Era o seara geroasa, dar blanda, eu imi mangaiam pantecul cu sentimentul ca e cineva in el si incercam sa-mi alung gandurile contradictorii din minte. Nu stiam daca e o inchipuire de-a mea sau asa este, insa imi simteam toata palma dreapta strabatuta de o caldura neobisnuita. A fost momementul in care m-am simtit pentru prima oara extrem de puternica. Mi-am privit pantecul plat pe atunci si i-am promis ca daca imi aduce un ghem cu suflet o sa fac pentru acela orice.
Scriu acest articol inspirata de postarea Mirunei, care,la randul sau ar lasa maidanezii fara dinti de dragul copilului ei.
Mi-am tinut promisiunea si-am facut de toate pentru puiul meu.
- Am inceput prin a dormi dupa-amiaza desi uram sa fac asta, atunci cand corpul mi-o cerea lasam totul pentru a trage un pui de somn.
- M-am certat grav cu taica-su, chiar ne-am si separat pentru o perioada, doar pentru ca eu voiam copilul si el considera ca nu e momentul.
- Am suportat din partea alor mei multe ocari si multe rautati, plangeam imbratisandu-mi burta cautand putere sa merg mai departe.
- Am renuntat la cafea si la munca obositoare pe care o faceam atunci.
- Nu am mai pus gura pe niciun medicament din clipa in care sarcina mi s-a confirmat. Doamna doctor neurolog care se ocupa de mine m-a felicitat pentru asta.
- L-am cerut pe Alex de barbat dupa ce ne-am impacat,tocmai pentru ca aceia care nu ne voiau impreuna si nu voiau nici copilul sa nu mai aiba nicio putere asupra noastra.
- Am tolerat cu stoicism toate parerile neavenitilor care nu ne considerau in stare sa crestem un prunc.
- Am mers pe jos un kilometru simtind ca ma rup in doua, doar ca sa ii cumpar lui pampers la o saptamana dupa nastere.
- Plecarea in chirie cu bebe ce avea trei saptamani in brate tot pentru el s-a intamplat.
- Locul pe care l-am gasit dupa multe refuzuri a fost cel mai bun, mai prietenos, mai propice pentru copil.
- Desi imi pocnea capul de durere nu am pus gura pe niciun medicament, alaptam.
- Am dormit cu capul pe noptiera atunci cand el avea pneumonie si eram internati la pediatrie.
- I-am dat lapte matern pana la ultima picatura, desi toata lumea imi sarise in cap sa ma opresc, avea 2 ani si 4 luni cand a lasat singur sanul.
- Am stat in frig cu el in marsupiu, doar ca sa depunem dosarul pentru o locuinta ANL.
- Ii dadeam lui sa manance primul indiferent daca stomacul imi “striga” de foame.
- Am urlat la un sofer neatent care venise prea aproape de trotuarul unde paseam noi si David isi facea incercarile de mers.
- Si eu m-am certat cu maidanezii care veneau sa se gudure pe langa picioarele noastre.
- L-am luat la mare de cand avea 1 an si 10 luni, desi toata lumea ne sfatuia sa mergem singuri ca sa ne relaxam, fara copil, insa nu concepeam vacanta.
- I-am spus unei verisoare ca sfaturile si opozitiile ei nu fac doua parale, atunci cand s-a gasit sa-mi spuna ca al meu baiat e prea mamos.
- Acum infrunt privirile celor care ne urmaresc mirati, fara sa conceapa ca al nostru e prescolarul in primul an de gradinita.
E o putere ce transcede dincolo de capacitatea mea fizica, de barierele emotionale si de toate obstacolele. Puterea pe care doar copilul mi-a dat-o si pentru el e folosita.
Orice mama devine super mama pentru puiul ei fara sa depuna niciun efort si fara vreun curs in prealabil. Copilul e cel mai bun dascal din lume!
*** Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice.
Sursa foto
