copil sensibil
Reading Time: 3 minutes

Copil sensibil şi frumos azi e ziua ta. Sper să faci din ea o sărbătoare, aşa cum din viaţa mea ai făcut de când ai binevoit să o binecuvintezi cu intrarea ta în ea. Şi nu doar astăzi să-ţi fie prilej de bucurie, ci toată viaţa care ţi se desfăşoară înainte.
Anul ăsta, dintre toţi cei şapte de până acum, am convenit împreună, a fost şi cel mai dificil, dar şi anul în care am învăţat cel mai multe despre noi, în care am fost mai mult ca niciodată împreună. Am învăţat să ne acceptăm schimbările şi să ne iubim aşa cum am devenit, căci ştii deja, minune dragă, viaţa e devenire.
Copil sensibil al toamnei, te-ai schimbat şi de multe ori m-ai luat pe nepregătite, însă pentru că m-ai ţinut de mână am învăţat să te urmez şi să te descopăr.

Am reuşit să văd ca ai crescut.

De acum te descurci cu toate sarcinile tale mici şi de rutină şi cauţi să ai şi altele din ce în ce mai grele. Nu mai strâng jucării. Le-ai strâns deja. Nu te mai întreb ce porţi. Alegi şi singur. Nu te mai îndemni să saluţi. O faci din timp. Te descurci şi singur la cumpărături şi urmăreşti cu grijă mica-ţi listă. Ai învăţat cu uşurinţă cum să-ţi faci ghiozdanul de cu seara şi care îţi e de luni până vineri tot orarul.

Ne uităm împreună la documentare şi ne jucăm cu cuvinte din ce în ce mai grele. Îmi pui întrebări din ce în ce mai delicate, care, nu doar că mă surprind, dar mă lăsa şi cu gura căscată, că de exemplu asta „-Mami, de ce am două ouă?” când te-am trimis la tatăl tău nu ai cedat, căci răspuns aşteptai tot de la mine. Curiozităţile tale îşi lărgesc spectrul. Ai crescut şi ai închis brusc etapa desenelor animate, cauti tot mai mult stiinta.

Copil sensibil, ai înţeles că pandemia este un lucru greu de dus şi te-ai adaptat cu şcoala online, deşi îţi lipseşte interacţiunea cu copii.

Mi-ai demonstrat că eşti mai mult decât generos şi-atunci când am fost bolnavă de strângeam banii de pe fundul sacului, mi-ai propus toată agoniseala ta din puşculiţa. Nu mai conta că adunaseşi acolo pentru role, ci era importantă intervenţia prin care urma să trec.

Apoi…
Ţi-ai descoperit plăcerea de a desena, dar ai avut şi maturitatea să renunţi pentru că nu ţi se potrivea.

Tot de la 7 ani încoace ţi-ai descoperit marea pasiune pentru matematică, azi manualul clasei întâi este pentru tine capitol terminat. Şi mie mi-a plăcut mult tare, îţi doresc să ai parte de profesori ca să-ţi pună aripi şi să-ţi întreţină pasiunea.

Copil sensibil şi frumos ai devenit timid.

Mă văd atât de mult în tine, dar aş fi vrut să îţi păstrezi curajul. Să nu te retragi, să nu te temi, să nu te ascunzi, să nu cedezi, să ai încredere în tine. Încerc să îţi înţeleg emoţiile, să te ajut să le conştientizezi, să le exprimi, deşi majoritatea vocilor din jurul nostru îţi spun că băieţii nu plâng. Tu să ai încredere în mine, nu-i ruşine să plângi câteodată.
Aş fi vrut să-mi vorbeşti mai mult despre ce ţi se întâmplă la şcoală şi de ce te-ai retras din cercul tău de prieteni. Aş fi vrut să îmi spui, nu să ghicesc, că acela pe care îl considerai cel mai bun şi-a găsit altă companie. Lacrimile tale mă dor şi deşi ţi le-ascunzi, încerc să-ţi explic că şi copiii se schimbă, sunt reci şi nedreoti, uneori. Totodată, de le-ai greşit cu voie sau fără de voie, ţi-am sugerat să le ceri iertare.
Cea mai profundă schimbare e aceea că nu mai ai curajul să spui ce crezi, cedezi prea repede şi te retragi în locul tău, tacut,  de teama respingerii şi a judecăţii celor de vârsta ta. Îţi e teamă să nu-i superi, să nu îi deranjezi şi să nu fii diferit în faţa lor, cu toate că aşa eşti.

Ai fost prima oara la tara si ai descoperit natura simtind si gustand universul si minunile naturii nealterate.

copil sensibil
Sper să faci faţa fiecărei schimbări şi să poţi aţi gestiona înţelept emoţiile.
Să mă ierţi că anul ăsta nu îţi pot oferi o zi la mare şi nici un cadou aşa cum îţi doreşti, dar las în cuvintele mele toate iubirea din sufletul meu.

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

despre tine
Reading Time: 2 minutes

Îţi sunt nu doar mamă, îmi eşti nu doar fiu. Îţi sunt nu doar iubire. Îmi eşti nu doar împlinire. Îţi sunt gând. Îmi eşti minune. Iti scriu despre tine. Imi vorbesti despre mine. Îţi sunt glas. Îmi eşti caldă şoaptă. Îţi sunt cuvânt. Îmi eşti poezie. Îţi sunt născătoare. Îmi eşti mare Dar. Îţi sunt stea. Îmi eşti univers. Îţi sunt răsărit. Îmi eşti Lumina. Îţi sunt călăuză. Îmi eşti îndrumător. Îţi sunt inserare. Îmi eşti al nopţii astru. Îţi sunt mare. Îmi eşti val. Îţi sunt pas. Îmi eşti urmă. Îţi sunt vânt. Îmi eşti adiere. Îţi sunt cântec. Îmi eşti oda. Îţi sunt îmbrăţişare. Îmi eşti alinare. Îţi sunt alături. Îmi eşti înainte. Îţi sunt început. Îmi eşti Tot. Îţi sunt cea dintâi confidenţă. Îmi eşti cel mai bun destainuitor. Îţi sunt cititoare. Îmi eşti de poveşti iubitor. Îţi sunt la joc parteneră. Îmi eşti perspicace adversar. Îţi sunt tovarăşa de drumuri. Îmi eşti un priceput de drum deschizător.


Îţi sunt vorba înţeleaptă. Îmi eşti curajul împlinirii ei. Îţi sunt şi am să-ţi mai fiu , azi şi toate zilele vieţii mele. Îmi eşti, vei fii ca o continuare a ei. Îţi sunt ce m-ai învăţat să fiu. Îmi eşti cel mai bun învăţător.
Aş vrea să-ţi fiu pe veci în amintire. Aş vrea să-mi fii şi-atuncea inocent. Aş vrea să-ţi fiu. Aş vrea să-mi fiu.
Îţi mulţumesc că m-ai lăsat să-ţi fiu. Îţi mulţumesc că îmi eşti!
Despre tine scriu poeme în sufletul meu. Pe mine aş vrea să mă povesteşti cu drag. Despre tine aş putea să scriu până la sfârşitul lumii. Despre mine aş vrea să-ţi aminteşti când gând am să-ţi fiu. Cu mine ai început să vezi lumea. Cu tine am învăţat să o iubesc. Cu mine ai învăţat să vorbeşti. Cu tine am aflat ce e de fapt a cuvintelor bogăţie. Ţie aş vrea să-ţi dăruiesc tot ce e mai bun în mine. Mie mi-ai dăruit tot ce-i mai bun din lume.

despre tine

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

sursa foto unsplash.com

Mi-e dor de-a ta îmbrăţişare
Reading Time: 2 minutes

Mi-e dor de-a ta îmbrăţişare copilul meu. Ştiu, am zis că nu mai scriu nicicând despre tine, însă inima şi mintea mea în tine se regăsesc. Dormi acum, ţi-ai întors faţa spre perete, să nu mă vezi parcă şi strângi în braţe o pernă. O invidiez pe aceea pernă, pentru că în braţele tale, noaptea, era doar locul meu. Căldura ta pătrunde adânc în fibră, pe mine mă pătrundea în suflet. Urmele braţelor tale nu durează pe ea prea mult, însă în jurul meu erau legătura eternă.

Nu s-a întâmplat nimic, copilul meu şi totuşi tu mă îmbrăţişezi acum atât de rar.


Creşti şi îţi e ruşine să mă mai pupi înainte să intri în curtea şcolii.
Copiezi comportamente ale copiilor independenţi şi parcă reci…
Îmi strigi un „Pa, mami!” şi pleci spre clasa unde eu nu am voie să intru.
Mă priveşti peste umăr şi te grăbeşti să te îndepărtezi cu al tău mic grup. pleci fără să vezi cum mi se chirceşte inima când îl văd pe ultimul rămas la poartă cum îşi îmbrăţişează mama.
Când să îţi strig „să faci din azi o zi perfectă! „deja ai dispărut după uşi.
Ai plecat fără să vrei a auzi, pentru a nu ştiu câta oară, că îmi va fii îngrozitor de dor de tine cât eşti la şcoală.
Plec descumpănită şi mai tristă, cu un dor de nepătruns în suflet. Mi-e dor de-a ta îmbrăţişare, copilul meu. De clipa aceea magică în tare sufletele noastre se atingeau şi rămâneau aşa… o eternitate.
Nu s-a întâmplat nimic şi totuşi, parcă ţie nu îţi mai e dor de mine. Aş vrea să te îndemne cineva să mă îmbrăţişezi, Sa ai din nou dorinta sa te ţin puţin la piept.
Când în sfârşit eşti din nou lângă mine, deşi mă priveşti zâmbind, ignori braţele mele întinse, am impresia că îţi păsa din nou de lume. De mine nu.


Îmi povestesti despre toate câte le-ai făcut în bancă. Cum l-ai scris pe „G” sau cum te-ai împrietenit şi mai mult cu tizul tău. Ce poveste v-a spus doamna. Cât de extraordinară e matematica Te ascult şi încerc să înţeleg noua-ţi lume, îmi place că încă mi te destăinui, dar tu nici măcar nu vezi că zâmbesc.
Mă întrebi ce lucruri grozave vom face azi, ce expediţie vom mai avea, dacă mai trebuie să dormi după-amiaza şi dacă vom mai merge în parc.
După ce primeşti răspuns la toate izbeşti cu picioarele în zăpadă lui martie şi îţi croieşti drum lăsându-mă în urmă.
De caut să mă apropii te joci singur, explorezi singur şi nu ai nevoie de o curioasă în plus, faci lucruri grozave cu mine fără vrea să mă implici prea tare.
Nu s-a întâmplat nimic… îmi spui şi totuşi, mie continua să îmi fie dor de-o îmbrăţişare. Ţie?

Mi-e dor de îmbrăţişare

Edit with canva.com

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

Copilul meu nu e bufonul nimănui

Reading Time: 2 minutesDacă eşti părinte şi te-a scos din minţi o atitudine a unui adult ce se distră pe seama copilului tău. La fel şi pe mine azi m-a deranjat teribil când un vecin i-a smuls punga din mâini lui David şi nu doar că îl ameninţă că îi va mânca tot conţinutul, ci şi că i-o va înapoia dacă îi cânta ceva, dacă îi spune o poezie. M-am enervat şi l-am făcut să mă privească lung, m-am enervat şi de asta scriu asta: copilul meu nu e bufonul nimănui!

Read More

daca nu as fi fost mama

Reading Time: 3 minutesDaca nu as fi fost mama as fi ramas mahnita toata viata cautand raspunsuri fara sens dincolo de mine. 

Daca nu as fi fost mama nu as fi simtit bucuria aceea ce nu incape in cuvinte cand sarcina mea s-a confirmat.

Nici nu mi-as fi strans pantecul cu atata gingasie.

Nici nu as fi plans un ocean de lacrimi nestiind sa fac altceva.

Nu as fi jubilat aruncand cu zambete si multumiri spre cer.

Daca nu as fi fost mama nu as fi simtit cum creste in mine viata.

Nu as fi putut sa o definesc si sa o iubesc la fel. Read More

ce ma enerveaza la copilul meu

Reading Time: 3 minutes“Pe tine nu te enervează nimic la copilul tău” îmi tot aruncă cu năduf mulţi dintre părinţii cu care mă întâlnesc de regulă. “Îl priveşti cu zâmbet şi îngăduinţa şi zâmbet chiar şi atunci când îţi vine să-l trimiţi într-o excursie în jurul lumii” Şi cum aţi vrea să-l privesc? Îi întreb în gând, căci dacă aş rosti retorica asta i-aş încurca şi mai tare. Sunt câteva lucruri care mă enervează la copilul meu, dar încerc să îl privesc cu îngăduinţa şi răbdare chiar şi în momentele care mă calcă pe nervii. Motivul e simplu, Nu intenţionez să creez o dispută, ci să restabilesc comunicarea apoi să aflăm amândoi o soluţie.

 

Deci dincolo de zâmbet şi îngăduinţa, ce mă enervează la copilul meu?

Mă enervează că are senzaţia că le ştie pe toate, dar pe toate, la orice amănunt sau lucru răspunsul lui e imperativ şi scurt “Ştiu!” nu prea accepta să-i mai arăt ceva nou şi nici să-i aduc la cunoştinţă amănunte.

Se plictiseşte repede, prea repede de orice jucărie. O vrea, o cumpăr, se joacă de maxim două ori şi o uita în sacul cu jucării. Dacă îi amintesc despre ea îmi spune că l-a plictisit şi de vreau îmi dă voie să mă joc eu cu ea. 

Nu are răbdare. Nu are răbdare DELOC! O secundă de îngăduinţă dacă îi ceri începe să tropăie şi să pufăie şi să vorbească fără oprire. Am încercat să corectez acest comportament trimiţându-l să stea la rând ca să cumpere pâine. 

Nu doarme fără mine, asta e consecinţa faptului că la vârsta de 3 săptămâni ne-am mutat în chirie fără pătuţ şi l-am culcat între noi. Atât i-a trebuit. Acum nu închide ochii fără mine nici cu plecăciuni. Pot să îi promit că vin repede, că doarme cu taică-su, că am treabă, nu doarme fără mine. Într-o noapte, când scriam la superblog şi speram că am dobândit o victorie, m-am trezit cu el în uşa chemându-mă. Era ora 2.14 minute.

Copiază prea uşor comportamentele negative ale celorlalţi şi dacă mă găsesc să îi atrag atenţia îmi rânjeşte superior.

Mă scoate din minţi când după 3 ore în parc el face o criză ca să mai rămână.

Nu vrea să mănânce şi căscă ochii pe pereţi, apoi după ce am strâns masa strigă că îi e foame şi noi am mâncat deja.

Vrea să obţină totul pe loc.

Nu vrea să tacă chiar şi atunci când se trezeşte vorbind.

Se enervează dacă nu îi acorzi toată atenţia. Toată atenţia!

E încăpăţânat şi vrea cu orice preţ să nu mă amestec în treaba lui.

Îşi doreşte o soră şi mă întreabă zilnic, dar zilnic dacă am rămas gravidă. Subiectul ăsta o să-l dezvolt într-un articol viitor.

Strigă în gura mare în faţa prietenilor orice secret am avea de păstrat.

Vrea tot timpul să meargă la petreceri. Nu ştiu cu cine o semăna, eu şi taică-su le urăm.

A început să ridice tonul când vede că nu i-am înţeles dorinţa. 

Mă enervează la copilul meu şi că nu vrea altă poziţie în grup decât cea de lider, asta nu e rău, însă ar trebui să o fie cel mai bun pentru a o avea.

Îmi vine să plec pe marte când îl văd cum trage de timp când vine vorba de plecatul la grădiniţă. Atunci îi e sete, vrea la baie, i-a intrat ceva în ochi şi nu îi mai vin pantofii.

Mă enervează şi că nu vrea să mă lase să scriu deşi i-am explicat şi ras explicat că nu stau în fata laptopului de prisos.

În rest nu mă enervează deloc, am copilul pe care mi l-am dorit. Nu aş vrea să schimb nimic la el. 

Dragii mei, o să scriu aproape zilnic articole despre copilasi si experiate, dar  aşa după cum cred că ştiţi, acum sunt în joacă superblog şi o să fiu prinsă o lună şi jumătate.

Mulţumesc pentru înţelegere. 

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.

 

ce ma enerveaza la copilul meu

 

 

foto arhiva personala

Reading Time: 2 minutesÎntr-o dimineaţă, absolut din întâmplare, am trecut pe lângă o mămică şi un băiat ce mergeau spre acelaşi drum cu noi, la grădiniţă. În clipele în care am fost aproape am auzit nişte cuvinte grele, care şi pe mine m-au întristat, darămite pe puiul ce om ce îşi târa cizmuliţele înainte.
„Eşti un afurisit, o belea! Ai grijă cum te porţi azi…dacă mai aud că ai fost rău acolo te las. „ Îl priveşte crunt şi adăugă : „Eşti la fel de nemernic ca şi tac-tu!”. Copilul tăcea resemnat, probabil că nu era pentru prima oară când frustrările adulţilor căpătaseră forma cuvintelor şi se vărsau asupra sa. Tăcea şi mergea, abia i se zărea nasul de după căciulă groasă.

Uluită, dezamăgită şi parcă dezgustată m-am întrebat de atunci într-una : Tu ce îi spui copilului când îl laşi la grădiniţă?

Read More

Reading Time: 2 minutesDaca iti dorești un copil cu siguranța te-ai găndit la aceasta dilemă, căci este o dilemă, care e vârsta  potrivită pentru  un copil? Si stai și te frămânți incercând sa găsești un echilibru între dorința de a-l aduce pe lume, tumultul emoțiilor tale si viața cotidiană. Există unul? sau acest gând se află doar in mintea ta idealistă?

Care e vârsta  potrivită pentru  un copil?

Când modelul generațional al familiei tale îti arata ca bunica si mama s-au trezit peste noapte mame, la vârste fragede aveau responsabilitatea unei noi vieți și al unei familii. Lucru deloc ușor pentru niște umeri firavi. Tu nu vrei asta, tu ești ancorată in realitatea cotidiană și vrei să îti urmezi studiile, să-ti cladești o carieră, să ridici stafeta cât mai sus si nu te-ai vedea în tabloul casnic unde ai copilul în brațe, aspiratorul in mana și soțul la telefon întrebând : “ce mâncam azi?”

Pe la 20 -25 de ani înca il cauți pe El, încerci, speri, ai deziluzii, mai încerci o dată. Ești la inceput de cariera, ești frumoasă, prosperă si gata sa schimbi lumea, acela sa fie momentul potrivit pentru un copil? Iar cauți, iar te înalți, iar speri, iar zbori. Ai alte orizonturi.

La 30 de ani, ceasul biologic te schimbă radical. Nu te mai multumește cariera, nu l-ai găsit pe acela pe care să-l faci tata, iar cearsafurile tale sunt reci, în casa ta achizitionata în rate nu te așteapta nimeni. Vezi cum apar firele albe, ai riduri si ai obosit, dar nu au un copil. Ce e de făcut?

Te cuprinde disperarea și nu găsești nici un răspuns, apropiați deja te întreabă daca vrei să rămâi fată batrană și daca ai ceva cu cei mici și nu vrei sa devii mamă? ai prietene care au copii mari și nici măcar ele nu te mai înteleg, unele sătule de ceea ce înseamna creșterea unui copil te sperie spunându-ți să nu ii faci! Societatea însăși după modelul clasic de familie te împinge sa iei o decizie și sa actionezi acum.

Ia o pauza de la toate, respiră, gandește. Nu varsta conteaza, ci mai degraba momentul în care te simți pregatita pentru un copil, Poți fi o mamă bună chiar daca ai 18 ani și înca mai crești alaturi de prunc, dar și la 25, cand ai de alergat si de durat case, de cautat iubiri și la 30 când ceva în tine se schimbă. Momentul potrivit pentru a avea un copil este acela în care ai găsit omul perfect cu care sa îl ai, știi că asta îti dorești, ai ajuns la maturitatea la care ai înteles ca un copil nu e doar zambet si joaca, ci un om, chiar si mic cu toate emoțiile și manifestarile posibile, cănd știi ca poți să iți asumi responsabilitati.

Un copil nu se face de gura lumii, pentru ca așa e în societate sau cand nu ai ce face si te-ai pomenit gravidă. Se face cu omul potrivit la momentul pe care îl simțiți ca fiind acel moment!

***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.

varsta-potrivita-pentru-un-copil

 

Reading Time: 3 minutesPentru cei mici serbările de la grădiniţă sunt un motiv de reală bucurie. Aşa credeam şi eu până să îmi trântească fiu-meu un “Nu!” cât toate zilele în faţă. Am dat un pas în spate, mi-am scuturat surpriză de pe chip şi am început să mă întreb cum se face ca al meu copil nu vrea la serbare? L-am întrebat şi pe el, dar mi-a tras încă un “nu vreau!” peste nas şi a plecat. Read More

timp cu copilul meu

Reading Time: 3 minutesEu cu mama am stat foarte putin, atat de putin incat amintirea acelui timp petrecut impreuna ma doare si acum. Si timpul e ireversibil si nu mai pot sa fac nimic pentru noi doua. Si totul a trecut. Imi pare rau si ca sa indrept ceva mi-am promis sa imi petrec cat mai mult timp cu copilul meu. Multi mi-au spus ca sunt egoista, dar ei nu inteleg ca acesta e un adevarat castig pentru noi doi.
Si e un castig pentru ca eu am fost acolo nu doar cand a plans pentru prima data, ci si atunci cand s-a indreptat spre prima sursa de lumina, la prima lui baie, cand cu capul inainte a cutreierat patul, cand s-a dat jos din patut desi avea 7 luni, cand a plecat la plimbare cu premergatorul si cand a venit la mine, cand ii dadeau caninii, cand a pus primul vas in cuiveta, cand s-a urcat pe aspirator si l-a busit rasul, cand s-a inncecat cu o bucata de scotch de lipit, cand a vazut primul pepene verde, cand a mancat un mar in varful mesei, cand a ajuns la gradi, cand a avut prima serbare, cand l-a intalnit pe Mos Craciun, cand a descoperit magia desenului, cand a plans fiindca a fost respins, cand a vazut prima marea. Am fost chiar si cand nu am avut timp.

Timp cu copilul meu as vrea sa am o viata, insa el e atat de crud cu noi si zboara, nu stiu cum sa il opresc asa ca am decis sa il petrecem cat mai mult impreuna.

Asta inseamna sa nu ma simta obosita, sa nu-l repezesc daca am si altele de facut, sa nu-l cert, sa il inteleg, sa invatam impreuna sa comunicam, sa ne spunem parerea despre tot si toate, sa il implic in activitatile “de oameni mari”, sa fim prezenti in locuri placute si in activitati la fel, sa nu lipsesc deloc de la activitatile sale importante. Sa-l vad cum creste, sa-l simt emotionat, sa fie multumit, sa ii vad zambetele de dimineata pana seara, iar cand ne culcam sa ma stranga in brate si sa mai dormim macar doi ani impreuna.
L-am invatat sa imi spuna ce isi doreste atunci cand isi doreste ca eu sa pot duce la implinire dorinta. Sa isi recunoasca vina, sa isi asume boroboatele ca sa le corectam impreuna. Sa nu se grabeasca si sa ma considere intotdeauna cea mai buna prietena a lui. Prima lui cea mai buna prietena. E un statut pe care ma bucur sa il am si sa il simt pe fiul meu apropiat mie.
Nu ma deranjeaza sa facem mult pe drumul de inapoiere acasa de la gradi, pentru ca mai are de descoperit ceva, nu ma deranjeaza sa ii citesc de trei ori aceasi poveste, sa ma asez langa el intre jucarii, sa ma maimutaresc si sa fiu ce personaj vrea el sa fiu, nu ma dereanjeaza sa ii dau explicatii multe, nici sa-l scot din casa  mereu, nici sa-l duc in excursii dificile. Nu mi se par enervante replicile lui, dar nici obsesivele de ce-uri. Incerc sa fac din ele un prilej de a mai fi din nou putin cate putin impreuna.
Timp cu copilul meu e bucata pe care o fur eternitatii si asta ma face puternica.
Timp cu copilul meu inseamna bucurie fara margini.
Inseamna iubire si libertate in acelasi timp.
Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

timp cu copilul meu

Sursa foto unsplash.com