acolo unde canta racii
Reading Time: 4 minutes

Cartea Deliei Owens „Acolo unde cântă racii” e ultima carte pe care am citit-o, nu mi-a plăcut extraordinar, dar mi-a atras atenţia datorită lirismului sublim cu care descrie natura. Dacă ar fi fost posibil să o citesc acum zece ani cu siguranţa m-ar fi impresionat şi emoţionat mai tare, însă, acum, cu mintea raţională, nu pot să empatizez pe deplin cu personajul feminin şi povestea lui dramatică.
Acolo unde cântă racii este, cu toate acestea, o carte foarte bună care m-a ţinut lângă ea şi m-a determinat să îmi doresc a transforma canalul de youtube într-unul despre cărţi, aşa după cum vă mărturiseam aici.

Pendulând intre trecut şi prezent romanul crează o atmosferă romantică, misterioasă, dramatică şi atât de frumoasă… toate astea prin lecţia de supravieţuire a naturii prin ea însăşi. Povestea Kyei vine doar să sublinieze această trăsătură unică a naturii de a rămâne sălbatică, intactă, împotriva tuturor acţiunilor umane.

Kya, fetiţa mlaştinii, trăieşte acolo unde cântă racii intensitatea unui abandon, abuzul unui tată dependent de alcool, nedreptatea unei societăţi marcate de prejudecăţi, povara unei naivităţi, frumuseţea unei iubiri curate şi revelaţia culturii. Cu toate acestea, povestea este, pe alocuri, forţată, ceea ce îi ştirbeşte din farmec.
Kya Clark, încă din frageda pruncie este condamnată la izolare chiar de fiinţa care îi era cea mai dragă, mama ei, care, sătulă de abuzurile soţului alcoolic pleacă pentru totdeauna luând doar 3 din cei 5 copii cu ea. Al doilea care o părăseşte este Jodye, fratele ei şi el satul de comporatamentul tatalui, iar de atunci nimic nu va fi la fel. Fetiţa rămasă singura în mijlocul mlaştinii îşi strigă durerea plângând după mama şi vorbind cu pescăruşii.
Kya şi tatăl ei au o relaţie rece, nedreaptă, el o abandonează înainte de a pleca de fapt, pentru ca, patima îi ocupa tot timpul. Singurul lucru bun pe care îl face pentru ea este acela că o învaţă să pescuiască. Apoi, fără nici o remuşcare, pleacă şi o lăsa pradă singurătăţii.
Kya şi societatea din afara mlaştinii, una plină de prejudecaţii care îi pune etichete o ridiculizează şi o marginalizează din inerţie.

Kya şi Tate trăiesc tot  o poveste nedreaptă. Băiatul este acela care, din dragoste, o învaţă să citească, îi aduce darul cărţilor, o împinge spre cultura şi o susţine în toate.  Pe de alta parte, o ajuta să se descopere că tânăra femeie şi nu o necinsteşte, deşi e greu să reziste ispitei femeii pe care o văzuse crescând. In clipa când pleacă la studii şi nu mai dă nici un semn de teama este respins de Kya nedrept. Nu e dispusă să îi mai dea nici o şansă, pentru ca, şi el o lăsase singură, ea uită parcă tot ce îi dăruise de fapt Tate.
Îl alege pe Chase, don Juanul orăşelului care îi vinde iluzia căsătoriei şi  îi fură puritatea din dorinţa de a o avea ca pe un trofeu. Contrar tuturor aşteptărilor, Chase o iubeşte, dovada stând într-un pandantiv primit de la Fata Mlaştinii de care nu se desparte până în ziua morţii lui, cu toate că se căsătorise deja cu altă femeie. Moartea acestui tânăr avea să îi schimbe viaţa şi să o marcheze definitiv, punând-o chiar şi sub acuzaţie.
Kya şi natura revelatoare, cea care o ajută să fie puternică, să meargă mai departe şi să devină o cercetătoare remarcabilă. Învăţată de mică să descopere şi să aprecieze fiecare cotlon, să cârmuiască barca pe mare şi prin mlaştină contra tuturor valurilor şi intemperiilor, bătătorind cărările cu piciorul Kya învaţă să descopere şi să aprecieze sălbăticia şi frumuseţea înconjurătoare. Cu imboldul lui Tate, fata mlaştinii devinw cercetătoare din ţinut şi munca îi e e realmente publicată si sustinuta.


Dacă am înţeles emoţia copilei rămase fără mamă, magia primei iubiri în mijlocul apelor, pasiunea pentru natură, nu am putut să rezonez cu câteva aspecte. Fetiţă foarte mică lăsată singură într-o colibă reuşeşte să supravieţuiască momentului deşi nimeni nu îi dă nici o indicaţie. Poate să se organizeze vândă peşte şi să supravieţuiască cu o putere mult peste vârsta ei. Acela ca din mândrie nu merge la şcoală, pentru că e marginalizata şi nu face nimic pentru a se apropia de oameni. Dar si ca deşi simte că apropierea de Chase îi face rău, îl alege parcă pentru a se răzbuna pe Tate. În sălbăticie se naşte un savant, ceea ce e mult peste orice aşteptare. De la cărţile pe care Tate i le dăruieşte, pasiunea ei pentru natură şi plăcerea de a citi, Kya livrează spre lumina tiparului mult prea mult material. Înţeleg formarea profesională a autoarei, însă atribuind atatea cărţi unei femei din Mlaştina este de departe o sforţare.

Dacă vreţi să citi o carte în care natura se releva aşa cu e,  o carte care cânta, care emoţionează, care este în felul său un poem al frumosului, citiţi Acolo unde cântă racii. Tărâmul acele unde pescăruşii îţi pot fi cei mai loiali prieteni când totul pare a fi pierdut.

Cartea poate fi cumpărată de la libris, elefant şi emag.

Pe Goodreads i-am dat două stele, de acolo am luat si poza.

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.

carti greu de citit
Reading Time: 2 minutes

“Nu am sa termin niciodata cartea asta, e una extrem de greu de citit.” Asa imi spuneam punadu-mi pe genunchi volumul Spre far al Virginiei Woolf si tot atunci mi-a venit in mintea si idea unui articol despre carti greu de citit. Am convingerea ca si voua vi s-a intamplat sa intampinati dificultati in lectura vreunui volum si tocmai de aceea vin cu o intreaga lista si va indemn sa faceti si voi una.

Carti greu de citit pentru mine au fost:

  1. Spre far de Viginia Woolf unde actiunea e deosebita si chiar lipseste cu desavarsire. Pe la jumatatea cartii iti dai seama ca nu s-a intamplat mai nimic notabil si… si asa continua.
  2. Tiganiada de Ion Budai Deleanu, cu toate ca a fost considerat primul mare scriitor roman cu cartea asta mi-a distrus doua saptamani din viata mea de licean. Un limbaj greoi si o actiune al carei fir nu il prindeam ,Tiganiada a fost prima carte pe care am aruncat-o in fundul bibliotecii sperand sa nu mai iasa de acolo si sa apara la Bac.
  3. Cu greu am parcurs si Orbitor de Mircea Cartarescu si pentru ca autorul nu imi inspira nimic, dar si pentru ca, in cartea de fata nu am gasit decat niste simapse moarte. Nu am inteles de unde si de ce atata promovare.
  4. Caderea Constantinopolului am inchis-o dupa primul paragraf, cel a executiei si mi-a spus ca nu e pentru mine.
  5. Critica ratiunii pure, unde Kant rade de mine si ma face sa ma simt inferioara.
  6. Versetele Satanice de Salman Rushdie- era sa ma faca sa renunt, de multe ori pentru ca era greu sa tin ritmul.
  7. Idiotul a trebuit sa incep cartea lui Dostoievski de trei ori ca sa o termin. Dar am terminat-o.
  8. De veghe in lanul de secara, despre care am scris aici si care, imi doream sa se termine o data.
  9. Adela de Garabet Ibraileanu a fost deosebit de obositoare datorita stilului imposibil al autorului.’
  10. Biblia- pentru mine a fost o carte greu de patruns si de inteles, cred ca nu sunt singura.

Acestea sunt cele care mi-au venit in minte acum, daca mai gasesc mai fac un articol.

 

 

Voi ce ati citit cu greu?

***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.

carti greu de citit

 

Sursa foto unsplash.com

Reading Time: 2 minutes

Viaţa e uşoară, nu îţi face griji este continuarea cărţii lui Agnès Martin-Lugand , Oamenii fericiţi şi beau cafea, si daca am citit-o pentru că de obicei nu las cărţile neterminate, alt motiv la finalizarea primului volum nu am avut. După acesta de-al doilea am remarcat , insa o schimbare radicală a firului narativ, dar şi o acţiune mai amplă, cu încărcătura de care are avea nevoie. Read More

Reading Time: 4 minutes

Filmul Soţia călătorului în timp mi s-a părut un film incomplet, făcut în fugă, golit de emoţie şi plictisitor. Aşa l-am judecat căci despre cartea omonima am auzit doar lucruri bune. Ieri i-a venit şi acesteia rândul, când, am ales-o din multitudinea de titluri de pe lista mea “de citit”, pentru că, îmi doream să citesc o poveste de iubire dramatică. Soţia călătorului în timp de Audrey Niffenegger , insa m-a lăsat rece.
Am căutat alte recenzii pe net, toate cele pe care le-am citit sunt pozitive. Să fiu defectă? Să mă fi devenit mai insensibilă? Nu, e o chestiune ce ţine de gust, sunt cărţi care îţi plac şi care nu îţi plac. Mie asta nu mi-a plăcut deloc şi tocmai de asta mă încumet să scriu despre ea. Read More

Reading Time: 3 minutes

Am vrut să mă întâlnesc cu o carte adolescentină serioasă şi am ales cartea Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade pentru asta. Are acel parfum nostalgic al perioadei interbelice şi între toate cărţile de gen putea să-mi aduca matur firea adolescentului de atunci.
Numai că acum perspectivele mele s-au schimbat şi nu am mai găsit romanul la fel de special ca şi în anii de liceu. Read More

Reading Time: 3 minutes

Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea de Agnès Martin-Lugand a fost cartea care a deschis anul meu literar, eram prea amorţită ca să continui cu Numele Trandafirului şi aşa că mi-am ales o scriere mai uşoară pentru a-mi depăşi starea. M-am oprit la volumul de fata din două motive, pentru că dezvăluie o grea perioadă pe care şi eu o traversez, cea de cumpănă a doliului şi al doilea, pentru că, autoarea e un fost psiholog. Credeam că am găsit exact ce îmi lipsea, dar m-am înşelat. Read More

Reading Time: 2 minutes

Despre lucrurile simple de Mihaela Rădulescu. Începuse bine, eram gata să cred că Despre lucrurile simple va fi o carte interesantă, însă Mihaela Rădulescu cu iubirea de sine excesivă reuşeşte să destrame până şi ideile bune.
După primele pagini am avut senzaţia că se va scrie despre lucrurile simple cu toate femeile de vârsta ce se afla în cumpene ori nu au niciun reper pentru a trece de crizele existenţiale, doar că, trecerea în revistă ale acestor aspecte este făcută succinit iar autoarea nu face altceva decât să vorbească despre ceea ce ştie mai bine, despre sine.

Despre lucrurile simple

Despre lucrurile simple pe care ea ştie şi poate să le facă.

Ea cea care îşi iubeşte trupul şi care are reţete de frumuseţe ideale. Ea care ştie să se pregătească cu trei zile înainte pentru o şedinţă foto.
Ea cea ambiţioasă care s-a ridicat de jos tocmai cu această trăsătură de caracter.
Ea cea care iubeşte cu mare patos pe cel care îi era soţ la acea vreme, Elan.
Ea cea care aştepta cu nerăbdare să fie mama şi s-a redefinit după ce-a dat viaţa.
Ea care îşi pune copilul în centrul universului arătându-I toată lumea.
Ea cu ambiţia ei de fier slăbeşte după alăptare.
Ea cu atuul de a fii persona publică ajunge în preajma unor oameni excepţionali.

Nu sunt lucruri pe care să nu le fi citit în altă parte, nici idei practice pentru o viaţă de vedetă, ci o sumă de laude la adresa ei.
Până şi înşiruirea de nume sonore că: Florin Iaru, Constantin Bălăceanu Stolnici, Florin Piersic şi multe altele nu face decât să îi afişeze lauda.
Nu am înţeles de unde entuziasmul cititorilor, eu una nu i-am dat mai mult de o stea, nu pot. E o carte ca o copie a unui jurnal de femeie simplă. Nu vă pierdeţi timpul dând valoare lecturilor care nu contează.

Nota mea 1 din 5. 

Cartea poate fi cumparata de pe Elefant.ro

 

 

Reading Time: 2 minutes

Înainte să te cunosc de Jojo Moyes are o poveste ce se desfăşoară într-un peisaj idilic, acolo unde nu ar trebui să ajungă nici durerea, nici întristarea şi nici moartea dar…
Viaţa lui Will Traynor, prinţul din această poveste, capăta o turnură neaşteptată după un teribil accident. Tânărul frumos, bogat, plin de viaţă şi pasionat de lucruri şi sporturi extreme pierde totul intro zi ploioasă în mijlocul străzii, unde îl loveşte o motocicletă şi rămâne tetraplegic.

Cenuşăreasa din poveste, Louisa Clark, fata cea mai şleampăta şi mai ştearsă din orăşel face parte dintr-o familie săracă şi gălăgioasă a cărei ajutor financiar este. Şi ea pierde totul când rămâne fără slujbă dintr-o cafenea. Conjunctura o face să ajungă la poarta castelului familiei Traynor, castel pe care nu-l observase niciodată, acolo urmând să “îl înveselească” pe cel rămas în scaun cu rotile aproape complet imobilizat.

Povestea curge fluviu, iar Înainte să te cunosc se desfăşoară ca un roman modern, fără înflorituri şi personaje de remarcat. Pun scriitura simplistă pe seama stilului jurnalistic care autoarea e obişnuită, cu toate astea recunosc, că aş fi avut o oarecare pretenţie.
Revenind la personaje o menţionez pe Camilla Traynor, mama ce ar face orice doar pentru a-l salva pe fiul ei. Femeia cu o alură de doamna de fier reuşeşte să ascundă o mare sensibilitate şi o profundă durere. Zbaterea ei şi încercarea ei de-al scoate pe Will din depresie capăta adâncimi dramatice.
Tatăl tânărului e mai mult absent, el neimplicându-se şi încercând parcă să scape de povara pe care fiul sau o reprezenta aşa imobilizat cum se afla.
Intro astfel de familie misiunea tinerei zbanghii şi vorbareţe va fi una dificilă.
Ea e obligată să nu renunţe şi de către mama lui Will, dar şi de către propria-I familie ce atârna şi mai tare de banii pe care îi aduce acasă.
Constrânsa din ambele părţi, nesigură, dar ambiţioasă continua să-l ajute pe tânăr.

Aşa după cum aţi ghicit, cei doi se îndrăgostesc unul de celălalt în încercarea de a se înveseli. Asta se întâmplă într-un mod banal ceea ce îmi displace.
Dar ce-mi place la această carte? Modul în care e scrisă nu mi-a plăcut, povestea mai are multe de făcut pentru a fii frumoasă, totuşi mi-au plăcut două caratere.
După doamna Traynor, cel mai tare l-am plăcut pe Will pentru inteligenţa şi dragostea de libertate pe care le manifestă neîngrădit. Avea o demnitate şi o frumuseţe interioară foarte frumos ilustrate.

Camilla şi Will vă vor ajuta să citiţi cartea, chiar dacă nu e una spectaculoasă.

Cartea poate fi cumparata de pe Libris.ro si Elefant.ro

Înainte să te cunosc

Nota mea 2 din 5

 

Reading Time: 3 minutes

Eu sunt femeie de Maria Cristina Tudose Despre Eu sunt femeie nu sunt multe cuvinte de spus, e o carte simplistă, narata parcă de o adolescentă întârziată fără experienţă în amor şi în ale scrisului. O poveste confundată total într-un banal prostesc, lipsit de frumuseţe, aproape monoton căreia îi lipsesc cu desăvârşire întâmplările şi până şi patosul iubirii

Am fost entuziastă citind descrierea acestui roman sperând că o să mă confund cu eroina, pentru că, la rându-mi am căutat iubirea online. Plecând de la această premisă, cartea din faţa mea primise mai multe şanse decât celelalte.
Am aşteptat şi-am căutat febril o iubire pătimaşă, o febră necontenită în căutarea fericirii, îmi doream să simt cum se sparge bariera virtuală, cum se descoperă cei doi îndrăgostiţi şi… şi nimic din toate astea nu s-a întâmplat.
Maria, o tânără asemeni tuturor tinerelor din lume îşi duce existenţa intro căutare perpetuă a iubirii şi a fericirii. Constrânsa de propriile frustrări are o viaţă solitară şi tristă căutându-şi un suflet pereche în valurile internetului unde îl întâlneşte pe Vlad, bărbatul misterios şi distant ce îi va câştiga încet şi sigur inima.

Relaţia lor are de la debut o interdicţie, Vlad îi cere să nu se îndrăgostească de el, evident că sufletul femeii calca interdicţia şi încearcă să şi-l apropie. Îşi proiectase în minte o imagine perfectă a lui, găsind în toată conversaţia pe care o purtau omul de care credea că are nevoie, Maria se visă pentru totdeauna alături de el, Vlad o respingea cu tărie.

Dialogul lor e unul ridicol, situaţiile sunt de o naivitate ieşită din comun, în timp ce Maria aşteaptă un semn de la cel iubit el se îndrăgostea de altcineva.

Plângând în singurătatea casei sale cu telefonul în mână şi ascunzând calculatorul sub pat, Maria pierde ocazia de-a fi fericită.
În vremea asta o aştepta Paul, cel care întotdeauna o făcea să se simtă iubita şi frumoasă, să se simtă femeie, dar pe care femeia îl respinge cu încăpăţânare visând în continuare la Vlad.
Când în sfârşit ajung să fie împreună jurându-şi iubire, Maria care îi iertase escapadă cu cea de dinaintea ei, îl lăsa liber pe cel de pe net şi se despart.
Asta e istoria celor două iubiri, fără nicio sinusoidă, fără niciun tremur, fără protagonişti parcă.
Există, însă un loc aparte unde tânăra raniţa în dragoste îşi trage inima, în casa străbunicilor, acolo unde învăţase să iubească şi să devină femeie.

Evocându-şi elogios trecutul şi bucurându-se de o altfel de dragoste, cea a familiei, ea reuşeşte să îşi depăşească dezamăgirea.
O altă femeie reper în inimă şi în viaţa ei este străbunica Elena, o ţărancă plină de înţelepciune şi umor îi dă poveţe, o susţine şi încă îi mai desenează un model de femeie, în ciuda vârstei de 90 de ani.
Cartea de faţă îi este insuflată de femeia model care declară răspicat: Eu nu sunt baba, Eu sunt Femeie.
O lectură facilă pe care nu o recomand decât în cazul în care vă e dor de vacanţele din casa bunicilor, ceva mai epic nu există. Aruncată în cursa comercialului, Eu sunt femeie nu este nicidecum o lecţie de viaţă, ci doar o bulă de săpun intro mare imensă..

Citate am scris aici

Nota mea 1 din 5.

Cartea poate fi cumparata de pe Libris.ro si Elefant.ro

 

 

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.Eu sunt femeie de Maria Cristina Tudose

Reading Time: 3 minutes

Panza de paianjen de Cella Serghi nu a fost o surpriza placuta pentru mine cu toate datele pe care le stransesem despre ea inainte de a o citi. Am crezut ca un roman autobiografic plin de melancolie si de sensibilitatea marii, o carte ce a primit aprecierea lui Camil Petrescu nu ar putea sa ma surprinda decat in mod placut, dar m-am inselat.

Desi Cella Serghi foloseste cu maiestrie cuvintele, vrajeste cu metaforele sale, construieste caractere delicate, nu reuseste sa scoata povestea din monotonia unei vieti rutinate si banale.

 

Diana Slavu, eroina plina de rafinament si frumusete a romanului ajunge sa confunde cu monotonia povestii pe care o traieste.
Nascuta intro familie saraca, Diana lupta pentru a castiga dragostea mamei sale care o privea cu raceala si o trata cu o indiferenta dureroasa. Cu tatal sau vesnic lefter fetita are o relatie incordata pana cand ii accepta iesirile galagioase, dar il accepta, pentru ca, totodata ii descopera si latura blanda. Sora mai mica, Maricica nu face altceva decat sa o invidieze tot timpul si pentru orice.

Asupra acestei familii planeaza un secret din trecutul mamei, secret ce va ramane nedeslusit, dar lasa sa se dezvaluie banuiala ca Diana nu ar fi fata omului care o creste, ci a unui fost iubit al celei care i-a dat viata.

Nici continua alergatura dupa bani si nici lipsa lor nu o va marca pe Diana mai tare decat o va face marea. Pe malul ei isi petrece copilaria si se va simti vesnic legata de acest loc magic.
In adolescenta, cand frumusetea I se coace, tanara juna intalneste o fata a carui prezenta o va marca, Ilinca Dima, o fiinta insignifianta, dar bogata o va cucerii definitiv pe sirena de la Mangalia. Devenind prietena cea mai buna a Ilincai, Diana nu face altceva decat sa isi etaleze si mai tare farmecele si sa capete incredere in sine.

Ilinca in tot acest timp duce o viata de spectator si o venereaza pe frumoasa blonda pentru entuziasmul si dezinvoltura ei. Tocmai prezenta noii sale prietene o va face pe cea dintai sa simta saracia ca pe o panza de paianjen care se tese continuu tinand-o pe loc, acoperindu-i nazuintele si visele.

Ajunge sa-I fie rusine de statul ei social si sa-l renege si incearca sa se desprinda din aceata capcana numita panza de paianjen.

Diana paraseste Bucurestiul, orasul in care locuieste, pentru a petrece o vacanta la mare. Acolo, in zgomot de valuri, soare aramiu si o veselie continua se indragosteste iremediabil de Petre Barbu, un pictor care si el iubeste marea, dar e vesnic trist si nu raspunde cu aceleasi sentimente incercarii Dianei de a se apropia de el. Aceasta dragoste platonica o va urmari toata viata, tipologia lui Petre Barbu o va influenta definitiv in alegerile viitoare.
In bratele lui Michi Ioanescu ajunge din dorinta de a scapa de saracie si de a da curs intentiei mamei de a casatori. Michi provine dintro familie bogata, asa dupa cum tanara isi doreste, dar se afla in totala opozitie cu firea ei visatoare.

Pe Alex il intalneste pe malul marii la Balcic si se indragosteste din nou. Asemanarea dintre Alex si Petre exercita  o putere magnetica asupra femeii. Aceasta noua situatie facand-o sa se arunce in bratele barbatului si sa traiasca o iubire, curata, adolescentina, adevarata.

Pentru ca inca era sotia lui Michi, Diana traieste acut si adanc o depresie simtindu-se batrana si obosita desi pe umeri nu poarta multi ani. Panza de paianjen se intinde sa o sufoce.
Atunci cand alege intre cei doi barbati, afla ceva ce o va destabiliza, sotul o inseala la randu-i.
Nici macar cu Alex nu e fericita, incercand sa-l pedepseasca mereu pentru ca da atentie si altor femei.
Fiecare intamplare e notata de Diana in niste caiete ce le incredinteaza Ilinca atunci cand fuge de trecut. Ilinca o descopera abia in timpul lecturii si ii imprumuta parca experienta dramatica.
O viata povestita in caiete, o incercare de autodepasire esuata, o eroina frumoasa, dar totusi stearsa care, nu isi depaseste rutina.
Asemanarea romanului Cellei Serghi cu cel semnat de Camil Petrescu, Patul lui Procust, ma face sa numesc si incercarea scriitoriceasca drept fiind una lipsita de originalitate, o idee imprumutata pana la refuz, o poveste si un parcurs fara sinusoide si fara lucruri care sa te faca sa tresari.

Nota mea 2 din 5

Cartea poate fi ccumparata de pe libris.ro

 

Panza de paianjen de Cella Serghi

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.