Tag: dezamagire

04Sep

Viitorul copilului meu nu arata prea bine in orasul cu cetate

Reading Time: 2 minutes

Sunt o multime de lucruri ce ma preocupa, dar nici un gand nu imi da tarcoale mai des decat acela legat de viitorul copilului meu. Il privesc cu nostalgie cum se joaca fara griji si mai tare ma ingrijorez atunci. Cand ma ia in brate cautand pe chipul meu raspunsuri vreau sa-i ascund nelinistea ce nu-mi da pace. Multe seri la rand cad pe ganduri si ma intreb ce as putea sa-i ofer in orasul asta? Cum o sa-si faureasca viitorul intrun spatiu fara perspective? Ce va face? Cum o sa-l pot ajuta?
Ma scutur de ganduri ca de niste friguri grele si in timp ce privesc panorama Devei nu gasesc niciun raspuns favorabil la ceea ce ma framanta.
Imi iubesc orasul, nu de patriotism local duc lipsa, ci de sansa de a-mi creste si educa frumos copilul aici. Cum as putea sa o fac cand:

  1. Deva e cu vreo 20 de ani in urma, mai are multe de modificat, de adoptat, de schimbat, de innoit ca viata in ea sa se desfasoare firesc.
  2. Populatia ii este clar in descrestere, noroc cu comunele adiacente, altfel ar fi un oras mic, foarte mic. Pustii ii sunt strazile in zilele de vara, de parca iarna ar fi continua.
  3. Singurul loc de promenada si de activitate a ramas centrul.
  4. S-a umplut de magazine cu produse de mana a doua, semn ca nu doar ca aici sunt oameni putini, dar mai sunt si batrani si saraci.
  5. Scolile fie se inchid. fie se comaseaza din lipsa de elevi.
  6. Locurile de munca sunt in majoritate la centrele comerciale sau in lanturile de magazine ale unor mari firme.
  7. Spitalul duce lipsa de personal calificat, te imbolnavesti mai tare de teama ca nu vei fi tratat decat de o boala.
  8. Aspectul urbei e cat se poate de invechit, posac, trist.

Cum sa se dezvolte copilul meu aici? La fel de trist si de lipsit de perspective ii va fi viitorul.
Noi in timp vom deveni prea neputinciosi pentru ai acorda o sansa, atunci ne va strange mana si va pleca departe. Si in tristetea unei batraneti apasatoare ne vom gandi la cum ar fi fost daca am fi emigrat? In orasul cu cetate nimic nu arata bine, daramite viitorul copilului meu!

***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.

viitorul copilului meu

sursa foto unsplash.com

de acord cu sarcina
22Jun

Reguli de proprietar comunist, suferinte de tanar fara vise

Reading Time: 2 minutes

Voiam sa scriu un articol amuzant, voiam sa nu ma mai plang, voiam sa pastrez tonul optimist si totusi planurile mi-au fost date peste cap, pentru ca, nu sunt in casa mea… aici nu am nimic in afara de doua toale, un baietel in pantec si un iubit alaturi, poate veti spune ca-I suficient, asa e, dar cand lipseste linistea nici iubirea nu-si mai gaseste locul.
De cand ne-am intors la mine in provincie zilele noastre sunt toate foarte grele, in casa bunicului nimeni nu mai incape de noi.

Ca nu au fost de acord cu sarcina si cred ca am venit sa le pun povara in carca asta-I clar si mai mult decat evident. Ca nimic din ceea ce facem nu-I bine nu ne mai mira, dar ca ni se fura pana si dreptul de a ne spune parerea asta nu prea reusesc sa inteleg.

E vara, soarele se revarsa din zori si pana in noapte prin ferestre, dar totusi nemilosul intuneric vine si atunci am nevoie de lumina de la sfanta inventie a lui Edison. Ca si cand as fi uitat sa mai intrerup alimentarea artificiala de secole se vine si mi se spune “sa mai inchid becul”, daca am gasit o replica pentru asta mi s-a adus in dormitor un chior la care ochii mei miopi abia se mai descurca.

E cald din cale afara si trebui sa ne spalam prea des, dar se pare ca pentru cel cu experienta noi tinerii nu stim ca apa costa si mai trebuie si platita din pensie. Am platit-o noi si cu toate astea, pentru ei e mai buna cand nu curge.

E racoare seara si am vrea sa ne bucuram de o plimbare macar in orele mai putin toride, nu prea-I posibil, pentru ca e musai sa ne intoarcem cu viteza vantului ca nu cumva sa deranjam. E necesar si putin aer pana nu ne inunda gradele, am tine fereastra deschisa dimineata, dar trebuie sa o inchidem pentru ca asa ni s-a zis.
E greu sa stai inchis intr-o singura camera de 10 metrii patrati mai bine de 8 ore si sa nu iesi decat pentru a merge la baie sau la bucatarie.

Daca faci grava greseala de-a deschide televizorul cand vizitezi cealalta camera ti se inchide in nas, pentru ca nu reprezinta interes pentru toti.

E nevoie de lichide si mai ceri un pic de apa ca sa nu mai treci spre locul unde-I frigiderul pentru ca acolo se doarme si ti se spune “ca nu faci nici macar atat.”
E vorba de foame la un moment dat si daca ti se pare ca ai vrea sa nu ti se dea un lucru sau sa ti se puna un condiment esti privit aspru si criticat rastit. Vi se pare incredibil? Nu, e cosmarul nostru, daca am deschide gura ca sa protestam ni s-ar aduce aminte ca nu e casa noastra si nu avem nimic in ea.

Ce sa facem Reguli de proprietar comunist, suferinte de tanar fara vise… asta-i viata noastra. Cand nu a fost de acord cu sarcina mi-a pus toata lumea in cap.

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

 

 

sursa foto unsplash.com

de acord cu sarcina