Chehov, Salonul numărul 6

Chehov, Salonul numărul 6

Până mai ieri erau Cioran, Camus, Shakespeare, Gogol şi Cărtărescu cei patru de sub pernă, acum sunt cinci, li s-a alăturat şi Cehov cu Salonul numarul 6.

Salonul numărul 6

Teatrul mi-era drag şi îl reciteam cu plăcere, dar ocolisem involuntar nuvelă iar surpriza a fost una uriaşă. Salonul numărul 6 nu voiam să-şi afle sfârşitul după nici 100 de pagini.

O societate incultă şi plafonata îşi pedepseşte crunt elitele prin izolare. Într-un spaţiu sterp orice resuscitare culturală e de prisos. Lumea continua să nu primească nimic condamnându-se parcă haosului ignoranţei.

Pe fondul acesta s-a scris povestea unui doctor fără vocaţie şi a unui pacient închis cu nebunii pentru că avusese doar nişte atacuri de panică.

Cei doi sunt singurii piloni ai adevărului când nimeni nu-i mai ascultă pentru că întâlnirea lor se face în salonul numărul 6, al nebunilor.

Cei doi, oameni de cultură, interesaţi de valorile înalte ale societăţii au parte de vieţii nepotrivite prin alegerile şi situaţiile în care sunt puşi consecinţă şi sfârşitul acestei treceri prin lume fiind etichetarea şi marginalizarea lor acolo unde doar forţa pumnului şi gratiile reprezintă legea.

Recomand cu căldură a fi citită alături de Mantaua.

Chehov „Salonul numărul 6” Pentru citate apăsaţi aici.

sursa foto internet

Da mai departe daca iti placeShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someone

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *