Bunicul si baiatul meu s-au nascut amandoi in aceasi luna, noiembrie, la o diferenta de 80 de ani;
Au ochii ageri ai inteligentei si puterea de se impune.
Verbul lor preferat e a “putea” si nimic nu sta in calea dorintei lor de-a face lucruri multe singuri.
Le place amandurora dimineata si la prima raza de soare zambesc parca sorbind o energie de nicaieri.
Se dau in vant dupa povesti, (stra) bunicul bun povestitor, (stra) nepotul bun ascultator.
Ale lor sunt fructele toate cate au mai ramas pe undeva.
Pentru ei cea mai importanta prezenta feminina sunt eu.

Stiu sa se tina in brate si bunicul si baiatul meu

Rostesc cu putere tot ce le sta in suflet.
Cand sunt singuri canta si vorbesc la niste telefoane cu disc, doar pentru amuzamentul celui mic.
Cel mare dintre ei cedeaza privirii umede si rugatoare atunci cand ii spune “mai stai”.
Ii urmaresc dand si primind explicatii despre cel mai simplu lucru gasit imprejur.
Animalele sunt o dragoste mare a lor, mai ales cainii.
Beau apa cu placere, uneori se intrec pentru ca piciul sa rada in pahar.
Spun amandoi “multumesc” si “te rog”.
Se bucura la vederea unor lucruri simple.
Intotdeauna le duc dorul si cand ii prind ii strang la piept pe amandoi.
As vrea sa mi-I gravez in suflet ca o urma adanca in nisipul plajei eternitatii mele.

Tace si il priveste ore in sir.

Il tine la piept asa cum ma tinea pe mine cand eram copil.

Ma prezinta in fata lui ca si cand as fi cea mai buna fiinta din lume.
Ii iubesc fara margini pe amandoi.

Incearca sa il rasfete la fel de mult pe cat m-a rasfatat pe mine.

Il ajuta sa se exprime prin gesturi.

Sunt tot ce am mai drag si mai de pret, fara ei as fi singura, goala, incompleta. trista..

Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.

Sursa foto internet