O femeie care nu se pricepe la schiţe şi un bărbat care nu vede nimic au montat un pat de mijloc. Adică noi, am făcut-o şi pe asta împreună.
Săptămâna trecută bunicul şi tata s-au străduit să ne de-a bani ca să cumpărăm un pat, de teamă frigului de septembrie am acceptat cadoul şi am plecat la Dedeman la cumpărături.
Ne doream un pat de mijloc Anda, pentru că, era un pat dintrun lemn mai tare, dar ne-am ales cu unul din pal, Helena, pentru ca, Anda mai era disponibil doar pe sală. Deh, un produs de calitate se vinde bine, nici nu mai conta că în urmă cu două săptămâni când noi ne interesasem asupra lui mai erau opt bucăţi.
Am stat şi-am chibzuit, am numărat în gând banii şi am ajuns la Helena un pat de mijloc elegant. Părea sobru, elegant şi suficient de înalt pentru a mai masca jucăriile, mie mi-a plăcut tare culoare wenge şi aşa că am optat pentru el.
Salteaua la care ne-am oprit a fost Prestige Elegant şi gata, aveam pat după 3 luni şi jumătate de dormit pe saltea, fericirea era mare.
După ce am achitat şi am obţinut garanţia de la informaţii nu mai trebuia decât să ni se livreze. Fiind vineri ne-am zis că tocmai luni va să vină patul acasă, însă doamna care stabilea nota de transport a făcut tot posibilul ca asta să se întâmple sâmbătă.
Sâmbătă la ora 8.04 telefonul soţului suna ca să ne anunţe că patul nostru era pe drum. L-am aşteptat cu inima la gură şi parcă voiam să fiu şi eu cu bărbaţii la descărcare. Când am auzit uşa deschizându-se ca să-l aducă în casă îmi sărea inima în aer, mă temeam să nu îl trezesc pe micuţ cu euforia mea.
După un răgaz de câteva minute, bărbaţii s-au apucat să despacheteze, în faţa mai multor scânduri, însă tata a cedat nervos şi s-a transformat intrun butoi cu pulbere. L-am rugat să nu se mai streseze şi a plecat acasă răcit şi nervos. Noi am rămas cu scândurile împrăştiate în dormitor.
Oftând şi sfătuindu-ne am decis sa cerem ajutor specializat, am sunat la Dedeman să întrebăm despre montaj contra cost si ne-au fost recomandate două persoane din afara magazinului , primul bărbat era prea ocupat, al doilea voia 80 de lei pentru a face montarea. Nu aveam banii ăştia, aşa că, am tras aer în piept şi ne-am apucat de lucru.
Eu cu schiţa din enspe foi în braţe furnizam informaţii preţioase, David cu o şurubelniţă în mână îşi secunda tatăl, iar Alex făcea că scândurile să prindă contur.
– A prins întâi scândurile laterale în zeci de şuruburi, apoi scândura ce vine la picioare.
– La căpătâi am întâmpinat o problemă, o scândură nu mai era wenge, ci stejar somona, asta ne-a derutat puţin pentru că bucata din magazine era o singură culoare, în fine, în chenar arată bine aşa că nemulţumirea nu s-a manifestat mult.
– Blatul era dificil de manevrat, era format din două scânduri grele şi asta îi făcea munca şi mai dificilă, după alte nspe şuruburi scândurile toate erau puse corect.
– Salteaua masivă îşi aştepta rândul şi atunci când a aşezat-o pe pat era ca o regină ce se odihnea pe tron.
Patul dădea camerei mici luminozitate iar nouă nu ne venea să credem că am reuşit.
David cu ochii mari de mirare a zis: “aici dorm, în castel”. Oh, în sfârşit aveam un culcuş demn de regale nostru, primisem confirmarea.
El a adormit primul, dar eu şi taică-su ne-am luptat o bună bucată de timp cu nişte griji, mie mi-era teamă să nu cad pe marginea mea, Alex se temea să nu cadă… patul.
Nu am căzut deloc, nici eu nici patul şi sunt tare mândră de isprava noastră.
Ce ziceţi, ne chemaţi să vă montăm paturile?
Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.
sursa foto dedeman com
