Amprenta neplăcută din cartierele sărace ale capitalei, Baicului, un cartier mic şi pestriţ vecin al Pantelimonului îmi este de 6 luni şi jumătate casă. M-am adaptat uşor cu toate de prin jur, mai puţin cu mizeria şi decibelii boxelor date la maxim.
Cartierul ăsta sărac al Bucureştiului are printre altele:
- Populaţie multietnică: aici auzi ţipete ce pentru vecini sunt vorbe sau rugăciunile către Alah ce au loc la ore fixe.
Oameni şi copii pe alei, vorbesc tare mult şi prost. Uneori mi-e teamă până şi să îi privesc în ochi. - Haite de câini în număr din ce în ce mai mare, care se bat când nu au ce să mănânce.
- Străzi care deşi se curăţa parcă nici nu a trecut matura peste ele.
- O scară lăsată complet în întuneric, pentru că, locatarii nu aveau becuri pentru ei.
- Trepte pline uneori cu gunoaie sau balustrade după care trebuie să te speli pe mâini cu spirt.
- Vecini care nu răspund la salut, dar care te înghiontesc când nu au loc să treacă.
- Ţipete şi certuri la orice oră din zi şi din noapte. Copii care fac adevărate crize de nervi când nu le sunt îndeplinite dorinţele.
- Spaţii mult prea mici.
- Idea de saracie e stringenta, prezenta in mintea tuturor, nevoia de a etala neputinta si lipsurile.
- Nevoia de a depasi conditia, epatarea.
- Agresivitatea si frustrarea sunt la ele acasa. E firesc sa fie asa;
- Aglomeratia din fata scarii, mai ales vara, cand simt nevoia de-a iesi din casa.
- Descrierea asta a părţii mai puţin frumoase a Bucureştiului nu este neapărat un amendament dat capitalei în sine, ci mai degrabă nivelului de educaţie la care unii s-au străduit să rămână. Un loc sărac şi simplu poate fi şi frumos, căci omul sfinţeşte locul, dar uneori îl şi spurcă.
Aceasta este Amprenta neplăcută din cartierele sărace ale capitalei.
Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.
sursa foto unsplash.com
