Am trecut printr-o perioada foarte sensibila si de multe ori am regandit cele pe care le-am gresit fiului meu si culmea, de fiecare data cand revin asupra lor observ ca in fiecare intervine egoismul. I-am pus o multime din emotiile mele in carca si incerc sa il invat sa mearga in pozitie dreapta si tot inainte, am uitat ca toate acestea pot si sunt pentru el emotii negative.
Emotii care mi-au hranit orgoliul si egoul sau care mi-au consolidat un statut in ochii celorlalti.
- Mi-am dorit un copil pentru mine, pentru a-mi dovedi mie ca pot fi o mama mai buna decat a fost mama mea, pentru a fi alaturi de el constant si nu in episoade asa cum s-a intamplat in relatia noastra. Mi-am dorit un copil pentru a fi fericita, dar pot oare sa-l fac fericit? sa-l cresc fericit? L-am adus pe lume pentru a nu fi singura la batranete asta pana am realizat ca nu l-am nascut pentru mine , ci pentru el si nu am dreptul sa ii retez aripile. Am devenit mama si pentru ca asa m-a invatat societatea, ca asta ajuta la procreere, la bunastarea ei, dar de buna starea lui ii pasa societii? Toate astea sunt un gest egoist, copilul a venit pe lume ca sa-mi umple mie nevoile, insa ale lui cui raman?
- Am vrut o fata ce mi-a iesit baiat. Si nu a fost sa fie fata ca sa o imbrac frumos, asa cum eu nu am fost imbracata, sa o rasfat, asa cum eu nu am fost rasfatata, sa o cresc pentru a fi o doamna, asa cum eu nu am reusit sa fiu. Iata cum i-am pus in carca copilului nenascut niste emotii negative pe care eu anterior nu le-am satisfacut. Bine ca e baiat ca sa imi arate adevarata mea misiune, sa ma indeparteze de egoismul din mine si sa-mi arate adevarata misiune ca mama.
- Am sperat ca ii va placea sa cante la pian, insa de fapt mie mi-ar fi placut sa stiu a canta la pian, lui ii plac foarte mult tobele si tot ce face zgomot.
- Am cautat sa il compar cu mine, cu cea care am fost in copilarie, cu actiunile mele de demult, cu ceea ce eu credeam ca e un copil cuminte, dar uitand de propria-i personalitate.
- Inainte de a se naste il visam intr-o pozitie sociala inalta, pe scara unde eu nu am putut sa ajung, insa acum il vreau sa il stiu liber si fericit, acolo unde vrea el sa ajunga, ce vrea el sa devina, ce vrea el sa fie.
- I-am cumparat de toate pentru ca eu nu am avut, nu pentru ca el ar fi fost necesar sa le aiba.
Si am gresit atat de mult, am sperat atat de multe, incarcand copilul cu emotii negative de care nu are nevoie, pe care s-ar stradui sa le implineasca, daca eu nu m-as fi trezit la timp. Nu imi doresc ca al meu copil sa fie o copie a ceea ce am fost eu, vreau sa se exprime asa cum e. Nu vreau sa fie o proiectie a asteptarilor mele, ci rezultatul propriilor lui dorinte. Nu vreau sa fie prins in rigorile societatii, ci mai degraba vreau sa fie LIBER.
Uitati-va la asta cand aveti timp, o sa intelegeti cat de multe avem de indreptat, ca parinti.
Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.
Sursa foto pixebay.com
