Tag: familie

stam acasa
30Mar

#Stamacasa si imbogatim clipele cu iubire!

Reading Time: 2 minutes

#Stamacasa. E o activitate atat de noua incat  ne bulverseaza. Acest covid 19 ne-a dat viata peste cap, dar ne-a adus impreuna. Din nou. Suntem atat de aproape unii de ceilalti incat abia acum simtim cat ne era de dor. Dor de noi impreuna, de noi trei. Dor de liniste si tihna, dor de o masa mancata pe indelete. De o zi in care nu am obosit. Dor de o zi in care nu am alergat. O zi careia nu i-am fi adaugat mai multe ore. Ne era dor sa ne trezim fara ceas, una in care avem timp.

#stamacasa

#Stamacasa si avem timp:

Sa simtim respiratia calda si timida a puiului de om ce sta cuibarit la piept. Cealalta imbratisare din iubire, una puternica si protectoare.

Avem timp sa admiram zorile de la prima raza de soare.

Sa bem cafeaua, ori ceaiul impreuna si nu superat.

Sa pregatim micul dejun si mica surpriza din de fiecare dimineata.

Avem timp de cumparaturi si nu ne mai rupem picioarele alergand dupa ele, ori carca carandu-le.

Stam acasa si am invatat sa facem economii, din nou.

Pregatim activitati pentru gradinita si nu numai si in sfarsit participam cu totii la ele.

 

Ne luam in brate si ne imbratisam asa incat fiecare sa patrundem in sufletul celuilat.

Te iubesc nu e doar un cuvant pe repede inainte.

Am renuntat la telefoane, in sfarsit si ne privim in ochii cat vorbim.

Am umplut casa de lucruri pentru copilul ce are multa imaginatie.

Ne batem cu perne si radem pana la epuizare.

Ne citim si ne spunem povesti reciproc.

Ne e cam dor de mare, dar ca sa o aducem mai aproape rasfoim albume cu fotografii in care am luat-o cu noi.

 

Punem tara la cale si ne facem planuri pentru anul ce vine.

Am implementat un sistem nou de comunicare, aplicatia zoom ne e acum de mare folos.

Dansam cu toate picioarele stangi pe care le avem.

Am pus fiecare zi in calendar cu un suras. Ne place sa fim optimisti.

Facem baie impreuna si ne rafatam in spuma.

Zambim chiar si atunci cand totul in jur se prabuseste.

Si stiti ceva? am devenit mai calzi, mai intelegatori!

#stamacasa si intelegem ca aceasta perioada e o schimbare de paradigma , mai mult sau mai putin sesizabila, dar ii luam partea buna. Ne place sa fim impreuna si asta ne e destul.

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.

Sursa foto cover http://jurnalfm.md/ si arhiva mea

 

23Dec

Impodobeste-ma frumos chiar daca sunt un brad artificial

Reading Time: 3 minutes

“Impodobeste-ma frumos”, asa striga micul nostru brad artificial de sub pat, simtea si el ca i-a venit timpul si e musai sa iasa la lumina si sa se gateasca. L-am ascultat caci de la inceputul lunii ne doream al impodobi, dar cum raceala ne-a tinut departe de toate a trebuit sa amanam activitatea asta placuta.

Si poate va intrebati de ce am ales un brad artificial?

O sa va spun doar cateva dintre motivele care ne-au facut alegerea inainte sa va povestesc patania de aseara care a durat trei ore.

1. Un brad artificial il cumperi o data si il ai mai multi ani, in consecinta e mai ieftin.

2. E usor de ambalat si depozitat peste an.

3. Nu se scutura si nu se usuca, nu faci curat pe langa el si nici nu il vezi cum piere.

4. Are aceleasi dimensiuni, nu ca un brad natural, caruia ii poti gasi loc mai greu daca e mai mare.

5. Nu trebuie sa fie udat sau pus in lumina naturala.

6. Al  saselea motiv, salveaza padurile de la masacru, stiti imaginile acelea triste de dupa sarbatori, cand brazii care devin inutili sunt aruncati la gunoi si zac acoperiti de zapada si de noroi? Pe mine imaginile acelea ma dor la propriu. Imi pare o crima si o nepasare crunta, doua gesturi ignorante pe care le facem cu buna stiinta. Pentru ca nu suport sa fac rau naturii vreau aleg mereu un brad artificial.

Si daca stiti toate astea e vremea sa aflati cum ne-am petrecut 3 ore aseara.

Aveam totul pregatit, bradul in sac, globurile galbene in set, globurile rosii de la vecina in punga, instalatia cu leduri si cea cu pozele lui David, nu lipsea decat dispozitia.

Ne-am asezat in jurul lui pe la 19, dar aveam sa ne dezarmam repede, fiindca nu gaseam suruburile de la suport si cauta-le si amageste-te si improvizeaza ceva pentru ca acesta sa fie drept. Altele nu puteam folosi pentru ca sunt niste suruburi speciale cu cheita si asa de tare ma suparasem ca nu statea bine, asa imi venea sa renunt… sa… ca pana la urma sa ma loveasca desteptaciunea si sa-mi amintesc ca le-am pus in pusculita ca sa fie la indemana.

Doar ca problemele nu s-au oprit aici.

Bradul are trei segmente de trunchi, baza, mijlocul si varful, dar cum au stat stranse s-au rasucit si era aproape imposibil sa le departam crengutele. Eu ma vaitam ca ma intep, Alex canta ca Fuego la concert pentru babe, David voia sa se ajunga mai repede la globuri si se plimba de la cutie la punga si la mine.

Dupa ce ne-am straduit sa arate cat de cat ca un brad a inceput dandanaua, eu voaim fara beteala, David voia beteala, eu ziceam ca e mai frumos simplu, David voia sa-si vada ghirlanda cu propriile poze in brad inconjurata de beteala. Pana la urma am cazut la pace si am convenit ca instalatia clasica si monocroma sa o punem in brad, iar ghirlanda cu pozele lui in fereastra, momentan i-am gasit loc sus, pe biblioteca, dar doar pentru moment.

Globurile galbene aveau o ata misto, nu se innoda, dar se rupea usor, asa ca am trecut la operatiunea punerea atei in glob, care, a fost mai dificila decat introducerea acesteia in ac si m-au trecut toate caldurile pana am terminat.

Copilul obosise, dar voia sa puna globurile si mai ales steluta din varf. I-am aratat cate o creanga si i-am spus ca e rost de unul galben, unul rosu. El punea doua galbene. Eu le mutam. Cele rosii mai putine fiind trebuiau insa strecurate strategic pentru a fi placut ochiului in ansamblu.

Cand deodata, am vazut ca erau locuri goale si cu toata oboaseala a trebuit sa le reorganizam.

Steluta a fost precum cireasa de pe tortul cu glazura taiata si nu statea la locul ei, a trebuit sa indoie Alex varful ca ea sa ramana sus.

La urma a venit randul instalatiilor, evident ca micutul a vrut ghirlanda lui pe crengi, dar nu ajungea la prize si am terminat cu ea dupa cum incepusem, sus pe biblioteca,

Dupa trei ore bradul era in picioare si noi eram pe jos, ei se certau care sa inchida lumina, eu ma straduiam sa filmez.

Ne-a iesit cam asa.

Singurul meu regret e ca nu miroase a cetina, dar pana de Craciun gasesc eu o coronita.

Voi ati impodobil bradul? Ati ales un brad natural sau un brad artificial?

brad artificial

sursa foto internet

duminica in familie
09Dec

Duminica in familie, ziua in care putem fi doar impreuna

Reading Time: 2 minutes

Duminica a ajuns a fi cea mai frumoasa zi a noastra, pentru ca e ziua pe care o petrecem impreuna, am transformat-o fara voie si fara vreo legatura cu emisiunea de pe la Tv in Duminica in familie.

E clipa noastra de reuniune si incepe devreme, in mijlocul patului nostru de mijloc, unde, eu supravietuiesc la mijloc. La mijloc de iubire, pentru ca la din stanga ma strange un brat protector, iar din dreapta ma atinge pe gat un brat mic . Cand deschid ochii imi iau doza de fericire si de caldura din mijlocul lor.

Ma foiesc putin si incerc sa scap, ei mai tare ma strang ca sa imi arate ca ma iubesc. Atunci cedez si mai ramn cateva minute inchizand ochii pentru ca lumina sa nu-mi fure momentul absolut. Daca ma hotarasc sa plec as vrea sa o iau cu mine toata.

Duminica in familie e doar a noastra pentru ca ea ne invata sa luptam cu trecerea timpului in viteza, pentru ca avem grija sa facem lucruri impreuna, sa cream impreuna, sa citim impreuna, sa mancam impreuna, sa ne planuim saptamana impreuna, sa ne fim de ajuns doar impreuna.

Nu, nu e un egoism, e doar o nevoie, aceea de conectare, de a ne simti asa cum suntem, o familie fericita.

Totul incepe la micul dejun. Acolo cel mic trebuie sa aiba parte de o surpriza. Ma straduiesc sa ii fac mereu altceva si bucuria pe care o vad pe fata lui cand ma descopra nu are corespondent in cuvinte.

Acum, ca e iarna petrecem aceasta duminica in familie mai mult acasa, dar asta nu inseamna doar tolaneala in fata televizorului, pentru ca am invatat sa nu mai pierdem vremea, ci inseamna interactiune.

Cand se cuibareste pustiul in bratele mele si apoi il striga pe taica-su ca sa ne iubim in trei simt ca am inceput ziua bine.

Apoi e despre povesti, despre joaca impreuna cu mine alaturi de cel mic, simtindu-ne reciproc bucuria, cautandu-ne zambetul.

Chiar si cand gatim o facem impreuna gasindu-ne fiecare o activitate in bucutarie. Si David poate sa faca mici lucruri pe acolo si va spun sincer ca e de mare ajutor.

Povestea de duminica e si ea prezenta si chiar duminica asta e ea insasi impreuna.

Nu ne trebuie nimic altceva, iar cand mergem tarziu la culcare ne notam tot ce am facut peste zi. 

Avem nevoie de atat de putin pentru a fi fericiti,

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

duminica in familie

 

Sursa foto unsplash.com