copil sensibil
Reading Time: 3 minutes

Copil sensibil şi frumos azi e ziua ta. Sper să faci din ea o sărbătoare, aşa cum din viaţa mea ai făcut de când ai binevoit să o binecuvintezi cu intrarea ta în ea. Şi nu doar astăzi să-ţi fie prilej de bucurie, ci toată viaţa care ţi se desfăşoară înainte.
Anul ăsta, dintre toţi cei şapte de până acum, am convenit împreună, a fost şi cel mai dificil, dar şi anul în care am învăţat cel mai multe despre noi, în care am fost mai mult ca niciodată împreună. Am învăţat să ne acceptăm schimbările şi să ne iubim aşa cum am devenit, căci ştii deja, minune dragă, viaţa e devenire.
Copil sensibil al toamnei, te-ai schimbat şi de multe ori m-ai luat pe nepregătite, însă pentru că m-ai ţinut de mână am învăţat să te urmez şi să te descopăr.

Am reuşit să văd ca ai crescut.

De acum te descurci cu toate sarcinile tale mici şi de rutină şi cauţi să ai şi altele din ce în ce mai grele. Nu mai strâng jucării. Le-ai strâns deja. Nu te mai întreb ce porţi. Alegi şi singur. Nu te mai îndemni să saluţi. O faci din timp. Te descurci şi singur la cumpărături şi urmăreşti cu grijă mica-ţi listă. Ai învăţat cu uşurinţă cum să-ţi faci ghiozdanul de cu seara şi care îţi e de luni până vineri tot orarul.

Ne uităm împreună la documentare şi ne jucăm cu cuvinte din ce în ce mai grele. Îmi pui întrebări din ce în ce mai delicate, care, nu doar că mă surprind, dar mă lăsa şi cu gura căscată, că de exemplu asta „-Mami, de ce am două ouă?” când te-am trimis la tatăl tău nu ai cedat, căci răspuns aşteptai tot de la mine. Curiozităţile tale îşi lărgesc spectrul. Ai crescut şi ai închis brusc etapa desenelor animate, cauti tot mai mult stiinta.

Copil sensibil, ai înţeles că pandemia este un lucru greu de dus şi te-ai adaptat cu şcoala online, deşi îţi lipseşte interacţiunea cu copii.

Mi-ai demonstrat că eşti mai mult decât generos şi-atunci când am fost bolnavă de strângeam banii de pe fundul sacului, mi-ai propus toată agoniseala ta din puşculiţa. Nu mai conta că adunaseşi acolo pentru role, ci era importantă intervenţia prin care urma să trec.

Apoi…
Ţi-ai descoperit plăcerea de a desena, dar ai avut şi maturitatea să renunţi pentru că nu ţi se potrivea.

Tot de la 7 ani încoace ţi-ai descoperit marea pasiune pentru matematică, azi manualul clasei întâi este pentru tine capitol terminat. Şi mie mi-a plăcut mult tare, îţi doresc să ai parte de profesori ca să-ţi pună aripi şi să-ţi întreţină pasiunea.

Copil sensibil şi frumos ai devenit timid.

Mă văd atât de mult în tine, dar aş fi vrut să îţi păstrezi curajul. Să nu te retragi, să nu te temi, să nu te ascunzi, să nu cedezi, să ai încredere în tine. Încerc să îţi înţeleg emoţiile, să te ajut să le conştientizezi, să le exprimi, deşi majoritatea vocilor din jurul nostru îţi spun că băieţii nu plâng. Tu să ai încredere în mine, nu-i ruşine să plângi câteodată.
Aş fi vrut să-mi vorbeşti mai mult despre ce ţi se întâmplă la şcoală şi de ce te-ai retras din cercul tău de prieteni. Aş fi vrut să îmi spui, nu să ghicesc, că acela pe care îl considerai cel mai bun şi-a găsit altă companie. Lacrimile tale mă dor şi deşi ţi le-ascunzi, încerc să-ţi explic că şi copiii se schimbă, sunt reci şi nedreoti, uneori. Totodată, de le-ai greşit cu voie sau fără de voie, ţi-am sugerat să le ceri iertare.
Cea mai profundă schimbare e aceea că nu mai ai curajul să spui ce crezi, cedezi prea repede şi te retragi în locul tău, tacut,  de teama respingerii şi a judecăţii celor de vârsta ta. Îţi e teamă să nu-i superi, să nu îi deranjezi şi să nu fii diferit în faţa lor, cu toate că aşa eşti.

Ai fost prima oara la tara si ai descoperit natura simtind si gustand universul si minunile naturii nealterate.

copil sensibil
Sper să faci faţa fiecărei schimbări şi să poţi aţi gestiona înţelept emoţiile.
Să mă ierţi că anul ăsta nu îţi pot oferi o zi la mare şi nici un cadou aşa cum îţi doreşti, dar las în cuvintele mele toate iubirea din sufletul meu.

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

8 ani de la casatorie
Reading Time: 3 minutes

Acum câteva zile, pe 21 septembrie, am împlinit 8 ani de la căsătorie. Mă uit cu consideraţie la tot acest timp şi îmi pare atât de preţios. Mă uit la noi şi îmi pare că ne ştim de-o viaţă, cu toate că, acelaşi timp a marcat în sufletele şi pe chipurile noastre schimbări definitive.

Cum eram când ne-am spus „Da!”?

Îndrăgostiţi ca în prima clipă în care ne-am văzut. Era o zi toridă de august, prima după ziua mea, atunci când soarele parcă ne-a fost cununat pentru totdeauna. A fost un sentiment ce nu îl mai avusesem niciodată, acela că mâinile noastre s-au cuprins definitiv.
Fericiţi că am reuşit să ne găsim, cu toate că, pe hartă ne despărţeau 488 de kilometri.
Nerăbdători să ne strângem în braţe copilul ce zvâcnea de viaţă în pântecele meu. Atunci aveam deja opt luni de sarcină.
Nesiguri asupra viitorului, căci multe ne mai stăteau împotrivă.
Dar hotărâţi să facem faţa fiecărei provocări.
Cu toate că fericirea se simţea în fiecare respiraţie, în inima mea erau două mari dureri, ca mama nu mai putea fi alături de noi în acel moment şi că bunicul nu a vrut să fie.
Îmi era teamă că nu mă voi reuşi să fiu destul de bună ca soţie şi nici ca mama. Nu îmi spusese nimeni ce să fac, cum să mă port şi nici nu există vreun ghid de viitoare soţie pe care să-l fi putut citi. Bebeluşul mai avea puţin şi venea să îşi primească viaţa iar eu nu ştiam nici cum să-l ţin în braţe. Un singur lucru mă liniştea, că auzisem de la mai multă lume ca nevoie e doar de iubire.

Cum suntem la 8 ani de la căsătorie?

Fericiţi. Împliniţi. Trei şi un motan. Puţin mai bolnavi, mai obosiţi, dar mai apropiaţi, mai siguri pe noi şi mai înţelepţi.

8 ani de la casatorie
Primul desen al lui David cu noi trei, avea trei ani cand l-a facut

Eu mă bucur că am luat cea mai bună decizie, aceea de a-l cere de bărbat, l-am ales pe cel mai bun. Cu el mă simt cea mai răsfăţă şi iubita soţie.
De-a lungul timpului ne-a fost greu să îi înfruntăm pe toţi pentru a rămâne împreună. Să ne găsim un loc, am umblat cu pruncul în braţe din chirie în chirie până să ne primim casa noastră. Să luptăm cu bolile ce nu m-au ocolit. Să gestionăm fiecare schimbare din viaţa noastră. Şi totuşi, ţinându-ne de mână am ajuns azi aici.
El e mai posac decât până acum, uşor mai irascibil şi mai somnoros, însă îmi este acolo încă din clipa în care deschid ochii şi până îi închid. Se dovedeşte acelaşi om hotărât şi demn de care m-am îndrăgostit. Are puterea să mă tolereze cu toate tristeţile mele strânse grămadă şi să-mi adune lacrimile atunci când eu nu le pot ţine. Face tot ce eu nu pot face. Îmi dă forţa.
În toţi aceşti 8 ani de la căsătorie au fost câteva momente în care ne-am îndepărtat, momente în care comunicarea nu mai era verbală şi fiecare avea atenţia îndreptată spre altceva, eu spre copil, el spre ale sale pasiuni.
Ne-am regăsit abia când am realizat că nu ştim să funcţionăm decât împreună.
Suntem mândri de David   si împreună cu el suntem cea mai frumoasă familie. Trebuia să vă las pe voi să spuneţi asta, dar mi-a luat-o inima înainte.

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

Sursa foto arhiva personala si unsplash.

8 ani de la casatorie

 

 

Reading Time: 2 minutes

Am cinci ani ma asezam cu greu pe marginea patului si ii ceream tatalui tau sa-mi puna ghetele, eram obosita dupa o noapte de contractii false, dar in aceasi masura eram si tare nerabdatoare. Venise cea mai importanta zi, imi era teama, dar mai mult imi era drag, imi era frig, dar ma bucuram ca-i toamna. Iti multumeam ca tu ai decis sa fi Noiembrie al sufletului meu melancolic. Stiam ca de acum o sa iubim toamna amandoi. Taceam ca sa nu scap vreun gand, caci erau toate numai pentru noi, tu din pantec erai singura fiinta vie ce putea sa ma auda.
Si acum, la cea de-a cincea ta aniversare, avem tacerea noastra magica si stii ca atunci cand tac si te iau in brate vreau sa iti spun atat de multe:
Ca te iubesc mai mult decat iti pot a spune. Cum ma bucur de toate lectiile pe care mi le dai in fiecare zi. De la inaltimea celor cinci ani ai tai poti sa fi intelept si sa ma surprinzi. Ca fiecare zi de 11 noiembrie devine speciala, acum mai mult ca o constientizezi si ii spui categoric: E ziua mea! A ta sa fie, te-ai nascut intr-o zi aparte si sper sa ai un parcurs aparte, printre altele ti-am spus ca te-ai nascut in aceasi zi cu Dostoievski, dar si cu Stefan Banica, as vrea sa poti parcurge drumuri la fel de pline de frumos ca ale lor, as vrea sa se stie de tine candva iar eu, batrana si mandra sa scriu tot despre tine.
Eu si tatal tau avem cel mai bun baiat din toata lumea. Credem in el, il sprijinim, ii dam aripi. Si azi cand inca dormi punem la punct aniversarea copilului nostru, cea ce inainte sa vii tu ne parea amandurora imposibil.

Aniversarea copilului nostru trebuie sa decurga asa cum iti doresti.

Sunt curioasa ce ai sa spui azi astfel incat sa pastram, inca avem mesajul de anul trecut pe care il lasai tatalui tau cand nu raspundea: ” Buna, Tatiii, sa-mi aduci un cadou, am patuu aniii!”
Astept sa vezi cum vei reactiona la vederea casei de marcat pe care ti-o doreai atat de mult.
Sa vad tortul de anul asta cu o poza diferita, stiu ca te va bucura ciocolata din care e facut si nimic nu va fi mai savuros decat imaginile in care mananci din ei.
Stii deja ca nasii nu au putut ajunge, dar ai maturitatea sa spui ca nu te-ai suparat si-ai inteles.
As vrea, daca ne lasa vremea sa ne bucuram de ziua asta printre frunze.
Sa alergi sa sa imi arati fiecare descoperire. Sa imi repeti la nesfasit ca natura e frumoasa si ca iti place luna ta, noiembrie pentru ca toamna e galbuie si pe sus si pe jos.
O sa ma intrebi din nou cum va fi la aniversarea copilului de 6 ani, dar pana atunci mai e mult, Noiembrie al sufletului meu. Eu ma bucur de azi cu o intensitate  nemaintalnita.
A trecut timpul intr-o viteza naucitoare, dar iti multumesc ca m-ai invatat sa ma bucur de acum. Sa ma umplu de tine. Sa te respir. Sa te tanjesc. Sa te tin in brate asa incat sa nu imi fie nici o clipa dor.
 

34 de ani
Reading Time: 2 minutes

Am implinit 34 de ani cu ochii in lacrimi, plang de cateva zile fara sa ma consola, anul trecut pe asta vreme bunicul tinuse sa imi spuna ca e posibil sa fie ultima aniversare a mea la care e prezent. Nu l-am crezut, de fapt nu am vrut sa il cred si l-am amagit cu sperante inutile. De fapt, acum cred ca el simtise ceva si chiar tinuse sa imi spuna ca trebuie sa pretuiesc clipa.
As fi vrut sa o pot pretui fara sa ma gandesc ca peste doar trei zile e parastasul lui de pomenire. Plang pentru asta, plang de dor, de neputinta si de neimpacare.

Am implinit 34 de ani gandindu-ma la ce am facut bun pana acum.

La felul in care m-am schimbat de anul trecut. La baiatul meu si la fiecare lectie invatata de la el.  Ma gandesc la cat de grea mi-a fost pierderea si cum am inteles ca un drum sfarsit nu e un sfarsit, ci un alt inceput, un alt drum. Azi, cu 34 scris in frunte am inteles ca fiecare an este o schimbare. O asumare.
Concluzia mea la 34 de ani e ca viata nu e o lupta, ci o continua cautare.
-de adevaruri.
-de fericiri mici, acelea pe care le cautam in fiecare zi.
-de prieteni simpli si sinceri,
-de raspunsuri
-de vise realizabile.
-idei care sa imi dea aripi.
-de locuri noi.
-de mare draga si plina de frumos.
-de provocari carora sa le fac fata.
-de lucruri din care sa invat ceva.
-de carti care sa ma urce cate o scara.
-de ganduri care sa ma vindece.
-de fapte bune.
-de timp cu fiul meu.
-timp pentru sotul meu si relatia noastra.
-de linisti datatoare de speranta.
-de culori vii si pasteluri care sa umple goluri.
Asa intentionez sa plec in anul asta. cu gandul ca maturitatea m-a facut sa ma simt implinita si responsabila de fericirea mea. Sa ma bucur de fiecare zi, sa pretuiesc clipa.

vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

34 de ani
Sursa foto 34 de ani

60 de ani
Reading Time: 2 minutes

Azi ai fi implinit 60 de ani, mama…. e 19 ianuarie zi care,  pentru mine, a ramas a ta. Privesc in urma si te vad tot tanara si frumoasa, mi-e greu sa asociez cifra asta cu tine, in fond e doar o conventie timpul asta, important e cum ai ramas in mintea mea.

Stii, mama? Daca ai putea sa fi acum cu noi am putea sa-ti aratam:

– Cat de bine ne e impreuna.
– Cum face David cate-o sotie care ne umple de zambet.
– Cat de frumoasa e noua noastra casa mare.
– Unde ascundem jucariile seara.
– Care ii e poezia preferata.
– Panorama minunata atat si ziua cat si noaptea de la fereastra noastra.
– Ca stim sa ne bucuram de lucrurile simple.
– Biblioteca pe care am invatat sa o aranjez de la tine.
– Cana mare din care beau ceai. Si tu beai ceai dintro cana mare.
– Cum stiu sa gatesc, mai ales Gordon bleu pe care-l prepar dupa reteta ta.
– Ca imi place foarte tare sa calatoresc si ca descopar magia locurilor mari, la fel ca tine.

60 de ani

– Cum stie David sa cante “la multi ani”, ti-ar fi cantat, azi ai fi implinit 60 de ani, mama.

– Ce gust are fericirea unei familii implinite.
– Ca mi-a ramas de la tine tot ce mi-ai lasat. Am luat in suflet si mi-e bine.
Mi-l imaginez pe fiul meu in bratele tale in timp ce ii arati norii in linistea diminetii. Cum va furisati ascunzandu-va de noi pe dupa copaci. Cum l-ai fi aplecat asupra florilor ca sa le vada frumusetea mai bine. Ca ai fi zambit daca l-ai fi imbaiat. Incercand sa-i canti asa cum numai tu poti. Sa ii pui lingurita in mana stangace. Cum l-ai fi plimbat cu liftul, asa cum faceai cu mine, ca sa uite de teama. Citindu-i din orice carte.

Azi ai fi implinit 60 de ani, mama si sunt sigura ca ti-ar fi placut sa fi bunica. Si nepotului i-ar fi placut de mama lui mare.
Ti-am mai scris intre timp, asa ca pentru mine, ca sa nu pierzi niciun an dintre acestia. Totusi cu mine esti mereu cand te chem, intrun mod cald iti simt prezenta. Te strig cand mi-e greu, te strig cand sunt fericita, te strig caci nimeni nu ma mai opreste.
Acum, ca mama nu vreau sa pierd nimic, sa nu mi se fure copilaria copilului meu si niciodata sa nu stam deoparte.
Pentru zilele putine in care am fost impreuna, multumesc, mama.
Am pus o frumoasa poza cu tine, o meriti, te privesc si plang incercand sa uit ca nu mai esti aici.
Azi ai fi implinit 60 de ani, mama…

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

Reading Time: 2 minutes

Surazi in somn. Surazi visand poate la ziua asta speciala. Zi speciala pentru ca e a ziua ta. Ziua de 11 noiembrie in care ai schimbat vieti. Vieti care pana atunci parca nu aveau nici un rost. Rost care tu l-ai pus pe un fagas al fericirii. Fericire la care nici nu visam. Nu visam pentru ca nu aveam suficienta putere. Puterea noastra ai devenit TU.
Tu cel care urla din rasputeri la prima intalnire cu lumina. Tu cel care doar la pieptul meu te-ai linistit spunandu-mi fara vorbe: “Te iubesc, mama!”
Era acum trei ani prima noastra declaratie de iubire.
Iubire care de-atunci creste mereu. In fiecare zi cu o forta imaginabila.
Am simtit ca ma iubesti atunci cand imi mangaiai sanii plini de lapte dupa prima masa impreuna.
Ma iubeai si cand intorceai capul la fiecare miscare a mea.
Si atunci cand te-ai cuibarit pe burta mea adormind in cautarea alinarii unei dureri provocate de colici. Ma iubeai cautandu-ma noapte de noapte si atunci cand zambeai multumindu-mi ca m-am trezit pentru tine.
M-ai iubit cand ai plans nevrand sa adormi fara mine.
Era iubire si strangerea puternica de deget.
Si mai apoi cand primul cuvant a fost: “Mama!”
Eram incantata sa te privesc evoluand de la miscarile cu capul inainte prin pat, la rostogoliri ample. De la tarari constante si incapatanate, pana la sederi hotarate in fund. Parca erau toate pentru mine, o declaratie si un alt “Multumesc”.

Primii tai pasi au fost spre mine.
Te-ai plimbat in parc stangaci incercand sa imi cauti confirmarea.

Cautai frunze pe care sa mi le asezi in poala. Iubesti toamna ca si mine. Tu esti nascut toamna, esti Toamna mea cea mai frumoasa.
Te-am privit jucandu-te si apoi m-ai chemat la joaca.
Ne jucam mult de atunci.
Ai descoperit fiecare lucru si te-am simtit incantat aratandu-mi tot ce ai aflat. Cand iti era frica de noua descoperire in bratele mele fugeai.
Ai invatat sa urci scari in timp ce eu iti uram in gand ca toata viata ta sa fie precum o scara pe care sa fi capabil sa o urci, privind-o ca pe o demna provocare.
Ai pus hainele la spalat si vasele in chiuveta ca sa ma ajuti.
Ai ras din toata inima privind un pepene urias si-ai vrut sa ne pozam pe masa cu el.
Ai plans cand am plans si te-a durut orice durere a mea.
Acum ma tii de mana la fiecare drum lung, imi pui papucii cand eu nu pot sa ma aplec. Imi dai toate cate ti le cer, pentru ca, ai invatat sa faci lucruri singur.
Am descoperit o alta iubire comuna, iubirea pentru mare.
Iti multumesc pentru toate zilele petrecute impreuna, n-am fost niciodata despartiti de la acel prim 11 noiembrie.
E 11 noiembrie al tau si al nostru. Ziua aceea magica
Iti multumesc pentru acest dar, pentru tine, iti multumesc ca m-ai ales pe mine si vreau sa fii mandru de asta, pentru fiecare clipa impreuna, pentru fiecare joc, pentru fiecare descoperire si pentru fiacre “Ce e aia?” rezolvat.
Iti multumesc pentru imensa ta Iubire.
Tot cu iubire,
Mama ta.

33 de ani
Reading Time: 2 minutes

Acum 33 de ani, tot intro zi de marţi, veneam în braţele mamei cu un hohot de plâns. Eram mică, foarte mică, nici un kilogram nu aveam, aşa că, îi era temă să nu mă frângă şi mă îmbrăţişa mai rar.

Peste un timp m-am separat de ea din motive independente de noi şi i-am dus dorul în fiecare zi, dar mai ales de ziua mea.

Fiecare 2 august era pentru mine o pată neagră în calendar. În copilărie mi se pregăteau petreceri la tara pentru care nu eram decât un motiv şi nu o sărbătorită.

Oamenii mari ce se strângeau pentru mine petreceau între ei uitându-mă intrun colţ al grădinii. Seara, aproape de fiecare dată, se termina cu o ceartă între ai mei, iar eu adormeam cu lacrimi în ochi întrebându-mă unde greşisem?
Mai târziu, după ce euforia petrecerilor s-a terminat pentru că nu mai mergeam la ţară m-am trezit mereu singură în camera mea, fie cu nasul aplecat asupra unei cărţi, fie în faţa calculatorului căutând companie. Plângând.
La 29 de ani s-a schimbat  totul, îl întâlnisem pe EL iar zilele mele au început să numere frumuseţea  din ele.
La 30 aveam o burtă imensă şi veselă care îmi făcea sufletul să cânte.
La 31 ţineam un mic rege la sân şi mă plimbam prin parc fericită zâmbind, alăptând, iubind, explorând fericirea.
La 32 o mânuţă mică stătea în mâna mea cu gingăşie şi la fiecare pas mă întreba “ce e asta, mami?”

Azi, la 33 de ani, vocea clară a regelui mic îmi cânta “muţi ani, mama mea dragă”.

Încă mi-e dor de mama, încă mă inteapă în suflet amintirile dureroase, încă mai suspin cu povara singurătăţii în gând, dar ziua mea nu e despre asta, ci e despre:
– Fiecare lucru frumos pe care reuşesc să-l fac.
– Toate gândurile bune pe care le-am primit.
-Imbratisari nenumarate.
– Despre “aici şi acum”, nu despre vremuri trecute.
– Despre cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată. Un castel din cuburi.
– E despre puterea de-a iubi fără teama.
Ziua mea e despre dragoste pur şi simplu.

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

33 de ani
sursa foto

32 de ani
Reading Time: 2 minutes

Pentru mine criza de la 32 de ani s-a transformat in fericire peste noapte, pur si simplu, ca si cand o zana buna s-ar fi milostivit si la o atingere de bagheta mi-a transformat cenusiul in curcubeu.

  • Anul asta, la 32 gasesc ca totul poate fi si cum imi doresc. E suficient sa vreau asta!
  • Anul asta la 32 am deja experienta ca mama.
  • La 32 mai sper ca v-om avea o casa.
  • Imi doresc sa construiesc fericiri mici si mari.
  • Cred in realitatea imediata si puterea de a schimba viitorul.
  • Am devenit putin egoista, lucru propus spre remediere.
  • Valorific mult mai usor tot ce am reusit sa fac de una singura.
  • Am dorinte realizabile pentru mine, sot si copil.
  • Asteptari realiste de la tot ce ma inconjoara.
  • Planuri bine trasate si scrise minutios si atent.
  • Sperante suficiente.
  • Si credinta in imposibil.
  • Regret doar ca lucrurile nu mai pot fi indreptate si am parte doar amintiri pline de tristete.
  • Iubesc tot ce e in jur.

Assta sunt eu la 32 de ani.

2 august nu mai e de-o vreme doar o pata in calendar.
Nu petrec, azi iubesc noua viata si tot ce am facut in ea. Mi-as fi dorit ca sio mama sa fie cu mine, as fi vrut sa o iau in brate. as fi vrut sa serbam anii astia impreuna, dar din pacate ea e departe. Cand o chem vine, dar niciodata ca sa ma ia in brate…

Nicioadata nu am simtit o mai mare fericire, pentru ca niciodata nu am crezut ca o merit. Am fost educata sa-mi accept conditia si sa nu cer nimic, nici macar iubire si atunci cand am primit-o a venit ca o avalansa si m-a luat prin surprindere.

Multumesc intamplarii ca a avut grija de mine.

Sotului meu pentru intreaga lui devotiune.

Si fiului meu pentru fiecare zi de fericire.

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

32 de ani

SURSA FOTO