pediatrie
05Apr

O internare la pediatrie cat zece lectii de viata

Reading Time: 3 minutes

O enterocolita acuta ne-a dus direct in pediatrie. Copilul era febril si avea scaune nenumarate, noi eram speriati si tristi, doctorii si ei cam nedumeriti ca am aterizat pe teritoriul lor. Nimic nu era bine, cu atat mai putin micutul. Dupa o investigatie prealabila, o perfuzie de hidratare, analize de sange si alte doua scaune moi doctorita a decis internarea cu o noapte de monitorizare.

Cel mai greu era sa-i spunem celui mic ca trebuie sa ramanem in pediatrie, pana in momentul acela il amagisem ca nu i se vor administra decat niste tratamente si vom pleca acasa.

Internarea la pediatrie

Uff.
A trecut si noaptea de luni sub monitor. Tensiometrul il masura la fiecare jumatate de ora, perfuzia curgea mai lent decat picatura chinezeasca si scaunele continuau sa apara. Nici la ora patru copilul nu dormea, desi era rupt de oboseala ochii nu i se inchideau deloc.
Noi ne zdrobeam mintea ca sa ne dam seama de unde a plecat toata criza, raspunsul nu venea insa, cert era ca gresisem undeva, ii dadusem sa manance ceva nu ii cazuse bine.
Sederea asta la pediatrie a fost cat zece lectii de viata, pentru ca, ne-a facut sa trecem prin toate starile din lume din care am inteles asa:

  1. Un copil febril care face caca des nu se trateaza acasa, daca simtomele si starea generala proata persista cel mai indicat este un consult de specialitate, cu cat mai repede cu atat mai bine.
  2. Cel mic intotdeauna da semne ca nu ii este bine, trebuie doar sa plec urechea spre el.
  3. Daca medicul recomanda internarea nu cer tratament la domiciliu.
  4. Copilul nu trebuie speriat cu injectiile sau cu venirea asistentelor. Sunt mandra ca David nu schita niciun gest de spaima cand vedea cadre medicale in preajma lui care ii aplicau medicatia.
  5. O analiza de sange poate decurge bine daca el nu priveste eprubeta si nici nu se gandeste ca i se ia  sange, ci comsidera, spre exemplu, ca da apa unui elefant.
  6. Recomandarea de a pastra micul pacient in perimetrul salonului nu e de colo, in spital sunt microbi peste tot. PESTE TOT.
  7. Interactiunea cu copiii poate fi periculoasa, schimbul de jucarii sau transmiterea de virusi reciproc pot sa aduca multe alte neplaceri, mult mai mari decat ar fi nevoie.
  8. Regimul alimentar nu se impune, e normal ca micutul sa refuze mancarea, doar ca trebuie sa se obisnuiasca cu el.
  9. Vizetele din afara de multe ori obosesc copilul bolnav asa ca, trebuie scurtate si rarite.
  10. Chiar daca e bolnav piciul trebuie sa aiba o minima de activitate. Jucariile de acasa sunt utile daca  sunt mici si o carte de colorat poate face minuni atunci cand te astepti.
  11. Mainile si tot ce intra in contact cu micutul trebuie dezinfectat, de obicei se pune in salon un flacon de dezinfectant.
  12. Cu fluturasul pentru tratament nu e de joaca.
  13. In spital lumea e diversa, copiii la fel, trebuie luati cu totii ca atare, fara nervi si stres in plus.
  14. Educatia face regula si in cazul interactiunii intre oameni.
  15. Ceea ce spune medicul curant trebuie urmat chiar daca nu ne place.

Dupa a doua experienta la pediatrie ne-am intors mai maturi. Suntem mai hotarati sa ne schimbam obiceiul alimentar si mai siguri ca nu vrem sa ne intoarcem acolo prea curand, daca se poate niciodata.
Pataniile cu oamenii si neplacerile vi le voi istorisi in alt articol.

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

pediatrie

Please follow and like us:
Pin Share

4 thoughts on “O internare la pediatrie cat zece lectii de viata

  1. Sănătate multa! Aveți grijă de voi, iar tu, mami capul sus și fii puternica! Dumnezeu este sus și va avea grijă de voi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *