la psiholog
04May

La psiholog cu depresia si lipsa de bucurie

Reading Time: 3 minutes

Lectia zilei de ieri a fost ca e necesar sa ma pun pe primul loc nu in defavoarea celorlalti, ci in favoarea lor si a mea. Intrebarea zilei de ieri pentru doamna psiholog a fost pot sa fac asta? Raspunsul dansei a fost categoric si simplu : Da. 

Am facut multe renuntari de vreo patru ani incoace, de cand am ramas insarcinata, unele justificate altele nu, dar care mi-au adus multe neplaceri. Din motivul asta am ajuns ieri la psiholog.

La psiholog

  • Am renuntat la tratamentul neurologic de la debutul sarcinii si imi planuiam sa il reiau la sfarsitul alaptarii, dar nu avut timp sa merg la un nou consult. In ziua in care m-am intalnit cu doamna doctor  care se ocupa de mine m-am simtit vinovata ca nu i-am mai trecut pragul Despre culpa asta am pomenit  negresit si mi-am dat seama ca puteam sa imi reiau tratamentul, puteam sa imi rup din timp si intro dimineata sa merg la cabinet, doar ca nu mi-am rupt.
  • Am renuntat la iesirile cu prietenii, iar acestia s-au plictisit de refuzurile mele ne-am trezit exclusa si singura. Scriind asta mi-am amintit de un articol al Andreei in care ea spunea ca isi creste fata astfel incat sa le fie bine amandurora. Eu mi-am crescut baiatul renuntand la mine si la viata sociala de care aveam nevoie. De fapt m-am autoexclus si m-am condamnat la izolare.
  • De asemenea am iesit fara copil foarte rar, ne-am permis un spectacol pe an.
  • Nu mi-a pasat sa-mi cumpar haine si acuma m-am pomenit ca mai am doar cateva purtabile, restul le pot utiliza la curatenie sau spre a le purta in casa.
  • La coafor doar m-am tuns si nu m-am mai ingrijit deloc,asa m-am pomenit cu o piele cu aspect neplacut si  cu unele fire de par total inestetice. Refuz sa cred ca imaginea din oglinda e a mea iara stima de sine mi-a ajuns foarte jos.
  • Timpul nostru in doi s-a redsu considerabil, e adevarat ca nu prea are cine sta cu copilul si el nu a lipsit de langa noi niciodata, dar cateodata simtim nevoia sa fim numai noi. Din toamna, insa David va merge la gradinita si atunci va fi putin altfel, vom avea cateva ore la dispozitie pentru noi.
  • Fiind o fire depresiva, am mai trecut prin mai multe stari de tristete, dar am incercat sa ma tratez singura, fara ajutor, fara psiholog, nu din mandrie, ci din lipsa de bani.
  • Nu am tratat nici depresia postnatanatala si de pe urma ei am ramas cu cosmaruri ingrozitoare si o teama constanta ca imi va lua cineva copilul. Am fost la un psiholog cu care nu comunicam eficient si rezultatul a fost nul.
  • Din dragoste pentru David l-am alintat si l-am lasat sa faca tot ce vrea, acum ma mir ca nu ma asculta si ca e un mic tartor santajist. Cu ajutorul terapiei vreau sa imi schimb impresia ca nu sunt o mama buna si ca trebuie sa actionez fara sa-mi pierd autoritatea si cu consecventa.
  • Am lasat la o parte tot ce imi placea, doar ca sa imi fac timp pentru joaca, asa am ajuns sa nu mai vad filme, sa citesc noaptea, sa urmaresc rar emisiuni care inainte imi intrau in programul saptamanal.
  • M-am ingrasat din nou destul de mult, ma simt ca un hipopotam urat si asta ma consuma psihic.
  • Sunt total apatica si in plus, sufar foarte mult de o lipsa acuta de concentrare, totul e alb in mintea mea.
  • Ma simt cea mai urata si mai proasta fiinta si parca toata lumea ar fi impotriva mea.

Dupa 6 luni de cand ma zbat in ape tulburi am decis sa schimb ceva, dar nu de una singura.

La psiholog a fost despre liniste, despre impacare, despre geseli asumate, despre lucruri si frustrari reprimate, despre amar si despre nevinovatie. Ora a fost prea scurta ca sa vorbim despre toate, dar am inteles ca nu sunt cea mai nasoala fiinta din lume, ca nu sunt o mama rea, doar ca am atitudini necorespunzatoare si inconsecvente. Fara terapia de sustinere, insa nu reuseam sa primesc aceasta confirmare, nu puteam singura sa inteleg ca e nevoie sa ma pun pe primul loc, pentru ca, baiatul meu are nevoie de o mama sanatoasa si vesela.
Am nevoie de timp si pentru mine , e nevoie sa ma regasesc, sa fac lucruri nu doar in virtutea inertiei, ci lucruri care sa ma bucure, de care sa ma bucur.
Am o motivatie mare, David, el nu are nevoie de mine trista.
Sunt niste chestiuni de corijat la mine, am o lipsa de curaj si o delasare de care se pare ca nu am scapat.
Astept cu atata drag urmatoarea ora de psihoterapie, astept cu atata drag sa pot schimba ceva, astept cu atata nerabdare sa fiu din nou eu.

la psiholog

Sursa foto femeie trista via unsplash.com

Please follow and like us:
Pin Share

15 thoughts on “La psiholog cu depresia si lipsa de bucurie

  1. Îți doresc izbândă deplină în lupta cu depresia! Nu ai voie să fii depresivă. Ai un soț, un copil minunat, ești tânără și puternică. Ieși la lumină! Lasă filmele și cărțile o vreme. Găsește-ți ocupații practice. Învață să tricotezi, dacă nu știi. Lucrează pentru ai tăi, dar și pentru tine. Plantează semințe și răsaduri în ghivece și îngrijește-le zilnic. Dacă nu ai balcon, pune-le la ferestre. Va fi minunat.
    Ieși des cu copilul afară. Uită-te în jur: sunt atât de mulți oameni care nu au bucuriile tale…

    1. Tocmai datorita lor imi caut echilibru. Cu florile am incercat, dar la tricotat nu m-am gandit, chiar imi e dor sa tricotez. Multumesc pentru gand, doamna.

  2. Îţi ţin pumnii să treci repede peste “pragurile” astea şi te îţi recapeţi încrederea în tine!

  3. Pingback: Scrisul o extensie a starilor mele interioare, uneori de liniste, alte ori de clocot | Roxana Trandafir
  4. Ceea ce ti se intampla tie este o etapa fireasca in “cariera” de mama. Insa, asa cum spuneam, este doar o etapa. Constientizarea asta si faptul ca ai inceput psihoterapia sunt lucruri mari. Incepe sa faci mai multe lucruri pentru tine si vei vedea cum starea de bine revine. Sa-ti fie bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *