Cum am omorat-o pe Diana de Ana Musat

Cum am omorat-o pe Diana de Ana Musat

Cum am omorat-o pe Diana a fost un roman cu un foarte mare impact pe retele sociale si in blogosfera,  devenind  repede o carte extrem de populara. Eu, ca de obicei, ca cazut in capcana acestei popularitati si-am tinut sa o citesc neaparat, luna asta am si reusit sa fac asta. Aveam mari asteptari si imi doream sa gasesc atat intamplari si personaje extraordinare, cat si o scriitura frumoasa, eram chiar convinsa ca o absolventa de filosofie si de litere nu are cum sa nu scrie ceva deosebit. Asteptarile mele au fost, insa  prea nerealiste.

cum am omorat-o pe dianaPovestea cartii nu se deosebeste cu nimic de o una obisnuita, actiunea e usor incalcita si pe alocuri presarata cu situatii imposibile, iar personajele sunt confuze si nedefinite. Istoria e scrisa simplu, cu un limbaj  pe alocuri repetitiv. Autoarea e indragostita de scris, dar inca nu si-a consolidat stilul.

Cum am omorat-o pe Diana e un roman de debut nu prea departe de comercial care isi propuna sa surprinda, dar din pacate nu si izbuteste. Pe mine nu m-a impresionat si nici nu m-a determinat sa-l recomand ca fiind un roman bun.

Si ce prezinta? O poveste de iubire intre doua fete, o poveste plina de emotii si gelozii, de obsesii si dezamagiri, de asteptari si neimpliniri. Naratoarea este si cea mai activa prezenta din carte si e o fata solitara, fara de prieteni si repere care iubeste toamna si filosofia vietii. Totul se schimba cand o intalneste pe Diana, o fiinta deosebita si diafana de care se indragosteste la prima vedere. Aceasta Diana este in antiteza cu firea sa singuratica, dar care o cucereste oferindu-i tot ceea ce nu avea si mai ales iubire. Cele doua sunt oarecum complementare si isi traiesc povestea intens. Legatura lor amoroasa sfideaza regulile unei societati refractare, dar traverseaza si episoade de gelozie soldate cu despartiri si agonii profunde.
Prima dintre fete e atrasa de trecut si traieste in umbra copilariei frumoasa pe cand cealalta zboara spre zari de neatins. Prima miroase a frunze uscate, a doua a cirese amare, sunt ca si toamna si primavara, se atrag doar ca sa se respinga.
Relatia lor interzisa se sfarseste brusc cu o tradare a Dianei, tradare in urma careia cele doua se vor separa pentru totdeauna. Diana v-a pleca din tara, iar singuratica din oras, pleaca doar pentru a una de cealalta.

In viata naratoarei  apar si alte personaje cu vieti si istorii la fel de incalcite, lucru care nu va salva povestea, ci o va complica si mai tare.

Aceste personaje secundare sunt cu precadere barbati si graviteaza in jurul primei eroine iar Diana ramane doar o amintire dureroasa.
Aici intervine nevoia mea ca cititor de a parcurge pasaje care mai de care mai palpitante, care mai de care mai ample, care de care mai interesante, dar tocmai aici apare o sincopa in povestire. Cum am omorat-o pe Diana ia parca o pauza. Aceasta pauza va crea o prapastie insurmontabila, ca mai apoi sa ma arunce parca intro alta poveste, fara legatura cu idila romantica din trecut. Din clipa in care fata isi paraste orasul impreuna cu un amic totul e diferit. Istoria se rupe ca sa se innoade nefiresc mai tarziu si sa prezinte alt personaj mai putin interesant aflat in situatii imposibile si implicit, in umbra unei crime premeditate.
De asta odioasa fapta vor trebui sa fuga cei doi spre orasul pe care il parasisera in trecut si totodata spre casa Dianei, singura ascunzatoare sigura. Acolo se afla insa, Diana si…
Revederea dintre cele doua e dramatica pentru ca, le arata ca nu mai sunt la fel.
Sfarsitul romanului schimba realitatea pentru a dezvalui de fapt, adevarul. Diana e cu totul altcineva, ceilalti sunt diferiti si nimic nu e ce pare a fi.

Cum am omorat-o pe Diana a primit,  cu ingaduinta, doua stele de la mine. Am apreciat ideea in ansamblu, dar nu am inteles de ce situatiile s-au trunchiat fara a fi  incheiate, de ce cliseele au luat locul unui limbaj firesc si de ce finalul a ramas parca nespus.

Curiozitatea de a citi carti scrise de bloggeri se stinge incet, poate sunt prea obisnuita cu felul lor de a scrie, poate astept cu totul altceva decat scriu ei in cotidian, poate ca intelegem diferit literatura si de aceea nu gasesc volume scrise si pe gustul meu.  Nu reusesc sa gasesc un raspuns pentru entuziasmul cu care sunt primite si promovate astfel de carti, nu pricep cum pot unele persoane sa le califice ca fiind foarte bune fara sa le fi citit, nu stiu de unde placerea pentru literatura comerciala, dar repet, poate astept eu prea mult.

 

Da mai departe daca iti placeShare on Facebook2Share on Google+2Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someone

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *