Nu pot sa citesc!

Nu pot sa citesc!

Nu pot sa citesc, nu e o aberatie, nicio scorneala, ci o realitate de care ma lovesc de cate  ori deschid o carte.

Orice text devine imposibil de parcurs chiar daca eu faca eforturi. Literele mi se plimba dinainte, frazele se incalcesc si astfel lectura e prea putin inteligibila. Am incercat de mai multe ori, carti diferite, carti diferite, rezultatul a fost acelasi: Nu pot sa citesc!

M-am panicat. A fost un sentiment acut de neputinta. Dur si inedit totodata. Daca pana acum imi faceam din citit un refugiu acum ma gasesc in imposibilitatea de a parcurge doua pagini.

De ce oare nu pot sa citesc?

Pai,principalul vinovat e stresul, STRESUL ultimelor trei luni a fost major.

Anul asta mi-a adus multe blocaje. Unul fizic, cand m-am trezit ca un balon umflat cu heliu care abia mai facea doi pasi fara sa gafaie.

Altul psihic, fiindca nu m-am regasit in oglinda si nici in ceea ce devenisem si am ajuns cu ditamai depresia la psiholog.

Si al treilea emotional, cand o furtuna mi-a luat omul alaturi de care am stat 29 de ani zi de zi.

Cum as putea sa nu fiu stresata? Daca nu as fi mi-as pune semne de intrebare. Dar cum se gestioneaza stresul oare?

Cu rabdare, asumare si mai ales perseverenta. Orice recuperare a strarii de bine presupune un efort sustinut, vointa si mai ales rabdare.

La fel si in cazul cititului. Am incercat sa am rabdare cu cartile pe care le citesc. Daca le deschideam crezand ca nu pot sa citesc orice lupta era pierduta, astfel ca, a fost nevoie sa imi antrenez mintea sa vrea sa citeasca din nou. Nu a fost deloc usor, am reusit doar:

Concentrandu-ma asupra textului, fara sa imi fixez un anumit numar de pagini, fara sa caut a trage de timp daca lectura nu era eficienta, fara a astepta sa pot citi din prima.

M-am chinuit efectiv sa termin Raport catre El Greco, acum trebuie sa o reiau  de la jumatate. Am zis ca poate merge cu ceva usor, Ce-as fi eu fara tine?, dupa 20 de pagini am uitat-o pe noptiera, am trecut la Schopenhauer ca sa vezi exces de zel si…si am citit 5 pagini.
Am procedat gresit, insa aruncandu-ma dintro extrema in alta si citind neorganizat, rezolvarea era alta.

Am cautat sa aflu ce simt alti oameni aflati in imposibilitatea de a citi, raspunsurile au fost diverse, dar cel mai tare mi-a placut asta:

nu pot sa citesc

Multumesc, Bogdan. Asta noapte am reflectat la viitoarea ora pe care trebuia sa o dedic cititului si azi, mult mai linistita si mai impacata cu starea mea interioara, am citit 113 pagini.
Oh, da, Pantecele Parisului si povestea lui Zola ma cheama la ea constant. Abia astept sa vina seara.

Concluzia mea. Totul tine de felul in care imi tin in frau emotia. Raspunsul nu e la ceilalti, dar iti aduce acel declic necesar.
Cu nu pot sa citesc singura mi-am spus si astfel mi-am pus inainte o piedica, pot sa citesc, trebuie doar sa caut a ma echilibra din nou, din toate punctele de vedere.

Sursa foto

 

Da mai departe daca iti placeShare on Facebook1Share on Google+1Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someone

One thought on “Nu pot sa citesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *