carti pentru copii
Reading Time: 2 minutes

Daca e sa vorbim despre carti putem sa avem o discutie pana maine seara, insa daca e sa ma intrebati de unde cumpar carti, va spun ca de-o vreme cumpar carti online.

Mi se pare mult mai rapid, mai usor, mai practic. In orasul meu librariile sunt pe cale de disparitie, la fel si anticariatele si atunci aleg varianta cea mai practica, achizitia titlurilor online. Cumpar ce-mi doresc fara riscul prea mare de anu fi in stoc, platesc fara grija restului si astept livrarea fix la usa mea. Ce sa-mi doresc  mai mult?

O data cu varsta am vazut ca imi schimb atitudinea si prectia fata de carti. Daca inainte citeam foarte multe carti de poezie, asa incat il veneram pe Eminescu la fiecare deschidere a gurii, acum citesc carti de non-fictiune, intamplari adevarate, memorii, jurnale si alte carti din viata cu care pot sa ma identific.

Acum am impartit biblioteca in doua parti, partea mea cu de toate si partea fiului meu unde stau doar carti pentru copii. L-am deprins de mic cu ele si cu acest loc dedicat lor de unde le luam si le reasezam dupa le-am citit. E important sa ii citesc celui mic chiar si atunci cand parca nu aude, chiar daca nu pare sa inteleaga, chiar si atunci cand ma ajunge obosela e important sa nu uit de povestea de noapte buna. Mi s-a spus ca abia dupa trei ani va incepe sa inteleaga sensul unei povesti, insa eu i-am citit inca de cand imi asculta inima batandu-mi pe dinauntru si astfel la 3 ani si jumatate am facut schimb de roluri, el era povestitorul si eu ascultatoarea. Mare reusita, nu?

 

Va marturisesc ca am evitat povestile clasice ale caror impact negativ ar putea cauza copului emotii puternice, dar si pe acelea care i-ar inocula frica sau teama de moarte. Am preferat sa ii citesc povesti cu si despre animale sau sa inventez povesti in functie de etapele pe care le traversa sau care raspundeau intrebarilor sale din viata de zi cu zi.

 

carti pentru copii

Acum citesc cu precadere pentru mine, dar mai ales pentru mine cartea Nu exista Copii rai de Janet Lansbury si incerc din rasputeri sa corectez greseli pe care le-am facut cu sau fara voie in educatia lui. Sa invat sa ii tin companie si sa-l sprijin cand are nevoie de mine. Sa am rabdare, sa am rabdare, sa am rabdare. Sa il inteleg si sa nu il lipsesc de cel mai important sentiment de care are nevoie: De iubire.

Carti pentru copii sunt o multime.

Cele de colorat simple cu peisaje sau animale pe care le-am colorat impreuna fara ca eu sa-i vanez greselile, ci doar sa i le arat.

Acelea care aduc povestile bunicilor inainte si de care ne bucuram impreuna fara a trezi emotii puternice cum spuneam.

Cartile care dezvolta abilitati si dezvaluie notiuni matematice.

Acelea pe care le urmarim pentru ca ne supun mintea unor jocuri logice.

Alegerile se fac cu rabdare, in functie de varsta, de aptitudini si de nevoi si nicio carte nu e de prisos.

***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.

Sursa foto arhiva personala.

 

 

 

 

Reading Time: 3 minutes

M-am hotarat sa devin prost a fost pentru mine o provocare, atat la prima cat si la a doua lectura, cartea lui Martin Page m-a facut sa reflectez asupra absurdului situatiilor din societatea in care traim. E o societate a nonsensurilor, a valorilor inversate si a lipsei de consistenta, una in care cei inteligenti se simt marginalizati si inutili. Read More

Reading Time: 3 minutes

Cititorul din peşteră de Rui Zink nu este o carte pentru copii cum am auzit prin târg vorbindu-se, nu, este o analiză crudă a vieţii culturale de azi, care suferă cumplit şi e înlăturată că pe un mare rău la marginea societăţilor şi a conştiinţei. În volumul de faţă autorul prezintă printr-un joc matur destinul nedrept al cărţilor în zilele noastre. Şi, culmea Cititorul din peşteră devine cartea manifest pentru citit.

Read More

Reading Time: 3 minutes

Cum” dansează pe dinăuntru” un bărbat ursuz şi obtuz avea să îmi dovedească Ove atunci când mă facea să plâng, până la el credeam că asta-i imposibil. Dacă nu aş fi citit înainte recenzia Danei probabil că nu aş mai fi parcus o altă carte scrisă de un blogger, dar Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman e excepţia de la regulă. Povestea nu m-a cucerit din prima, dar Ove m-a atras in dans, la dansul pe dinauntru. Read More

Reading Time: 3 minutes

Tocmai am închis Şoareci şi oameni de John Steinbeck şi am un mare nod în gât. Cartea asta mi-a făcut sufletul ghem de mai multe ori, o senzaţie dureroasă, atât de dureroasă încât la final aveam lacrimi în ochi.

Şoareci şi oameni nu e voluminoasă, dar e atât de plină de stări şi sentimente de parcă paginile ei puţine nu le mai cuprind.
Povestea prieteniei lui George şi Lennie se desfăşoară în plină criză economică, când doi bărbaţi buni de muncă, unul mărunţel şi ager la minte şi altul înalt cât o namilă dar sărac cu duhul îşi caută de lucru pe la ferme pentru a supravieţui. Read More

Reading Time: 2 minutes

Cartea fericirii de Nina Berberova este una dintre cele mai frumoase cărţi pe care le-am citit anul ăsta. După cum v-am spus mă ţin departe de titluri care par a sublinia idei mari sau categorice, atunci când am luat în mâna volumul Ninei Berberova m-a dus gândul la Istoria iubirii, care, a fost o mare dezamăgire, dar ştiind că ruşii scriu bine i-am dat credit felicitându-mă apoi, pentru că, nu m-am lăsat pradă unui gând apriori. Read More

Reading Time: 4 minutes

Castelul Pălărierului de A.J. Cronin.  Am terminat de citit cartea azi dimineaţă şi până în momentul ăsta frânturi din ea mi se plimbă în minte, e limpede, Castelul pălărierului m-a marcat. Mi s-a strâns inima la fiecare punct culminant al poveştii şi mi s-au umezit ochii în fata fianalului tagic şi previzibil pe care îl are. Este cartea mea preferată de anul ăsta, cel puţin până în momentul de faţă conduce detaşat

Read More

Reading Time: 2 minutes

Eleganţa ariciului de Muriel Barbery.  De la începutul anului şi până acum mi-am pus în cap să citesc, mult, chiar mi-am făcut o provocare pe goodreads căreia speram să îi pot face faţă. Până acum nu m-am descurcat extraordinar, dar de când am înnoit abonamentul la bibliotecă mi-am impus şi timp pentru lectura.
Al doilea pas a fost să-mi fac o listă de cărţi şi-am vrut să caut titluri pe care prietenii mei din blogosfera le-au citit iar pentru mine sunt noutăţi.

Şi atât de mult mi-a plăcut cartea încât am plasat-o în rândul celor mai bune de anul ăsta. Cu siguranţă am să o recitesc cândva.

Dincolo de nota ei pretenţioasă, Eleganta ariciului este un manifest la adresa societăţii actuale, o atitudine nobilă şi plină de fineţe faţă de toată superficialitatea şi prostul gust al oamenilor.

Renee şi Paloma, cele două personaje centrale ale romanului deşi aflate în antiteza datorită poziţiei sociale se întâlnesc prin prisma structurii lor caracteriale şi al intereselor comune. Amândouă îşi povestesc viaţa într-un jurnal şi amândouă vor să scape de lumea în care trăiesc.

Prima, o femeie rafinată şi inteligentă cu un aspect fizic neplăcut ce lucrează ca portăreasa de ani buni la un bloc de oameni bogaţi şi familii cu pretenţii de intelectuali care, nu sunt decât nişte fanfaroni snobi şi mediocrii. Paloma, o tânără adolescenta ce face parte din cercul celor bogaţi, dar a cărui statut intelectual o plasează peste nivelul familiei sale de care mereu se ascunde şi al celor care o înconjoară.
Renee şi Paloma au felul lor de a refuza să ia parte la mocirla comună celorlalţi şi îşi ascund calităţile, dacă bătrâna portăreasa îşi ascunde cu încăpăţânare nivelul abordând o mutră indiferentă, tânăra precoce îşi propune să se sinucidă chiar de ziua ei.
Cele două se întâlnesc şi îşi descoperă latura ascunsă astfel vieţile lor se animă frumos devenind prietene şi chiar confidenţe.

Totul ia o turnură nouă când în viaţa blocului apare un locatar nou, Kakuro, un japonez remarcabil şi de o rară ţinuta morală ce atrage atenţia tuturor şi reuşeşte fără să facă nimic special să afle adevărata natură a celor două pete de culoare din rândul vecinilor săi. Palomei îi simte înclinaţiile şi îi devine uşor prieten, iar lui Renee îi “citeşte” înfăţişarea şi îi desluşeşte pasiunile şi datorită motanului sau Leo, care poartă numele francez a lui Tolstoi.
Între cei trei este o înţelegere tacită, se leagă o trainică prietenie. Toţi îşi căuta compania şi au o interacţiune restrânsă.
Finalul face că traiectoria personajelor să se definească deşi este unul dureros, dar remarcabil pentru ideea centrală a scriiturii.
Chiar dacă autoarea face de multe ori uz de cunoştinţele sale filosofice şi lectura devine sofisticată, romanul este demn de luat în serios.

Nota mea 4 din 5.

Cartea o puteti cumpara de pe Libris si de pe Elefant.

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.

 

Eleganţa ariciului de Muriel Barbery

Reading Time: 2 minutes

Pas cu pas de Klaus Iohannis. Discursul în romana stricată a lui Iohannis nu m-ar fi convins să-i cumpăr cartea niciodată, i-am cumpărat-o din curiozitate, însă vroiam să ştiu cum a evoluat acest om devenit parcă peste noapte, cel mai important din ţară. Nu-i puţin lucru şi dacă ar fi să-l citez aş spune: “şi se poate”.

Read More

femeia in alb
Reading Time: 3 minutes

Femeia în alb de Wilkie Collins. Până să deschid această carte Wilkie Collins era pentru mine doar un nume, acum e cu siguranţă în rândul autorilor preferaţi, atât de mult mi-a plăcut Femeia în alb, autorul merit ape bună dreptate comparaţia cu Edgar Allan Poe.

Un roman captivant cu o lectură fascinantă această scriere te învăluie şi te ţine cu sufletul la gură de la primele până la ultimele rânduri.

Viaţa Laurei, a lui Walter şi-a lui Marian face subiectul amplu al unei poveşti poliţiste extrem de palpitante.

Walter, un profesor de desen sensibil şi foarte talentat, dar supus sărăciei este angajat să susţină lecţii de pictură în casa lui Federik Fairlie pentru nepoata acestuia, Laura de care se îndrăgosteşte iremediabil.

Elevă sa, Laura Fairlie este o domnişoară pe cât de frumoasă pe atât de sensibilă, care, datorită temperamentului sau şi-a supuşeniei de care dă dovadă va fi supusă unui rău tratament de către cel care urma să-i fie soţ.
Marian, sora vitregă a Laurei este o femeie practică, ageră şi deosebit de inteligenţă, nu prea frumoasă, dar cu un suflet devotat şi generos care va fi capabilă de sacrificii de dragul surorii ei mai mici.
Chiar în drumul spre noul său loc de muncă, Walter întâlneşte o femeie complet îmbrăcată în alb care îi atrage atenţia şi datorită apariţiei sale neaşteptate în toiul nopţii, dar şi pentru că remarca bine reşedinţa unde trebuia să ajungă profesorul ca şi când nu i-ar fi deloc străină.
O dată ajuns profesorul îi mărturiseşte lui Marian despre întâlnirea cu femeia în alb şi îi pomeneşte cuvintele ei. Sora Laurei îşi aminteşte că mama sa vitregă avea o protejată care locuise mai demult în casă şi astfel îşi arata interesul pentru a descoperi enigma femei ce părea a avea mintea rătăcită. Astfel începe o poveste interesantă, Walter fiind acela care vrea să îi descurce iţele.

O vreme totul se petrece într-o armonie continuă, o linişte aproape paradisiaca îi face fericiţi pe cei trei protagonişti, însă aceasta se curmă în momentul în care iubirea dintre profesor şi elevă este evidentă.
Marian intervine cu prudenţă îndemnându-l pe Walter să plece pentru a nu păta reputaţia Laurei care era dată spre ai fi soţie unui baronet influent.

Îndurerat şi resemnat tânărul pleacă departe avântându-se într-o aventură cu viaţa, iar cele două surori rămân neajutorate în mâna unor vânători de averi, escroci şi fără scrupule.
După Laura devine soţia logodnicului sau, Sir Percival, un bărbat perfid şi rău cu interese băneşti, soarta celor două surori pare pecetluită.

Din dragoste pentru sora ei şi pentru a o proteja, Marian se supune şi îşi asumă toate riscurile pentru a desluşi taina cumnatului ei. Încercarea nu este deloc uşoară, pentru că, în drumul ei se pune un om la fel de inteligent, dar periculos şi viclean care îi dă peste cap toate acţiunile.
Intervenţia aceleaşi femei în alb care o avertizează pe Laura că are un soţ însemnat cu semnul diavolului ce ascunde un secret de temut pune cele două surori serios pe gânduri. Traiul nu le e deloc uşor, tratate cu superioritate şi asprime sunt captive într-un cămin anost având ca paşnici oameni fără suflet ce fac se folosesc de ele doar pentru foloasele materiale.
Într-un final, spre aşi atinge scopul, soţul Laurei şi prietenul său, şarlatanul Fosco îi fură Laurei identitatea şi o închid într-un ospiciu, în faţa lumii fiind declarată moartă.
Marian trece peste orice obstacol pentru a fi de ajutor neajutoratei şi duce sacrificiul până la extrem, fiind capabilă doar de devotament şi iubire.

Cu o poveste plină de suspans, intrigă şi mister, dar în acelaşi timp romantică şi încărcată de sensibilitate, Collins îşi construieşte personajele perfect conturate spre maturizare.
Rafinamentul şi intriga romanului dau acestuia o încărcătură aparte pe lângă care nu poţi să treci nepăsător.

Nota mea 5 din 5.

Cartea poate fi cumpărată de libris şi elefant.

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.

femeia in alb