoditori ai vecinilor.

 

Ca un thriller care se respectă, ceea ce vedem la suprafață este doar o momeală pentru a ascunde adevărul cât mai bine. Pentru mine a fost așa, mai ales că lucrurile iau o întorsătură tragică și persoana vinovată a fost fix cea la care nu m-am așteptat nici măcar un moment.

 

Cartea este scrisă într-un mod alert, fără înflorituri, fără pasaje plictisitoare, fiind un roman de debut perfect și original.

 

 

De ce vă recomand această carte?

 

„Fata din tren” este una dintre cărțile pe care le recomand tuturor celor care își doresc să citească un thriller bun, cu un subiect autentic și cu o acțiune bine pusă la punct. Am apreciat stilul de scriere al autoarei și modul în care a conturat personajele și în care s-a jucat cu ele, creând secrete, trădări, relații.

 

Oana a fost pentru mine o mare si frumoasa surpriza aflata pe “mosia” Superblog si desi nu i-am spus prea multe cuvinte, am trecut des sa o citesc. E un suflet cald, un om sensibil si  inteligent de la care am avut foarte multe de invatat. Puteti urmari povestea familiei sale frumoase pe blogul ce ii poarta numele OanaLambrache.ro si pe pagina de facebook adresata acestuia.

Imaginea este creatia Oanei.

fata din tren

 

Reading Time: 3 minutesCărțile sunt panaceu. Ele ne vindecă durerile de orice fel. Ele ne aduc zâmbetele în momentele triste. Ele ne oferă înțelepciune. Există o carte pentru orice stare și cel puțin o carte pentru orice om. Știu bine asta căci de când mă știu, am fost cu o carte în mână.
Mereu când am ocazia, recomand cărți. Le aduc așa, în discuție pur și simplu: „știi, ar trebui să citești cartea X, o să-ți prindă bine mesajul / povestea ei”. Ori mi se cere să recomand cărți pentru că mă pricep foarte bine la a combina cartea și omul. Sunt ca un somelier de cărți. Nu mă credeți? Vă ofer doar câteva recomandări și care vă vor cuceri cu siguranță!

Pentru cei care au nevoie de un strop de frumos în viețile lor recomand, de regulă, Mecanica inimii de Mathias Malzieu. Un soi de Micul prinț, dar pentru adulți. O poveste înduioșătoare pe alocuri cu tușe fanteziste de basm în centrul căreia se află un băiat cu un ceas în loc de inimă și dragostea lui pentru o cântăreață andaluză. O carte sensibilă de la un capăt la altul, presărată cu metafore, descrieri superbe și citate care rămân în minte… cum e și acesta:
„Ne iubim ca două bete de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sărutăm, ci provocăm «incendii». Cât sunt de înalt, de un metru șaizeci și șase și jumătate, corpul mi-e zgâlțâit de un cutremur de pământ. Inima evadează din învelișul-închisoare, se scurge prin artere, îmi ajunge în țeastă și se preschimbă în creier. Sunt tot o inimă, de la fiecare mușchi până în vârful degetelor!“ Mathias Malzieu, Mecanica inimii.

rcomandari de carte

Apoi, evident, celor care au nevoie și de ceva speranță le recomand Fata cu portocale de Joestin Gaarder. O fată misterioasă cu portocale, un băiat ce o urmărește până dincolo de granițe, un adolescent și o scrisoare de la tatăl său plecat în altă lume. Povestea asta îți înmoaie inima și îți arată că iubirea învinge chiar tot și că, da, există speranță în lume. E o carte pentru oricine, e scrisă cu sensibilitate, are un dram de inocență și unul poate un pic mai mult de mister, e imposibil să nu o iubești.
Pentru cei plictisiți, evident, un thriller e alegerea cea mai bună! Preferatul meu e Înainte să adorm de S.J. Watson! O carte unde nu știi ce se întâmplă când întorci pagina. De fapt, nici eroina nu știe, căci datorită unui accident, în somn uită totul despre ce i s-a întâmplat în timpul zilei. Își uită chiar și familia, iar când ești într-o situația ca asta cu greu îți poți da seama cine îți vrea binele!

Pentru cei cărora li se pare greu să-și împartă viața între carieră și familie, le recomand Lapte negru de Elif Shafak. În parte non-ficțiune, în parte ficțiune – cartea ne prezintă tulburările cunoscutei scriitoare înainte de a deveni mamă și modul în care aceasta le-a învins.

recomandare de carte
În fine, Grit de Angela Duckworth, ultima mea recomandare, e potrivită pentru toți cei care vor să exceleze într-un domeniu. Diferită de multe cărți motivaționale, cartea Angelei Duckworth ne arată cum succesul e un cumul de factori, în principal pasiune și perseverență. Grit este despre gândurile care ne trec prin cap atunci când dăm greș și cum acestea, nu talentul sau norocul, fac diferența.
Evident, acestea sunt doar câteva recomandări! Mai am și altele, dar vă invit să le descoperiți pe acestea mai întâi și veți fi convinși de abilitățile mele! Chiar există o carte pentru fiecare, trebuie doar să o căutăm sau, mai bine, să știm pe cine să întrebăm 😉

 

Aceasta recenzie vine de la Diana Gole, viitoarea detinatoare a trofeului Superblog, o voce puternica a blogosferei si o mare iubitoare de carti pe care o puteti citi pe blogul sau De-ale Dianei. Eu o urmaresc de ani de zile si o apreciez nespus.

Imaginile sunt create de Diana cu Canva.com