emotii negative
Reading Time: 3 minutes

Am trecut printr-o perioada foarte sensibila si de multe ori am regandit cele pe care le-am gresit fiului meu si culmea, de fiecare data cand revin asupra lor observ ca in fiecare intervine egoismul. I-am pus o multime din emotiile mele in carca si incerc sa il invat sa mearga in pozitie dreapta si tot inainte, am uitat ca toate acestea pot si sunt pentru el emotii negative.
Emotii care mi-au hranit orgoliul si egoul sau care mi-au consolidat un statut in ochii celorlalti.

  • Mi-am dorit un copil pentru mine, pentru a-mi dovedi mie ca pot fi o mama mai buna decat a fost mama mea, pentru a fi alaturi de el constant si nu in episoade asa cum s-a intamplat in relatia noastra. Mi-am dorit un copil pentru a fi fericita, dar pot oare sa-l fac fericit? sa-l cresc fericit? L-am adus pe lume pentru a nu fi singura la batranete asta pana am realizat ca nu l-am nascut pentru mine , ci pentru el si nu am dreptul sa ii retez aripile. Am devenit mama si pentru ca asa m-a invatat societatea, ca asta ajuta la procreere, la bunastarea ei, dar de buna starea lui ii pasa societii? Toate astea sunt un gest egoist, copilul a venit pe lume ca sa-mi umple mie nevoile, insa ale lui cui raman?
  • Am vrut o fata ce mi-a iesit baiat. Si nu a fost sa fie fata ca sa o imbrac frumos, asa cum eu nu am fost imbracata, sa o rasfat, asa cum eu nu am fost rasfatata, sa o cresc pentru a fi o doamna, asa cum eu nu am reusit sa fiu. Iata cum i-am pus in carca copilului nenascut niste emotii negative pe care eu anterior nu le-am satisfacut. Bine ca e baiat ca sa imi arate adevarata mea misiune, sa ma indeparteze de egoismul din mine si sa-mi arate adevarata misiune ca mama.
  • Am sperat ca ii va placea sa cante la pian, insa de fapt mie mi-ar fi placut sa stiu a canta la pian, lui ii plac foarte mult tobele si tot ce face zgomot.
  • Am cautat sa il compar cu mine, cu cea care am fost in copilarie, cu actiunile mele de demult, cu ceea ce eu credeam ca e un copil cuminte, dar uitand de propria-i personalitate.
  • Inainte de a se naste il visam intr-o pozitie sociala inalta, pe scara unde eu nu am putut sa ajung, insa acum il vreau sa il stiu liber si fericit, acolo unde vrea el sa ajunga, ce vrea el sa devina, ce vrea el sa fie.
  • I-am cumparat de toate pentru ca eu nu am avut, nu pentru ca el ar fi fost necesar sa le aiba.

Si am gresit atat de mult, am sperat atat de multe, incarcand copilul cu emotii negative de care nu are nevoie, pe care s-ar stradui sa le implineasca, daca eu nu m-as fi trezit la timp. Nu imi doresc ca al meu copil sa fie o copie a ceea ce am fost eu, vreau sa se exprime asa cum e. Nu vreau sa fie o proiectie a asteptarilor mele, ci rezultatul propriilor lui dorinte. Nu vreau sa fie prins in rigorile societatii, ci mai degraba vreau sa fie LIBER.
Uitati-va la asta cand aveti timp, o sa intelegeti cat de multe avem de indreptat, ca parinti.


Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

emotii negative

Sursa foto pixebay.com

mari emotii
Reading Time: 2 minutes

Mari emotii am avut anul trecut pe vremea asta . Azi se implineste un an de cand locuim prin casele altora. Ne-am obisnuit cu statutul de chiriasi si chiar am scris un articol pentru cei care nu au o casa a lor asemeni noua.  Dar ducandu-ma putin inapoi cu gandul am retrait emotia intensa ale acelei zile de joi. Nu mi-a fost defel usor.
In dimineata dinaintea placarii laptele sanilor curgea mai putin asa incat m-am ingrozit, pe atunci nu stiam ca o emotie negativa incetineste secretia si am inceput sa am o grija suplimentara pentru micut.

Ma asteptam la un scandal imposibil de suportat dupa ce aveam sa le dam vestea, mi se pusese o ghiara in gat si abia daca mai rosteam o fraza completa.

Am strans totul in foarte mare graba de parca nici nu atingeam lucrurile. De teama sa nu uitam ceva am verificat sacosele de nenumarate ori.
La placare am alergat pe scari.
Dupa ce ne-am instalat am ramas intr-o tacere lunga, cu simturile paralizate aruncam departe toate incarcatura acumulata.
A fost pentru prima oara cand am avut curajul sa imi sustin o idee pana la capat fara sa cedez. Nu am cedat presiunii si nici incercarii de intimidare facute de bunic. Mi-am  pus in gand sa nu ma las cucerita de promisiunile unei convetiuri perfecte si mai presus de toate, am plasat interesele copilului.  Toate pentru ca aveam pe cineva alaturi si mana pe care sa ma pot baza. A lui. Acum pot sa nu mai am mari emotii.

Cam asa a fost viata noatra, toata o emotie, asta de cand am indraznit sa fim parinti. Nu stiu de ce am fost huliti si izgoniti cat se poate de mult si cat se poate de repetata. Sa nu ne aflam linistea, sa nu ne aflam locul, sa nu ne bucuram de nimic din ce am facut din iubire. Parca ar fi fost gelosi pe fericirea noastra su ar vrea sa ne-o fure.

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

Sursa foto arhiva personala si unsplash.

mari emotii

sursa foto