Răsfăţul de acasă

Răsfăţul de acasă

Drumul spre casă e lung şi greu, dar cum ajung să-l fac rar nici că nu-i prea simt oboseala. Seara de ieri era caldă şi liniştită, parcă intrasem în altă lume. Liniştea atârna pe străzi că o lumină de sărbătoare. Lumea puţină şi lentă în mişcări mergea şi ea tot acasă.

 acasă

Aici bunicul ne aştepta cu zâmbet larg. Făcuse pulpe la gril şi cartofi prăjiţi, ştia că ne plac. Nici să ne dezbrăcăm nu am reuşit, că, el ne chema la masă, fericit că are pentru cine face ceva până şi farfuriile ni le-a spălat. Se bucura un pic că am ajuns… Doar un pic, cică, da` cine să-l creadă?

Răsfăţul de acasă a fost…

Dimineaţa, chiar dacă ne-am trezit târziu, cafeaua era caldă. Mâncarea pregătită şi cu drag pusă pe masă. Pentru el contează cel mai mult să ne ştie tihniţi şi fericiţi.

Cel mai mic moft ni-l îndeplineşte ca şi când ar fi o mare dorinţă, doar să deschidem gura şi totul s-a împlinit. Mi-am ascuns lacrimile, când, l-am simţit dezamăgit că nu mai poată se ne scoată la un suc, pentru că, îi e greu să meargă datorită tijelor ce le are.

Şi totuşi, la cei 80 de ani ai lui încă mai găteşte, are o memorie impecabilă, încă mai citeşte, încă îl mai interesează tot ce-i nou şi nimic nu-i scăpa. Tare mândră de el! E cel mai bun bunic din lume şi e al meu.

Asta-i doar o parte din poveste. Voiesc a scrie mult cu recunoştinţă, cu drag pentru tot ce-i datorez. V-am spus recent că, eu sunt aşa cum sunt şi tot ce sunt numai datorită lui. E un dar Răsfăţul de acasă.

sursa foto 

Da mai departe daca iti placeShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someone

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *